152,821 matches
-
1960, Bacău) a fost un pictor român. S-a înscris inițial la "Școală de arte frumoase din București" (1921), pe care a frecventat-o cu intermitențe, audiind cursurile ținute de George Demetrescu Mirea. a preferat apoi să studieze la "Academia liberă de Pictură", unde țineau cursuri Jean Alexandru Steriadi, Gheorghe Petrașcu și Arthur Verona. În 1934 a reprezentat România la Expoziția Internațională de Pictură de la Paris, unde a primit un premiu meritoriu: medalia de argint pentru lucrarea „Elvira”- un portret al
Nicu Enea () [Corola-website/Science/328590_a_329919]
-
28 sep 1978, p.18. Deac, Mircea. Jurnalul galeriilor. Retrospectivă Nicu Enea [la sală Dalles]. "Informația Bucureștiului", 26, nr. 7809, 28 oct 1978. Grigorescu, Dan. Un artist reprezentativ al specificului românesc. [Retrospectivă Nicu Enea la sala Dalles]. (Cronică plastică). "România liberă", 36, nr. 10581, 2 nov 1978, p. 2. Cârneci, Radu. Un pictor al timpului său. [Retrospectivă Nicu Enea la sala Dalles]. "Contemporanul", nr. 44, 3 nov 1978. Articolul conține reproducerea “Autoportret”. Leon, Aurel. Nicu Enea. În: "Aurel Leon. Umbre". Iași
Nicu Enea () [Corola-website/Science/328590_a_329919]
-
vizitatorii în haine noi. "Steagul roșu", 44, nr. 7395, 29 iulie 1989, p. 2. Savin, Viorel. Nicu Enea 1897-1960. Infinit joc între galben și cafeniu. "Ateneu", 26, nr. 9, septembrie, 1989, p.13. Tălmaciu, Florența."' Casă muzeu “Nicu Enea”. "Tineretul liber", 2, nr. 123, 19 mai 1990, p. 4. Savin, Viorel. Funcții și cerințe ale Casei - muzeu [“Nicu Enea”] în etapa actuala. "Carpica", nr. XXII, 1991, p. 39-45. Deac, Mircea. Enea, Nicu. În: "Mircea Deac. 50 de ani de pictură. 1890
Nicu Enea () [Corola-website/Science/328590_a_329919]
-
față de centrul Pământului, cu o zonă de incertitudine de aproximativ . Acest lucru înseamnă că asteroidul s-a aflat la circa deasupra suprafeței Terrei. Asteroidul a trecut mai aproape decât sateliții cu orbită gostaționară, însă nu a fost vizibil cu ochiul liber, ajungând pentru scurt timp la o magnitudine aparentă maximă de 7,2. Cel mai bun loc pentru observarea momentului apropierii maxime a fost Indonezia. De asemenea, Europa de Est, Asia și Australia au beneficiat de o amplasare bună pentru a putea vedea
(367943) 2012 DA14 () [Corola-website/Science/328624_a_329953]
-
de temelie a avut loc la 22 septembrie 1821, în prezența împăratului Francisc I. Ea a fost inaugurată la 16 octombrie 1824 - a XI-a aniversare a Bătăliei de la Leipzig. Potrivit unei proclamații, din 18 octombrie 1824 a devenit posibilă libera trecere prin noua poartă. Pe frontispiciul porții dinspre Ringstraße se află o inscripție cu litere aurite: „FRANCISCUS I. IMPERATOR AUSTRIAE MDCCCXXIV“ (Francisc I, Împărat al Austriei, 1824), iar pe cel dinspre Heldenplatz inscripția „IUSTITIA REGNORUM FUNDAMENTUM“ (Dreptatea este temelia statului
Äußeres Burgtor (Viena) () [Corola-website/Science/328619_a_329948]
-
absorb anumite lungimi de undă, ceea ce privează lumina de componentele sale albastră și violet, de unde rezultă culoarea roșie intensă. Se presupune că temperatura atinge K, ceea ce face să fie una dintre „veritabilele stele reci” cunoscute. Nu este vizibilă cu ochiul liber deoarece cea mai mare parte a spectrului său electromagnetic se găsește înafara luminii vizibile. Totuși, dacă se consideră emisiunile în infraroșu, Y CVn are o luminozitate de de ori luminozitatea Soarelui. Raza sa are aproape 2 u.a. La Superba
La Superba () [Corola-website/Science/328629_a_329958]
-
