15,469 matches
-
masă. Perioadele de nuntă erau reglate de calendarul creștin, dar pe baza unui substrat agrar arhaic: de aceea, ele nu se suprapun cu momentele de mare concentrare și intensitate ale muncilor câmpului. Ceremonialul de nuntă este construit pe baza unor secvențe rituale bine definite: chemarea la nuntă, Împodobirea bradului, ospățul tinerilor (care avea loc numai În unele regiuni), aducerea bradului la casa miresei, bărbieritul mirelui, pregătirea miresei, sosirea mirelui la casa miresei, colăceritul, jocul bradului, iertăciunea, plecarea la cununie, masa mare
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
bărbieritul mirelui, pregătirea miresei, sosirea mirelui la casa miresei, colăceritul, jocul bradului, iertăciunea, plecarea la cununie, masa mare, darurile și zorile. Nunta era un ceremonial public: chiar dacă nu toți sătenii erau invitați la masa mare, ei puteau asista la numeroasele secvențe și rituri efectuate În locuri publice (biserica, spre exemplu) sau În casele actorilor principali, care acum se deschideau și permiteau accesul curioșilor. Cu o zi Înainte, o ceată de flăcăi, Îmbrăcați În haine de sărbătoare, colinda satul: ei anunțau nunta
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
origo al tuturor structurilor și, În același timp, o critică a lor. Pentru că, prin Însăși existența ei, communitas pune sub semnul Întrebării regulile sociale structurale și sugerează noi posibilități (1974, p. 202). De aici derivă caracterul periculos, amenințător, al oricărei secvențe liminale. Și, implicit, caracterul ambivalent al oricărui sistem ritual. Pe de o parte, ritul ține oarecum În frâu nemulțumirile și aspirațiile de schimbare, le oferă o formă „legitimă” de manifestare și le sublimează În simbolic (regăsim aici ecourile modelului „riturilor
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
schimb, oracolele oferă o informație vitală (despre trecut sau viitor), care permite corectarea unor greșeli și evitarea unor pericole. Ceea ce Înseamnă că oracolele anulează barierele de cunoaștere, dezvăluind lucruri ce nu puteau (sau nu trebuiau) să fie cunoscute sau inversând secvențele temporale (un fapt din viitor se transformă, prin revelarea sa, din antecedent În precedent, din efect În cauză). Ca și miracolele, oracolele pot să funcționeze ca manifestări religioase autonome, impredictibile și nelocalizate Într-un anume loc. Totuși, cel mai adesea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
inițiatică. Spre deosebire de alte rituri, pelerinajele acoperă o mare durată de timp. Sacrificiile, ședințele șamanice, actele magice, comemorările, celebrările sau paradele politice, ceremoniile funerare și riturile calendaristice nu depășesc limita câtorva zile (chiar dacă ele pot fi dezvoltate Într-o succesiune de secvențe rituale, de durată mai mare, precum inițierile eroice sau vindecările magice). Pelerinajul, ca ansamblu ritualic unitar, poate să solicite luni și chiar ani ( În condițiile mersului pe jos), mai ales În cazul unor călătorii devoționale către centre sacre Îndepărtate. De
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
precum inițierile eroice sau vindecările magice). Pelerinajul, ca ansamblu ritualic unitar, poate să solicite luni și chiar ani ( În condițiile mersului pe jos), mai ales În cazul unor călătorii devoționale către centre sacre Îndepărtate. De aceea, călătoria pelerinului cunoaște câteva secvențe clare: plecarea, parcurgerea drumului, atingerea centrului, comuniunea consacratoare, călătoria de Întoarcere, reinserția și repoziționarea socială datorită prestigiului astfel dobândit. În imaginarul popular, călătoria pelerinului este Înconjurată de o aureolă inițiatică. La capătul drumului, pelerinul suferă o „mutație”, revine acasă schimbat
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
combinare sunt mereu În schimbare) și ambivalent (semnificațiile sale sunt Încărcate de contradicții). Carnavalul Înmănunchiază rituri În mișcare (parade, procesiuni și defilări), concursuri și performanțe teatrale, acțiuni de tip magic (mascarea propițiatorie, rituri verbale de denigrare), rituri de inversare, anumite secvențe de tip șamanic (atingerea unor stări de extaz), rituri de trecere și consacrare, rituri sacrificiale de tipul „țapului ispășitor”, elemente ale sărbătorilor (anularea obligațiilor uzuale, consumul de alimente și băuturi, dansul și râsul etc.), toate Însoțite de jocuri de Îndemânare
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
democratic, reprezintă un act ceremonial care consacră un traseu politic și un ritual a căror structură este asemănătoare cu aceea a riturilor de inițiere. După D. Fleurdorge (2005, pp. 39-41), acest proces de construire a „figurii prezidențiale” cuprinde mai multe secvențe codificate: a) declararea intenției de a candida, făcută Într-un cadru solemn, Încărcat de Însemne simbolice; b) derularea campaniei electorale, cu evenimentele sale politice și ceremoniale - vizite, comemorări, Întâlniri oficiale, conferințe și declarații de presă etc.; c) momentul votului din
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
