16,853 matches
-
17 octombrie 1906, animatorul ei a fost istoricul Nicolae Iorga. Din octombrie 1906 până în decembrie 1908, direcțiunea aparține unui comitet compus din Ștefan Octavian Iosif, Mihail Sadoveanu și Ion Scurtu. După plecarea de la revistă a lui Nicolae Iorga, celor trei redactori li s-a alăturat și Dimitrie Anghel și Constantin Sandu-Aldea, pentru partea literară, și Gheorghe Munteanu Murgoci, pentru partea științifică. Din decembrie 1908, până în decembrie 1909, director al revistei a fost Aurel C. Popovici. Din ianuarie 1910 și până la 27
Sămănătorul () [Corola-website/Science/307761_a_309090]
-
G. Coșbuc, poetul baladelor și idilelor acceptase conducerea „numai pentru a se putea îndepărta de "Albina”" Motivul care a atârnat însă cel mai greu în cumpănă, a fost, ca mai întotdeauna prin redacții, criza de generație deși între el și redactorii de bază - Chendi n. 1871, Iosif, n. 1875, Scurtu, n. 1877 - nu era o diferență de vârstă mai mare de un deceniu. Cu toate acestea, Coșbuc ajunsese „om mare” și în consecință bătrân, pentru că era Laureat al Academiei și membru
Sămănătorul () [Corola-website/Science/307761_a_309090]
-
și membru corespondent al ei, era mereu invitat la palat și la masă de miniștri sau ministeriabili mai de soi sau mai mărunți. „Nu te mai înțelege lumea deloc, deloc” îi striga Chendi, pe când dimpotrivă, Coșbuc nu-i înțelegea pe redactorii mai tineri, nu le accepta orientările și nici mentalitatea.<br> Poate din cauza discuțiilor cu Chendi, poate din alte rațiuni, George Coșbuc se gândise a lăsa „Sămănătorul” pe mâna acestor redactori tineri cu gândul că își vor da din această nouă
Sămănătorul () [Corola-website/Science/307761_a_309090]
-
îi striga Chendi, pe când dimpotrivă, Coșbuc nu-i înțelegea pe redactorii mai tineri, nu le accepta orientările și nici mentalitatea.<br> Poate din cauza discuțiilor cu Chendi, poate din alte rațiuni, George Coșbuc se gândise a lăsa „Sămănătorul” pe mâna acestor redactori tineri cu gândul că își vor da din această nouă poziție mai mult interes. Astfel, între 29 decembrie 1902 și 5 iunie 1905, direcția a fost lăsată într-adevăr unui comitet de redacție dar sub conducerea lui Ilarie Chendi. Din
Sămănătorul () [Corola-website/Science/307761_a_309090]
-
se simte legată de vechea revistă prin George Coșbuc care-și petrecea mai toate vacanțele la Vila Sfetea de la Tismana. Fundația oferă sprijin logistic, de natură informatică, executând situl „Semănătorul”. Primele pagini definesc conceptul dar redacția de la Tismana, în lipsa unor redactori de specialitate, se limitează pe site-ul Semănătorul, la oferirea de informații despre rețeaua publicațiilor ARP - Asociația Română pentru Patrimoniu. <br> În anul următor, datorită numeroaselor scrieri - ce depășeau ca întindere textul unui articol - și care veneau la redacția de la
Sămănătorul () [Corola-website/Science/307761_a_309090]
-
va publica în formă electronică volume noi, propuse de autori, ușurând astfel contactul acestora cu cititorii din toată lumea dar și cu editorii de cărți "pe hârtie".”" Preluarea volumelor de la autori și punerea lor pe site putând fi efectuată de unul-doi redactori, Fundația Tismana își asumă împreună cu fondatorul său specializat în informatică, gestionarea site-ului. După numai cinci luni, redacția de la Tismana este nevoită să gestioneze conceptual și tehnic, cele două site-uri în totalitate, datorită decesului fondatorului Artur Silvestri. Continuatoarea proiectului
Sămănătorul () [Corola-website/Science/307761_a_309090]
-