stele existente în prezent au fost păstrate de pe vremea de dinainte ca UAI să fi existat. Alte denumiri, în principal pentru stelele variabile (incluzând și nove și supernovă), sunt adăugate încontinuu. Aproximativ 10 000 de stele sunt vizibile cu ochiul liber. Cataloagele și hărțile stelare premoderne listează doar cele mai luminoase dintre acestea. Hipparchus, din secolul al II-lea î.Hr. a enumerat aproximativ 850 de stele. Johann Bayer în 1603 a listat aproximativ de două ori mai multe decât precedentul. Doar
Denumirea stelelor () [Corola-website/Science/328611_a_329940]
-
două ori mai multe decât precedentul. Doar o mică parte dintre acestea au nume proprii, celelalte fiind fiind denumite doar după anumite scheme. Doar în secolul al XIX-lea cataloagele de stele au început să listeze stelele vizibile cu ochiul liber exhaustiv. Cel mai voluminos catalog de acest fel de ordinul a milioane de stele, listează cam 400 - 800 de milioane de stele doar în Calea Lactee. Câteva sute dintre cele mai luminoase stele au nume tradiționale, unele fiind derivate din arabă
Denumirea stelelor () [Corola-website/Science/328611_a_329940]
-
stele care sunt considerate interesante pot avea nume englezești moderne (valabil și pentru română). De exemplu Steaua lui Barnard are cea mai mare mișcare proprie cunoscută dintre toate stelele deși este prea fadă pentru a putea fi văzută cu ochiul liber. Două stele de magnitudinea 2, Alpha Pavonis și Epsilon Carinae, au primit numele proprii de Peacock și Avior în 1937 de către Her Majesty's Nautical Almanac Office în timpul creației The Air Almanac, un alamanah de navigație pentru Royal Air Force. Printe
Denumirea stelelor () [Corola-website/Science/328611_a_329940]
-
de arc, acest sistem dublu se află la o distanță aproximativă de 129 ani lumină (40 parseci) de Pământ. Perechea de stele are o magnitudine aparentă vizuală de 4,79, care este destul de luminoasă pentru a permite observarea cu ochiul liber. Deoarece membrul secundar galben este aproape cu trei magnitudini mai fad decât cel primar, stelele pot fi cu greu observate individual cu un binoclu de 7× și sunt ușor de distins la 10×. Componenta mai luminoasă este o stea de
Lambda Arietis () [Corola-website/Science/328634_a_329963]
-
ale dirijorului: "Concertele sale mă trimit cu gândurile la sensul tulburător al cuvintelor: "vivere militare est..."("a trăi înseamnă a lupta"). Sau, altfel spus, Aurel Grigoraș a viețuit, viețuiește și va viețui luptând pentru a aduce un limpid omagiu frumosului liber, pledând, din adâncul inimii sale, pentru o poetica orfica, în care "suspina muzică din sfere"...(Doru Popovici). "De multă vreme destinul Corului Radio se identifică cu cel al dirijorului Aurel Grigoraș care, de trei decenii, a împărțit cu cântătorii săi
Aurel Grigoraș () [Corola-website/Science/328654_a_329983]
-
este un asterism din constelația Orion. Ea constă în trei stele foarte luminoase, aproape perfect aliniate, ușor de recunoscut cu ochiul liber pe cerul înstelat: Alnitak (Zeta Orionis), Alnilam (Epsilon Orionis) și Mintaka (Delta Orionis). Acestea fac obiectul multor referințe mitologice și religioase. În arabă, "Alnilam" semnifică „șirag de perle”, "Mintaka" semnifică „hâm”, „centura”, iar "Alnitak" vine de la cuvântul "an-nitaq", care înseamnă
Centura lui Orion () [Corola-website/Science/328702_a_330031]
-
Buclă lui Barnard, o mare nebuloasa de emisie făcând parte din Norul din Orion (un nor molecular gigant) care conține și Nebuloasa Cap de Cal și Nebuloasa din Orion, este situată tot în jurul centurii și poate fi observată cu ochiul liber în condiții foarte bune, fără nicio poluare luminoasă. Ea are o culoare roșie datorată cantității sale de hidrogen ionizat. Trasând o linie imaginara pornind de la Mintaka în direcția Sud-Est, ajungem la Sirius. Invers, continuând linia imaginara spre Nord-Vest, ajungem la