candidați aflați În fruntea opțiunilor electoratului; d) campania electorală pentru al doilea tur, precum și marea Înfruntare televizată a celor doi candidați; e) ultimul act de votare, care va departaja câștigătorul de Învins; f) proclamarea rezultatelor finale ale votului. După această secvență, care implică numeroase elemente de ritual de inițiere (schimbarea statutului social din cel de om politic În cel de reprezentant al unui partid, probe care solicită calități fizice, precum rezistența la efort, și calități morale, precum răbdarea, spontaneitatea, abilitatea replicilor
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
politic În cel de reprezentant al unui partid, probe care solicită calități fizice, precum rezistența la efort, și calități morale, precum răbdarea, spontaneitatea, abilitatea replicilor, intuirea pericolelor, intrarea pe teritorii necunoscute, dominate de adversari, confruntarea cu alți concurenți etc.), urmează secvența de consacrare, prin care liderul respectiv se transformă din simplu candidat În „ales al poporului”: aceasta este marcată de acte ceremoniale precum depunerea jurământului, preluarea Însemnelor puterii, mutarea Într-o reședință cu conotații simbolice, izolarea de ceilalți prin intermediul șefului de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
unui nou ciclu și este lăudat cu formule sacre precum „Leul”, „Taurul nostru”, „Ființă a cerului” sau „Marele munte”. Acest ciclu de laude-condamnare-laude este performat până În zori. Peste două săptămâni, pe lună plină, are loc „Marele Ncwala”. Acesta cuprinde aceleași secvențe, dar pe o scară mai amplă, cu participarea largă a supușilor. Ei aduc laude regelui și depun plante sacre În staulul cu vacile regale. La miezul nopții, regele este dezbrăcat, pus să atingă o oaie neagră și spălat cu poțiuni
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de a se hrăni În permanență); b) instituirea eternității zeilor - prin alegerea „hranei” eterice formate din fumul oaselor arse și parfumurile libațiilor, zeii nu mai depind de hrana materială, hărăzită putreziciunii și degradării; c) definirea modelului canonic al sacrificiului. Următoarele secvențe mitologice dezvoltă interpretarea decăderii umanității: Dar Zeus, În mânia lui, nu-și oprește aici răzbunarea. Înainte chiar de a crea din pământ și apă prima femeie, Pandora - care va aduce oamenilor toate relele de care nu știau Înainte: nașterea, prin
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Drept urmare, este greu să susținem că În folclorul românesc se pot identifica mituri autohtone cu existență de sine stătătoare. Mult mai corect este să afirmăm că În aceste texte, dotate cu funcții diverse și nu o dată circumstanțiale, cercetarea poate releva secvențe de mit (personaje, locuri, scheme de acțiune, obiecte, animale și plante) topite și parțial resemnificate. Aceasta Înseamnă că elementele mitice sunt extrase și tratate ca atare de către cercetător, mai mult pe baza unor analogii de conținut și mai puțin prin
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
M. Coman, M. Eliade, I. Evseev, T. Herseni sau I. Taloș invocă existența unor rădăcini arhaice, fără a le plasa În mod exclusiv Într-un anume „substrat” și fără a vedea În ele unica posibilitate de explicare a faptului folcloric. Secvențele mitice din culturile străvechi alcătuiesc prundișul peste care se scurge, refractând lumina istoriei și redimensionând aluviunile venite din alte izvoare culturale, șuvoiul creației și imaginației folclorice. De-a lungul timpului s-a vorbit frecvent despre o „mitologie românească” (populară și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
peptide s-a convenit ca primul aminoacid din stânga lanțului polipeptidic să aibă gruparea NH2 liberă, iar ultimul din dreapta lanțului să aibă grupareaCOOH liberă. Peptidele formate din mai mulți aminoacizi se pot prezenta în mai multe forme izomere în funcție de numărul și secvența aminoacizilor în moleculă. De exemplu, o tetrapeptidă formează 24 izomeri, o pentapetidă 120, iar o hexapetidă-720. 4.2.2. Clasificarea peptidelor În funcție de numărul de aminoacizi constituienți peptidele se subîmpart în oligopeptide (2 10 aminoacizi) și polipeptide (10 100 aminoacizi. Clasificarea
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
de organizare nu se delimitează precis, între ele există o interdependență în cadrul aceleași structuri generale, de ansamblu. 4.3.4.1. Structura primară a proteinelor este structura chimică de bază a moleculelor acestora și se referă la numărul, natura și secvența aminoacizilor în lanțul polipeptidic. Secvența aminoacizilor în lanțul polipeptidic se realizează prin intermediul legăturilor peptidice formate între grupările * carboxilice și *aminice ale aminoacizilor învecinați: Fragmentul CO NH se numește legătură peptidică și are unele proprietăți specifice: legătura C-N este mai
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
precis, între ele există o interdependență în cadrul aceleași structuri generale, de ansamblu. 4.3.4.1. Structura primară a proteinelor este structura chimică de bază a moleculelor acestora și se referă la numărul, natura și secvența aminoacizilor în lanțul polipeptidic. Secvența aminoacizilor în lanțul polipeptidic se realizează prin intermediul legăturilor peptidice formate între grupările * carboxilice și *aminice ale aminoacizilor învecinați: Fragmentul CO NH se numește legătură peptidică și are unele proprietăți specifice: legătura C-N este mai scurtă iar legătura C-O