se trimite de probă prin e-mail. Datorită interesului deosebit de care se bucură noua revistă, redacția Tismana execută pe un design și un standard propriu revista lunară "Sămănătorul" în 40 de pagini, cuprinzând un editorial, rubrica permanentă "În numele speranței" având ca redactor pe prof. univ. dr. Alexandru Melian, fragmente din scrierile de proză, poezie, critică literară, eseu și studii apărute în luna respectivă, precum și prezentări de carte, donații de carte, evenimente literare, link-uri utile, portrete de autor. Foarte important, în reviste
Sămănătorul () [Corola-website/Science/307761_a_309090]
-
a încetat, spre dezamăgirea a circa 130 de scriitori și colaboratori din întreaga lume. Scrierile publicate pe site-urile suspendate de ARP au fost totuși salvate deschizându-se pe rețeaua Internet două domenii noi pentru transferul operelor literare. Pentru aceasta, redactorul Nicolae N. Tomoniu împreună cu fiul său care avea și el experiență în domeniul asociativ, au creat Asociația „Semănătorul Tismana”, acronim AST, și Asociația „Dorna Tismana”, acronim ADT, site-uri necesare pentru continuarea proiectului editorial pe două direcții: publicistică asociația AST
Sămănătorul () [Corola-website/Science/307761_a_309090]
-
(n. 19 ianuarie 1933 Cepeleuți - d. 2002 Chișinău, Republica Moldova), a fost un poet, eseist, traducător și publicist român basarabean. A fost redactor-șef la săptămânalul "Cultura" timp de 12 ani (1964-1976), iar apoi fondează în 1977 și conduce până în 1983 „Literatura și arta”. Debutează cu poemul "Răscruce" în 1958, pentru ca apoi, pe parcursul vieții, să publice numeroase volume precum - "La ruptul apelor" (1960
Victor Teleucă () [Corola-website/Science/306489_a_307818]
-
tendințe anarhice și idealiste. În anul 1903 scrie programul revistei nou apărute ""Il Leonardo"", cu puncte de referință în filosofia lui Friedrich Nietzsche și antroposofia lui Rudolf Steiner, având ca obiectiv lichidarea culturii academice italiene. În același timp, lucrează ca redactor al revistei ""Il Regno"", condusă de Enrico Corradini, publicație de netă orientare naționalistă. Debutează ca scriitor cu un ciclu de "povestiri metafizice", printre care "Il tragico quotidiano" (1903) și "Il pilota cieco" (1907). În 1907 publică prima sa carte în
Giovanni Papini () [Corola-website/Science/306493_a_307822]
-
Baconsky. După obținerea bacalaureatului la un liceu cu profil filologie-istorie la București în 1981, a studiat la Institutul Teologic Universitar din București unde a obținut diploma de licență în anul 1985. După absolvirea facultății a lucrat, în perioada 1986-1989, ca redactor la Editura Institutului Biblic și de Misiune al Biserica Ortodoxă Română. Imediat după Revoluția din 1989, în timpul retragerii patriarhului Teoctist la Sinaia, a întemeiat la Grupul de Reflecție pentru Înnoirea Bisericii, alături de protosinghelul Daniel Ciobotea și arhimandritul Bartolomeu Anania, colegi
Teodor Baconschi () [Corola-website/Science/306555_a_307884]
-
După ce s-a întors în România, a lucrat pentru o perioadă ca Director al Editurii Anastasia (1995-1997). În paralel, a predat ca lector asociat un curs de antropologie religioasă la Facultatea de Filosofie a Universității din București, lucrând și ca redactor-șef la emisiunea “Viața spirituală” de la TVR. În anul 1996, a absolvit studii post-doctorale ca fellow al Colegiului Noua Europă din București. Președintele Emil Constantinescu l-a trimis în perioada 1997-2001 în funcția de ambasador al României pe lângă Sfântul Scaun
Teodor Baconschi () [Corola-website/Science/306555_a_307884]
-
încercări nereușite, Weiler este acceptat în anul 1993 la Scoala Germană de Jurnalism (Deutschen Journalistenschule) din München. Astăzi este el însuși membru al comisiei de admitere al respectivei școli. Un an mai tarziu, după absolvire, Jan Weiler se angajează că redactor la Magazinul săptămânal al ziarului Süddeutsche Zeitung. În anul 1998 fondează o agenție de consultanță jurnalistică. În anul 2000 este numit redactor-șef al Magazinului, poziție pe care inițial urma să o ocupe doar 6 luni, dar pe care a
