18,277 matches
-
în Petros au spânzurat mulți oameni. Într-o noapte, pe ascuns au venit niște oameni din Petros la profesor acasă și l-au rugat să intervină la comandant deoarece oamenii din Petros erau în continuare spânzurați. Profesorul a intervenit la căpitan, care a trimis un curier cu o scrisoare și cu acei oameni la ofițerii din Petros și au încetat masacrele. Alt eveniment: La 1 dec. 1918 și din comuna Livadia a plecat o delegație de săteni la Alba Iulia, din
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
Pământul a fost luat de la magnații unguri din Ponor - ca Törok Arpad (fost proprietar în epoca maghiară)și de la Bezeredi Mihai și Tamași Margit, iar din hotarul comunei Pui de la magnatul Naloți Geza, iar din Râubărbat, de la magnatul ungur Hențoan, căpitan în Budapesta. Alte evenimente: În timpul primului război mondial bărbații din Livadia au fost înregimentați în armata austro-ungară în deosebi la regimentele de infanterie din Orăștie, cel de artilerie din Sibiu și la cel din Caransebeș. Sătenii au luat parte cu
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
din Suceava). Sate și locuitori din zonă sunt amintiți în revistele din secolul al XIX-lea: „"Borzascii lui Mariș, Prăjășcii, Măzănăeșcii, la ținutul Bacăului, ocolul Tazlăului de Sus, moșie cu părți și răzășească, în care moșie au părți d-lor Căpitanul Constantin Mareș, Luca Mariș și alții. Are satul doi priviligeți, doi mazili, cinci nevolnici, una vădană, pe lângă moșiile Solonții, Cucueții și altele, cu un număr de 25 de locuitori"” . Document, din 18 martie 1848, de la Mihail Grigorie Sturza, prin care
Valea Șoșii, Bacău () [Corola-website/Science/300711_a_302040]
-
de la Mihail Grigorie Sturza, prin care se stinge neînțelerea ivită între moștenitorii pamânturilor stăpânite la 1810 de Dumitru-Dumitrașcu Mariș (din "Valea Arinilor") și soția sa Maria (fiica preotesei din Brătila), respectiv moșiile "Borzești, Prăjești, Măzănăești, Sârbi, Brătila". Nepoții și strănepoții, căpitanul Constantin Mariș, Constantin Ene, se judecă pentru pământurile amintite, respectiv cele schimbate de Vasile Mariș și sora sa Anița (fiii lui Dumitru Mariș), cu Ioan Mariș și Luca Mariș, cercetarea fiind făcută de către ispravnicul de ținut Iordachi Mariș. Măzănăeștii este
Valea Șoșii, Bacău () [Corola-website/Science/300711_a_302040]
-
în anul 1901 de către directorul școlii din acea vreme, Neculai Pâslaru. A primit din partea școlii numeroase cărți de literatură, știință și cultură sătească. În timpul primului război mondial, a fost devastată pierdându-se multe cărți de valoare. Astăzi se numește "„Biblioteca Populară Căpitan de rezervă Ștefan C. Petrovici”", mort în respectivul război. Familia acestui erou, în amintirea scumpului lor fiu, au donat de la Cluj o mulțime de cărți valoroase, precum și mobilier pentru bibliotecă, un aparat de radio, o presă pentru cărți, clei și
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
În felul acesta le dezvolta dragostea de citit și de studiat. Tot aici, tineretul învăța meșteșugul de reparat și legat cărți. Biblioteca era dotată cu presă, clei, sfoară, etc. Toate acestea erau donate de către Constantin Petrovici din Cluj, fratele eroului Căpitan Ștefan C.Petrovici. La căminul cultural făcuse un program și se țineau conferințe din diferite domenii. Când a început cel de al II -lea război mondial, încuraja mamele, soțiile, copiii celor plecați pe front spunându-le că aceștia luptă pentru
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