Centura lui Orion () [Corola-website/Science/328702_a_330031]
-
soarta) este un termen folosit pentru a desemna un grup de teologi fără o completă omogenitate internă care, în primele secole ale islamului, la începutul secolului al III-lea/al IX-lea, proclama, sub o formă sau alta, principiul de liber arbitru. Termenul își are oginile în Irak, la Basra, unde se va forma o nomenclatura biografica a mișcării qadarite, cu ocazia unei controverse care s-a stabilit între studenții lui Hasan al-Basri și succesorii lui, controversă formată în jurul modului de
Qadari () [Corola-website/Science/328716_a_330045]
-
1942), este unul dintre cei mai diversificați taxoni ai nematodelor, și include aproximativ 250 de genuri și 2000 de specii valide. Nematodele din ordinul "" sunt foarte abundente în sol și în apa dulce și majoritatea duc un mod de viață liber, deși unele dintre ele sunt paraziți ai plantelor; iar câteva specii se hrănesc cu alte componente ale microfaunei, astfel încât sunt considerate carnivore sau prădătoare. "Eudorylaimus filipjevi" ("Dorylaimus filipjevi") (Gerlach 1951) este o specie psamofilă, comună în infralitoralul nisipos sau, uneori
Dorylaimida () [Corola-website/Science/328729_a_330058]
-
Men Rights Activits). Aceștia pretind că bărbații sunt cetățeni oprimați, ei având vieți mai scurte, rate de sinucidere mai mari și prezentând mai multe incidente de tulburări legate de stres, decât femeile. Drepturile bărbaților (Men's Rights, Inc.) și Bărbații liberi (Free Men, Inc.) au fost fondate amândouă în 1970. Recunoscând necesitatea de a aborda teme cheie privitoare la bărbați, mișcarea pentru drepturile taților a apărut și ea în aceeași perioadă. Coaliția națională a bărbaților liberi (National Coalition of Free Men
Mișcarea pentru Drepturile Bărbaților () [Corola-website/Science/328715_a_330044]
-
s Rights, Inc.) și Bărbații liberi (Free Men, Inc.) au fost fondate amândouă în 1970. Recunoscând necesitatea de a aborda teme cheie privitoare la bărbați, mișcarea pentru drepturile taților a apărut și ea în aceeași perioadă. Coaliția națională a bărbaților liberi (National Coalition of Free Men) a apărut în 1981. Printre femeile ce susțin drepturile bărbaților se numără Naomi Penner, o activistă pentru drepturile femeilor și Christina Hoff Sommers ce a scris despre modul negativ în care mișcarea feministă îi afectează
Mișcarea pentru Drepturile Bărbaților () [Corola-website/Science/328715_a_330044]
-
Shahrabani, Chad Law și Evan Law, ultimii doi nefiind înscriși pe generic. Autorul subiectului este Benjamin Shahrabani. Filmul a fost regizat de regizorul William Kaufman și produs de Brad Krevoy, Justin Bursch și Patrick Newall. Producători executivi au fost Reuben Liber, Mike Callaghan, Francisco J. González, Roman Viaris-de-Lesegno și Kevin Kasha, iar producători asociați Chad Law, Evan Law, Mark Bakunas și Craig Borden. Coproducători au fost Peter Bandera, Jonathon Komack Martin și Darin Spillman, iar din partea părții române Patricia Poienaru. Regizori
Ultimul glonț () [Corola-website/Science/328719_a_330048]
-
este o subclasă de nematode din clasa Enoplea. Cuprinde ordinele "Dioctophymida", "Dorylaimida", "Mermithida", "Mononchida", "Trichocephalida". Membrii acestei subclase prezintă o mare diversitate de specii terestre și de apă dulce, majoritatea sunt specii omnivore libere sau prădătoare, unele specii sunt paraziți ai plantelor sau animalelor. Nu au fost înregistrate specii marine. Se caracterizează prin prezența în cavitatea bucală a unui odontostil (stilet) - un dinte în formă de ac, gol pe dinăuntru, protruzibil, pentru străpungerea și