Jan Weiler () [Corola-website/Science/306593_a_307922]
-
al comisiei de admitere al respectivei școli. Un an mai tarziu, după absolvire, Jan Weiler se angajează că redactor la Magazinul săptămânal al ziarului Süddeutsche Zeitung. În anul 1998 fondează o agenție de consultanță jurnalistică. În anul 2000 este numit redactor-șef al Magazinului, poziție pe care inițial urma să o ocupe doar 6 luni, dar pe care a ocupat-o timp de cinci ani. În prezent locuiește în Ambach, împreună cu soția și cei doi copii (3 și respectiv 7 ani
Jan Weiler () [Corola-website/Science/306593_a_307922]
-
mese rotunde și simpozioane - în țară și în străinătate. A efectuat o serie de schimburi de experiență și stagii de documentare în alte țări: Ungaria, Bulgaria, Rusia, Polonia, Cehia, Franța, Italia etc. În paralel cu activitatea didactică, a lucrat ca redactor-șef la revista «Analele Universității “Dimitrie Cantemir”», fiind și membră în colegiul de redacție al revistei “Studii de drept românesc”. Aspazia Cojocaru vorbește foarte bine limba franceză și la nivel mediu mediu limba rusă. Ea este căsătorită și are un
Aspazia Cojocaru () [Corola-website/Science/306622_a_307951]
-
UTC. În anul următor este membru al PCR. Este arestat de către Siguranța Statului pentru activitate comunistă și condamnat la 10 ani de muncă forțată. După căderea guvernării Ion Antonescu este eliberat, alături de ceilalți comuniști și în august 1944 este numit redactor-șef al „Scânteii”. A fost apoi membru în Biroul Politic (1948-1960), membru în CC al PCR (1945-1955, 1968-1974) și secretar al acestuia (1952-1954), președinte al Comisiei de Stat a Planificării (1949-1955) etc. Ca șef al Comisiei de Stat a Planificării
Miron Constantinescu () [Corola-website/Science/306660_a_307989]
-
am înregistrat cu Backstreet Boys sau N'Sync. În cazul lui Britney situația a fost una favorabilă întrucât Britney „are o voce sexy, accentuată care dă nuanță acelor cântece.” Odată cu lansarea albumului ei de debut Chuck Taylor (la aceea vreme redactor pentru revista Billboard declara următorul lucru: „Spears a devenit un bun de consum, cu mișcări de dans complicate și având o voce unică dar în același timp specifică tenoarelor de marcă”. Stephen Thomas Erlewine din cadrul Allmusic cataloga muzica ei ca
Britney Spears () [Corola-website/Science/306654_a_307983]
-
inițiativă și multă promptitudine în îndeplinirea sarcinilor trasate"". Stoenescu a declarat că această colaborare cu Securitatea s-a rezumat doar la expertize tehnice, efectuate în 1984, pe când lucra ca subinginer la o întreprindere din Băneasa. De altă părere este fostul redactor al postului de radio "Europa Liberă" Neculai Constantin Munteanu, care afirmă în baza notelor informative scrise de Stoenescu, faptul că în trei ani de colaborare acesta a produs o sută de rapoarte, în a căror arie de interes se aflau
Alex Mihai Stoenescu () [Corola-website/Science/306699_a_308028]
-
Județul Vrancea. Este fiul lui Constantin și Rozalia Munteanu. Urmează cursurile Academiei de Studii Economice, Facultatea de Finanțe Credite, pe care le abandonează însă în anul patru. Debutează în "Contemporanul", apoi la Televiziunea Română la revista "Cinema", la care va deveni redactor . În luna aprilie 1977, încearcă să trimită mai multe documente în Occident prin Ambasada Statelor Unite la București. Persoana căreia îi predă plicul se dovedește ulterior a fi de fapt un informator al Securității care transmite imediat plicul autorităților. Relatarea din
Neculai Constantin Munteanu () [Corola-website/Science/306708_a_308037]
-