Turcitul într-un document prin care acesta i-a scutit pe locuitorii satului de vinarici: Cel mai vechi lăcaș de cult de pe teritoriul comunei este biserica Sf. Pantelimon din satul Ciobănoaia, construită din lemn în secolul al XVIII-lea de către căpitanul Constantin Bencescu și soția sa, Stana. Cea mai veche vatră de istorie este Sărata-Monteoru. Pe teritoriul satului s-au identificat vestigii ale unei așezări neolitice, cultura Aldeni II Stoicani, la mică distanță față de urmele unei alte așezări, de data aceasta
Comuna Merei, Buzău () [Corola-website/Science/300825_a_302154]
-
dat drumul la alor noștri la cetățuia de lemn și la portița cetății, au lăsat să intre din afară garda noastră pentru a hotărî măria sa regele, la a cărui discreție s-au predat". Garnizoana moldovenească avea în fruntea sa șase căpitani; pe lângă străjeri, aici se refugiaseră și locuitori din Cotnari, Roman și Târgu Neamț. Ca arme, străjerii aveau 12 archebuze cu cârlig și 90 de puști de mână ienicerești. A doua zi, ""după ce au salutat pe rege"", comandanții moldoveni au fost
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
numit pe Antiohie Jora ca hatmanul; acesta a strâns o oaste și i-a atacat pe joimiri, alungând garnizoanele poloneze din mănăstirile Agapia, Secu și din Schitul Hangu. În ajutorul polonezilor a venit o oaste de mercenari moldoveni condusă de căpitanul Turculeț. Acesta din urmă a fost prins viu, dar a scăpat. Prin Tratatul de la Karlovitz (1699) s-a stabilit ca polonezii să părăsească cetățile și mănăstirile din Moldova, iar turcii se obligau să nu refacă cetățile din Moldova. Cu toate
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
Gheorghe Ștefan, a cerut ajutorul austriecilor. Un corp expediționar austriac, condus de francezul François (Ferentz) Ernaut de Lorena, a pătruns în Moldova pe la Cașin, instalându-se în mănăstirile fortificate din Moldova și în Cetatea Neamțului. Apoi, trupele austriece conduse de căpitanul Ferentz, însoțite și de moldovenii nemulțumiți sub conducerea sulgerului Gheorghieș Velicico din Câmpulung au pornit spre Iași. În lupta dată la 10 ianuarie 1717, sub zidurile Mănăstirii Cetățuia, moldovenii au înfrânt corpul expediționar austriac cu ajutorul tătarilor. Căpitanul François Ernaut a
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
austriece conduse de căpitanul Ferentz, însoțite și de moldovenii nemulțumiți sub conducerea sulgerului Gheorghieș Velicico din Câmpulung au pornit spre Iași. În lupta dată la 10 ianuarie 1717, sub zidurile Mănăstirii Cetățuia, moldovenii au înfrânt corpul expediționar austriac cu ajutorul tătarilor. Căpitanul François Ernaut a fost decapitat în locul cunoscut astăzi sub denumirea de Crucea lui Ferenț. Tătarii i-au urmărit pe austrieci până la Ceahlău, cătanele părăsind în fugă Cetatea Neamțului și lăsând acolo toate bunurile prădate. În anul 1718, după ce s-a
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
îi dau o expresie de inteligență pătrunzătoare. Candidații nu lipsesc. Idila cu chipeșul general Francisco Serrano se petrece în văzul lumii ceea ce îl determină pe regele consort să se retragă la castelul El Pardo. Pentru salvarea aparențelor, Serrano este numit căpitan general al Granadei. Urmează noii favoriți: Valldemosa, maestru de muzică și alți câțiva. În octombrie 1848, Isabela îl alege pe marchizul de Bedmar, care ocupă un apartament mic sub camera reginei. În februarie 1850, primul ministru Narváez anunță în fața parlamentului
Isabela a II–a a Spaniei () [Corola-website/Science/300855_a_302184]
-