Dorylaimia () [Corola-website/Science/328734_a_330063]
-
1969 a emigrat în Republica Federală Germania, fiind căsătorit cu Inge, germană din Bucovina, care plecase în RFG în anul 1963. S-a stabilit la München, unde și-a reluat studiile în filosofie, și a devenit colaborator la Radio Europa Liberă în anul 1972. În acea perioadă și-a luat numele redacțional "Stroescu-Stînișoară". Începând cu anul 1978 a fost angajat redactor și a realizat emisiunea „Lumea creștină”. În anul 1982 a devenit director asistent al Departamentului Românesc, iar din 1988 director
Nicolae Stroescu-Stînișoară () [Corola-website/Science/328740_a_330069]
-
clubului, iar apoi, după ce cele două tabere nu au putut ajunge la un compromis, ea a părăsit clubul din Győr cu acordul părților. După cum a declarat într-un interviu, mai multe echipe s-au interesat de ea după ce a devenit liberă de contract, inclusiv Békéscsabai ENKSE, Váci NKSE și unele cluburi din străinătate, dar a decis să semneze cu FTC-Rail Cargo Hungaria. Ea a afirmat că discuțiile cu conducerea FTC și planurile de viitor care i-au fost prezentate i-au
Zsuzsanna Tomori () [Corola-website/Science/328761_a_330090]
-
realizată în 1915 de către Editura Minerva din București. Ediția princeps avea 276 de pagini și conținea ilustrații realizate de pictorul Stoica Dumitrescu (1886-1956). Romanul "Neamul Șoimăreștilor" (1915) prezintă începuturile decăderii social-economico-politice a Moldovei, legată de autor de confiscarea pământurilor țăranilor liberi de către o clasă boierească tot mai lacomă. Tema principală a acestui roman o reprezintă lupta țăranilor liberi ai Moldovei pentru a-și apăra pământurile stăpânite de secole împotriva boierilor hrăpăreți. Răzeșii își stăpâneau pământurile în baza unor drepturi conferite prin
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
realizate de pictorul Stoica Dumitrescu (1886-1956). Romanul "Neamul Șoimăreștilor" (1915) prezintă începuturile decăderii social-economico-politice a Moldovei, legată de autor de confiscarea pământurilor țăranilor liberi de către o clasă boierească tot mai lacomă. Tema principală a acestui roman o reprezintă lupta țăranilor liberi ai Moldovei pentru a-și apăra pământurile stăpânite de secole împotriva boierilor hrăpăreți. Răzeșii își stăpâneau pământurile în baza unor drepturi conferite prin zapise străvechi. Ei plătesc biruri și luptă pentru apărarea pământurilor țării, dar conflictele politice din Moldova de la
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
scriitorului, ne simțim datori a o însemna întâi”". Dincolo de caracterul său istoric, romanul are însă și un profund caracter social. Astfel, criticul Ov. S. Crohmălniceanu îl considera „un episod tragic din istoria conflictului secular care i-a opus pe țăranii liberi marilor boieri porniți să le răpească pământurile și să-i transforme în șerbi”. Boierul Stroie Orheianu încalcă drepturile răzeșilor consfințite prin zapise străvechi, ocupând prin samavolnicie pământurile pe care țăranii șoimăreșteni le-au muncit și apărat în decursul secolelor și
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
clopot și conține o suprafață zbârcită și striată (asemănătoare sinuozităților cerebrale), având un diametru de 1,5 până la 2 cm și 6 până la 14 cm pe lungime. Centrul pălăriei se unește cu centrul piciorului, iar pălăria colorată cade peste piciorul liber. Dimensiunile pălăriei variază de la 12 cm lungime la 1 până la 2,5 cm în grosime. Din punct de vedere microscopic, ciuperca se deosebește prin sporii săi mari, tipic între 60-80 și 15-18 µm și prin prezența a numai doi spori
Ciuciulete de plop () [Corola-website/Science/328783_a_330112]