16,803 matches
-
până la capăt, neînfricat și hotărât. Este modelul de personalitate fermă, deplin construită și pregătită pentru viață, capabilă de a se adapta și de a suporta orice situație, de a Învinge toate obstacolele, de a rezolva toate situațiile. De a nu ceda. De a nu se lăsa Înfrânt, doborât. De a se ridica deasupra soartei. De a fi propriul său stăpân. Acest model uman exemplar din punct de vedere moral și sufletesc ne este descris de către Horațiu (Ode, IIIĂ: Justum et tenacem
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
a face” tot ceea ce este oprit, interzis. Tentația este ceea ce mă atrage prin necunoscutul ei. Dar orice ispită sfârșește prin a mă „Închide”, obligându-mă să-mi asum responsabilitatea pentru consecința actelor mele. Consecința tentației este persistarea În Rău. A ceda ispitei semnifică, de fapt, acceptarea răului, a faptului, gândului, intențiilor nepermise care sunt imorale, periculoase, rele. Dacă voi persista, mă voi „obișnui” cu Răul care, În final, prin repetiție va Înlocui Binele. Se va produce o răsturnare a sistemului de
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
ea nu a afectat legăturile afective interne. O dovadă În acest sens este regretul celor doi și dorința lor de a se reîntoarce, de a reface relația dintre ei. Ambianța este reevaluată și fiecare dintre cei doi va căuta să cedeze, oferind În schimb celuilalt afecțiunea sa. Împăcarea este o formă de lichidare a conflictului. Nu este de fapt o lichidare a dezacordului. Faptul că cei doi s-au Împăcat dovedește că există o legătură afectivă Între ei, că nu a
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
familiei etc. (Rădulescu, 1998). Studiile și cercetările efectuate în diverse țări, inclusiv în România, relevă că delictele comise cu violență și crimele prezintă anumite particularități, cum ar fi (Banciu et al., 2002): 1. Persoanele care comit asemenea delicte cu violență cedează, de regulă, unor impulsuri de moment sau unor stări explozive, neavând capacitatea să-și controleze echilibrul emoțional în asemenea momente. 2. Comiterea delictelor cu violență este potențată de un nivel scăzut de instrucție și cultură al agresorilor, ca și de
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
carte de glose și jurnal ar trebui să satisfacă atît pe amatorii de lecturi rapide, cît și pe cei dedați cu popasurile, cu șartul, cu îndoielile, pasionați de amănunte, lenți de felul lor, cei ce nu se plictisesc și nu cedează în fața eventualelor dificultăți, - aceștia preferați de mine, la care mă gîndesc ori de cîte ori iau pixul în mînă. Asta nu înseamnă, iarăși, că așa va fi: am spus „teoretic”, adică ideal!... „Adesea de numele bine ales atîrnă reputația unui
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
pînă spre înserare; tinerii o vizitau în toate momentele zilei și o ocupau pînă la închidere (1 noaptea, în zilele de lucru și 2 noaptea, în zilele de sărbătoare). La cerere (cereri care se înmulțesc an de an), grădina era cedată unor societăți, școli, grupuri de persoane pentru chermeze și serbări, motivate mereu prin necesitatea măririi fondurilor. Deși cadru natural, incinta era pavoazată în astfel de ocazii cu crengi de brad și stegulețe tricolore agățate de chioșc, de pavilion și în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
să părăsească o importantă adunare politică a romînilor din Paris pentru a merge la un bal: „Puțin(i) veniseră, și din cei ce veniră, Alecsandri, Costaphoru ș-apoi d. Negri fugiră. Erea bal și prin urmare patria trebuia să sedeze [cedeze n. edit.] balului”3). în ipostaza de autor dramatic și prozator, viitorul „bard de la Mircești” va folosi balul ca pretext de portretistică și observații morale în „Iașii în carnaval”, „Un salon din Iași”, „Istoria unui galbîn” și „Borsec”. La fel
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de apele vieții. N-a fost chiar așa! Bacovia s-a autoconstruit, - o autoconstrucție care uneori l-a stînjenit, și din chingile căreia a încercat să evadeze. Ce altceva e preferința lui pentru „margine” decît expresia încăpățînării de a nu ceda din libertățile primare? Versul „Corpul ce întreg mă doare”, din „Note de primăvară”, mă determină să mă întreb cîți dintre poeți pomenesc de corp în operele lor. în antume, Eminescu, sigur, n-o face. Corpul, invocat odinioară ca argument al
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
că au mai fost cîțiva care i-au semănat... Ștefan Petică, Bacovia, Dimitrie Nanu. A rezistat, a biruit și-l fericesc!” (Opere alese, vol. II, p. 323-324). Elogiul autorului Roxanei e cu atît mai îndreptățit, cu cît cei ce au cedat ispitei au fost sute. Azi mi se pare și mai greu de găsit o serie mică de același fel. Singurătatea pe care n-a simțit-o niciodată Bacovia e singurătatea imperială, regală, prezidențială etc.: singurătatea stăpînului părăsit de toți, a