José María Ruiz de Arana. Regina va mai dărui dinastiei Bourbon din Spania încă trei infanți și cinci infante. Un singur băiat va ajunge la vârsta adultă: viitorul rege Alfonso al XII-lea, a cărui paternitate este atribuită, după zvonuri, căpitanului Enrique Puig Moltó. Regina Isabela a domnit din 1843 până în 1868 iar acea perioadă a fost o lungă succesiune de intrigi, conspirații și "pronunciamientos" militare, dirijate de interesele partidelor politice. Moderații au guvernat între 1846 și 1854, Progresiștii între 1854
Isabela a II–a a Spaniei () [Corola-website/Science/300855_a_302184]
-
din sec. al XIII-lea - construit în 1242, imediat după marea invazie tătara, ca punct întărit și turn de observație. Prima atestare documentara a turnului este datata 1289, pomenind de asediul regelui Ladislau Cumanul. În anul 1514 Laurențiu, unul dintre căpitanii lui Gheorghe Doja, pornește de aici, în fruntea a 30.000 de iobagi răsculați, spre Cetatea Oradea. Donjonul este înconjurat de o ridicătura de pământ de forma trapezoidala, indicând existența unei fortificații gen val de pământ sau a unui zid
Cheresig, Bihor () [Corola-website/Science/300851_a_302180]
-
proprietatea familiei Sternberg după moștenire (1783), iar de la ei a cumpărat-o un membru al familiei Zichy din Bratislava (1810). Mulți oameni din împrejurimi au participat la revoluția din 1848-1849 (cei mai de seamă dintre ei amintim: Jankafalvi Csizmadia József, căpitanul Kiss Pál). După eliberarea iobagilor, a început dezvoltarea social-economică: producția modernizată a familiei Zichy (fermă model, struguri și pivnițerie, fabrică de coniac, etc.), evreii colonizați, Școala de vieri (1870), Corporația industrială formată din bresle, încetarea privilegiului nobililor, etc. Furtunile istorice
Diosig, Bihor () [Corola-website/Science/300853_a_302182]
-
să vândă o moșie așa numită Kendtelek ( Chintelnic )"" ce ținea odinioară de comitatul Dăbâca și pe care numitul voievod Laurențiu, tatăl lui, o dobândise de la ""luminatul principe, regele Bela, prea iubitul nostru bunic, contelui Hench, fiul lui Brendulinus de Rodna, căpitanul cetății Buda, adică celui mai apropiat vecin al său, la prețul de 150 mărci de argint fin"". Din documentul de atestare a satului Chintelnic reiese că instituțiile feudale aduse de statul feudal maghiar s-au suprapus peste vechile autonomii autohtone
Chintelnic, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300870_a_302199]
-
2002 populația satului se ridica la 481 de lecuitori. Dintre care s-au declarat : 316 (65,7%) Români, 163 (33,9%) Țigani, și 2 Maghiari (0,41%). Originar din Vireag a fost "Mihail Volach" (Mihai Valahul), unul din cei cinci căpitani ai lui Antal Budai în cursul Răscoalei de la Bobâlna din anul 1437. Într-un protocol încheiat la 10 octombrie 1437 apare menționat ca "Mychael Volach de Wyragosberk", alături de "Johannes Mester de Cluswar". "Monumentul Eroilor Români din Primul Război Mondial". Obeliscul
Florești, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300876_a_302205]
-
importanță în zonă. Timp de câțiva ani cursul mediu al Barcăului a devenit un adevarat teatru de operații militare. La 9 februarie 1686 armata austriacă condusă de generalul Caraffa formată din 4.000 austrieci și 3.000 maghiari conduși de căpitanul Petnehazi David, după o lupta scurtă în apropierea satului Cenaloș, reușesc să împresoare cetatea Sâniobului și chiar să o cucerească după un asediu susținut de o puternica artilerie. După câțiva ani, la 7 Iunie 1692 a fost eliberata și cetatea
Sâniob, Bihor () [Corola-website/Science/300862_a_302191]
-
m-a îndepărtat de viața liniștită a științei.” Profesorul de la departamentul de zoologie al universității a propus ca Nansen să călătorească pe mare, pentru a studia practic zoologia arctică. Nansen era entuziasmat, și a făcut pregătiri prin intermediul unei cunoștințe recente, căpitanul Axel Krefting, comandant al vasului de vânătoare de foci "". Călătoria a început la 11 martie 1882 și s-a întins pe următoarele cinci luni. În săptămânile dinaintea începerii vânătorii de foci, Nansen a putut să se concentreze pe studiile științifice