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
trans, mai stabilă din punct de vedere energetic. În alcătuirea unei proteine aminoacizii pot participa de mai multe ori, fără a exista o periodicitate în succesiunea lor. În organismele vii proteinele biosintetizate se diferențiază prin lungimea catenei și prin anumite secvențe de aminoacizi. Din această cauză proteinele naturale se caracterizează printro înaltă specificitate exprimată prin funcții biochimice diferite și care este dirijată de acizii nucleici participanți la biosinteză. Structura primară determină configurația specifică fiecărei proteine. 4.3.4.2. Structura secundară
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
ceea ce determină o înălțime a pasului elicei de 5,4 A0. Stabilitatea helixului este dată de legăturile de H intracaternare între gruparea = C = O a unui aminoacid și o grupare NH de la al 4-lea aminoacid care-i urmează în secvență pe spirală: Legăturile de H sunt dispuse aproape paralel cu axa * helixului, iar radicalii R ai aminoacizilor componenți sunt dispuși alternativ deasupra și sub planurile legăturilor peptidice și proiectați radial spre exterior. Ipoteza structurii spiralate a lanțurilor peptidice aparține chimistului
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
proprietăților chimice ale proteinelor și aparțin de fapt reacțiilor unui anumit aminoacid din compoziția lor. Nu toate protidele dau aceste reacții cu aceeași intensitate. Aceasta dovedește că în general protidele au aceeași compoziție, dar se deosebesc prin felul, numărul și secvența aminoacizilor. Cele mai importante reacții de culoare sunt: 4.4.2.1. Reacția biuretului Proteinele și unii produși de hidroliză ai proteinelor dau în mediul alcalin, cu cantități mici de sulfat de cupru, o colorație roz-violet, datorită formării unui derivat
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
la pHi c) valorile aproximative ale zonei de pHi pentru fiecare din aminoacizii menționați. 12. Prin hidroliza unei pentapeptide s-au obținut următorii aminoacizi: acid aspartic, lizină, histidină, cisteină, treonină. Să se stabilească structura chimică a acestei pentapeptide pe baza secvenței date de aminoacizi și să se denumească pentapeptida respectivă. 13. Catena polipeptidică din care este alcătuită o proteină se află într-o conformație α-helix. Să se indice: a) nivelurile de organizare care sunt implicate în structura de ansamblu a acestei
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
în nucleul celular, reprezentând materialul genetic al cromozomilor. 5.2.2.1.Structura primară a ADN Structura primară a ADN se referă la succesiunea celor 4 mononucleotide principale d(AMP), d(GMP), d(CMP), d(TMP), dispuse într-o anumită secvență specifică și care alcătuiesc o unitate tetranucleotidică. Între mononucleotide se stabilesc legături 3' 5' fosfodiesterice care unesc două molecule de deoxiriboză din nucleozide alăturate. Macromoleculele de ADN diferă de la o specie la alta, dar sunt identice în organele aceleași specii
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
molecule de deoxiriboză din nucleozide alăturate. Macromoleculele de ADN diferă de la o specie la alta, dar sunt identice în organele aceleași specii. ADN se deosebesc între ei prin succesiunea mononucleotidelor și prin reprezentarea lor cantitativă. Datorită acestor diferențe structurale (-numărul, secvența și proporția mononucleotidelor) ADN este considerat o biomoleculă informațională. Secvența nucleotidelor determină în ADN codul genetic și asigură transmiterea, păstratea și exprimarea caracterelor ereditare. 5.2.2.2 Structura secundară a ADN se referă la organizarea tridimensională, spațială a lanțului
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
de la o specie la alta, dar sunt identice în organele aceleași specii. ADN se deosebesc între ei prin succesiunea mononucleotidelor și prin reprezentarea lor cantitativă. Datorită acestor diferențe structurale (-numărul, secvența și proporția mononucleotidelor) ADN este considerat o biomoleculă informațională. Secvența nucleotidelor determină în ADN codul genetic și asigură transmiterea, păstratea și exprimarea caracterelor ereditare. 5.2.2.2 Structura secundară a ADN se referă la organizarea tridimensională, spațială a lanțului polinucleotidic. În anul 1953 Watson și Crick au propus modelul
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
iar la 3' o grupare OH. Resturile de acid fosforic imprimă ADN un caracter acid, astfel încât poate stabili legături ionice cu proteinele bazice protamine și histone legături care măresc stabilitatea ADN. Prezența legăturilor de H dintre bazele nucleice condiționează ca secvența nucleotidelor dintr-o catenă să determine aranjarea complementară a nucleotidelor într-o catenă pereche. Ca urmare a acestui fapt, în molecula ADN adenina și timina, la fel ca și guanina și citozina, intră în aceeași proporție, din care cauză raporturile
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]