pe site-ul revistei "Agero" a Asociației Româno-Germane, un interviu cu Marius Oprea, fost consilier prezidențial al lui Emil Constantinescu și ulterior consilier al premierului Tăriceanu, în care Oprea ar fi afirmat că "„Emil Hurezeanu și Neculai Constantin Munteanu, foști redactori la Radio Europa Liberă, ar fi colaborat cu Securitatea”" . Mai exact, Oprea i-ar fi declarat lui Vălenaș că în 1993 colonelul CIA Richard Cummings, cel care avusese ca sarcină protecția informativă a postului de radio "Europa Liberă", i-ar
Neculai Constantin Munteanu () [Corola-website/Science/306708_a_308037]
-
realizat un nou laborator destinat disciplinei "Metoda Elementului Finit". El este membru al Consiliului Profesoral al Facultății de Mecanică din cadrul UTCN și membru al Senatului UTCN. De asemenea, a deținut funcțiile de șef al Catedrei de Rezistența materialelor din cadrul UTCN; redactor la Buletinul Științific al Universității Tehnice, secția Materiale, Construcții de mașini; expert evaluator al Consiliului Național al Cercetării Științifice din Invățământul Superior etc. Predă disciplinele de Rezistența materialelor și Metoda Elementului Finit (MEF). Înscris ca membru în Partidul democrat în
Mihail Hărdău () [Corola-website/Science/306718_a_308047]
-
mai îndeplinit funcția de director de studii la Asociația Științifică a Inginerilor și Tehnicienilor din România, director la World Organization of Systems and Cybernetics (WOCS), prorector al Universității Libere din București, director internațional la Institutul de Studii Înalte de la Nișă, redactor asociat al revistei „Kibernetes” și membru în colegiile de redacție ale unor publicații de robotică și cibernetică. În tinerețe Edmond Nicolau a fost activ în Loja francmasonica „Steaua Dunării” din București, iar la bătrânețe, de îndată după căderea regimului comunist
Edmond Nicolau () [Corola-website/Science/306758_a_308087]
-
vârsta de 24 de ani, în condiții suspecte, cu patru luni înainte de Vitaliei. A absolvit Universitatea de Stat din Chișinău, secția de Filologie Franceză (1977), obținând apoi titlul științific de doctor în filologie (1987). După absolvirea facultății, a lucrat ca redactor - responsabil de editarea manuscriselor la Editura “Știința” (1977-1985) și apoi ca traducător - coordonator la Agenția Telegrafică de Informații (ATEM) (1985-1989). După destrămarea URSS, Vitalia Pavlicenco devine prim-adjunct al directorului general al Agenției Naționale de Presă „Moldova-pres” (1990-1994) și apoi
Vitalia Pavlicenco () [Corola-website/Science/306772_a_308101]
-
responsabil de editarea manuscriselor la Editura “Știința” (1977-1985) și apoi ca traducător - coordonator la Agenția Telegrafică de Informații (ATEM) (1985-1989). După destrămarea URSS, Vitalia Pavlicenco devine prim-adjunct al directorului general al Agenției Naționale de Presă „Moldova-pres” (1990-1994) și apoi redactor-șef la publicația „Mesagerul” (1994-1998). A fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova, legislatura 1998-2001, din partea Partidului Forțelor Democratice, Secretar al Comisiei pentru securitatea statului și ordinea publică, vicepreședinte al Comisiei pentru Buget și Finanțe, membră a grupului parlamentar delegat la Adunarea
Vitalia Pavlicenco () [Corola-website/Science/306772_a_308101]
-
Art With Words", "Flutter Poetry Journal", în revistele britanice "Magma Poetry , "Banipal" (fragment din romanul "Planuri de viață") și "Poetry Can", în revista neozeelandeză "Southern Ocean Review" și în revista canadiană "Stellar Showcase Journal". Între 2005 și 2009 a fost redactor al website-ului american de poezie "Poetry Circle". "Este co-autor, împreună cu poeții americani D.M. Timney și Michael Cotner, al volumului de poezie "Transatlantic Crossings. The Constant Language of Poetry" (TJMF Publishing, USA, 2006)" A lucrat ca asistent medical în mai multe
Vasile Baghiu () [Corola-website/Science/306864_a_308193]