Fridtjof Nansen () [Corola-website/Science/300842_a_302171]
-
l-au refuzat. Nordenskiöld îl sfătuise pe Nansen că , din Finnmark din nordul extrem al Norvegiei, erau experți la călătoriile prin zăpadă, astfel că Nansen a recrutat doi membri ai acestei comunități, și . Restul locurilor au fost ocupate de , fost căpitan de vas care lucrase cel mai recent ca pădurar; , ofițer al armatei, și , o cunoștință a lui Sverdrup. Toți aveau experiență cu viața în aer liber în condiții extreme, și toți erau schiori experimentați. Chiar înainte de plecarea grupului, Nansen a
Fridtjof Nansen () [Corola-website/Science/300842_a_302171]
-
să lase la apă bărcile mici; se vedea , despre care Nansen credea că oferă o rută de urcare pe calota glaciară. Expediția a părăsit vasul "Jason" „cu moral bun și cu cele mai mari speranțe pentru un rezultat fericit”, conform căpitanului lui "Jason". Au urmat zile de lipsuri extreme pentru cei șase, împiedicați de vreme și de starea mării să ajungă la țărm, au plutit în derivă spre sud cu gheața. Mare parte din timp a fost petrecut campând pe gheață
Fridtjof Nansen () [Corola-website/Science/300842_a_302171]
-
de către la șantierul naval al lui Archer de la Larvik, la 6 octombrie 1892, și a fost botezat ", în traducere „Înainte”. Din mii de candidați, Nansen a ales un grup de doisprezece. Otto Sverdrup din expediția din Groenlanda a fost numit căpitan al lui "Fram" și secund al expediției. Competiția pentru locurile în călătorie a fost atât de acerbă încât locotenentul de rezervă din armată și expertul în conducerea câinilor s-a înscris ca fochist, singurul post disponibil. "Fram" a plecat din
Fridtjof Nansen () [Corola-website/Science/300842_a_302171]
-
Marăști, Mărășesti și Oituz. Pe placa de marmură a monumentului din fața localului vechi al Școlii nr. 1 Corni, ridicat în anul 1930 din inițiativa învățătorilor Dumitru P. Matei si loan Oboroceanu, stă scris numele a 104 eroi din care, un căpitan Petru Bulgaru, fost învățător al școlii, un sublocotenent, un caporal și 101 soldați din satele Corni și Sarafinești. În timpul celui de-al doilea război mondial au fost numeroși combatanți din comuna Corni, atât în prima parte a conflagrației mondiale pentru
Comuna Corni, Botoșani () [Corola-website/Science/300905_a_302234]
-
Buccow din 1761 arată că la data acestui recensământ, în "Dejani" era un preot ortodox cu 73 de familii de credincioși și trei preoți "uniți" fără nici un credincios. În vara lui 1761, schitul a fost nimicit prin foc de către soldații căpitanului cetății Făgăraș, contele Nicolae Bethlen, din ordinul generalului Buccow, fiind socotit ca și celelalte, un periculos focar de susținere a vechii credințe strămoșești. Numeroasele cărți de slujbă având prețioase însemnări pe marginea filelor, au fost salvate de flăcări și duse
Dejani, Brașov () [Corola-website/Science/300940_a_302269]
-
remediat avarii survenite la acoperișul bisericii și s-a acoperit turnul cu tablă zincată, iar în 1984 s-a rezugrăvit exteriorul. Tot în timpul păstoririi aceluiași preot s-a ridicat și gardul de ciment care închide în partea dinspre apus Grădina Căpitanului, o parte din aceasta fiind folosită ca cimitir, aflat pe stânga la intrarea în sat. În timpul interimatului de trei ani 1991 - 1994 asigurat de preotul Ioan Ciocan s-a instalat un nou paratrăznet, iar pe când păstorea preotul Marcel Feireis s-
Dejani, Brașov () [Corola-website/Science/300940_a_302269]