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a sombrat pentru perioade mai mult sau mai puțin lungi. Pe de altă parte, Agatha (merit cert) a întreținut continuu o perspectivă consolatoare, perspectiva recunoașterii fie și tîrziu a valorii. Lucru remarcabil, excepțional aș zice, în ciuda dificultăților, ea n-a cedat o iotă din aprecierile sale înalte asupra poeziei lui Bacovia. Surprins de întrebarea „Care sînt actele de solidaritate ale lui Bacovia?”, n-am găsit pe loc răspunsul potrivit. Am spus doar că numele său apare, alături de al altor 91 de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
puțin sigură că alegerea fusese corectă. Transformarea lui Yourcenar după moartea lui Grace a fost una fundamental legată de rutina și de diminuarea productivității: a scris mai puțin, iar cuvintele nu-i mai veneau atât de lesne. În schimb a cedat tentației călătoriilor temerare. Se apropia de 80 de ani, dar încă avea destulă vitalitate ca să înceapă din nou călătorii în lume, ca în tinerețe, de data aceasta cu un fotograf american care avea o treime din vârsta ei. Jerry Wilson
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
și ultranaționalist Michel Barrès, amândoi în vogă pe atunci, mai ales cel de-al doilea. I-a evitat pe Balzac și Flaubert în mare măsură, deoarece nu erau favoriții lui Michel. Când Marguerite cerea să fie incluși și ei, Michel ceda cel puțin în ceea ce-l privește pe Flaubert, care era citit cu voce tare. Pe Gide îl urma din rațiuni proprii și a fost mult mai influențată de el decât avea să recunoască vreodată. Din propria ei mărturisire aflăm că
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
Monique este reprezentată ca o siluetă în fundal. Nici chiar Yourcenar nu pare să fi fost în stare să găsească cuvinte care să exprime felul în care Monique răspunde la scrisoarea lui Alexis. Dilema morală îi aparține lui Alexis care cedase tendințelor sale de a găsi plăcere în compania altor bărbați și scrie lunga epistolă care formează miezul romanului, o explicație rațională dată soției motivând decizia lui de a o părăsi. Pe tot parcursul scrisorii el vrea să facă dis tincția
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
a devenit atât de îndrăzneață încât trăiește aproape într-o constantă suspiciune. Paranoia lui este amplificată de înclinația sa sexuală spre sodomie, pe care Yourcenar o eludează și abia o explorează. Îi este suficient să descrie cum el continuă să cedeze ispitei cărnii de bărbat tânăr. Dar fuge din nou și scapă de Inchiziție, de fiecare dată trăind sub un nume fals și izolându-se în colțuri îndepărtate ale Europei: Germania Centrală, zonele de coastă ale Poloniei, curtea regelui Gustav al
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
când definesc frustrația au în vedere tocmai această particularitate: „...stare motivațională și afectivă, rezultată din blocarea tendinței. La fel, pentru Woodwort, R.S. și Donald G. Marquis, „când o persoană eșuează, în așteptările sale de a-și rezolva, problema, dar nu cedează încă pentru că plăcerea este prea puternică și persistentă, ea este într-adevăr într-o stare nefericită. Comportamentul său, un timp, pare inteligent și, în ciuda faptului că se dirijează spre problemă, e o dirijare spre a scăpa din starea, de frustrați
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
Achille este, într-adevăr, atât de puternic, încât pune stăpânire pe sufletul său, îi dezorganizează personalitatea, făcând-o să se exprime prin acțiuni impulsive, exclusiviste, chiar inumane. Astfel, atunci când ambițiosul Agamemnon, șeful suprem al armatei acheilor, îi cere să-i cedeze o frumoasă captivă, pe Brisais, Achille nu numai că refuză cu indignare să fie lipsit de un „bun al său”, dar se lasă în așa măsură pradă durerii pricinuite de rănirea-i amorului propriu, încât uită complet de fireștile îndatoriri
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
care să se ocupe de relațiile externe (din latină: foedus ,,tratat"). În prezent, rolul guvernelor în chestiunile economice și sociale izvorăște din nevoi similare de acțiune continuă și de decizii imediate. Așadar nu este surprinzător faptul că legislativele trebuie să cedeze guvernelor funcția de pregătire a legislației, inclusiv de a decide când poate fi pregătită aceasta. Interesant este faptul că legislativele continuă să exercite adesea o influență substanțială în domeniul dreptului privat. De exemplu, în Marea Britanie, proiectele de lege inițiate de
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
a treia a avut, de curînd, aceeași soartă. Protestanții din ținut se înfurie, vorbesc de crimă, de întîmplări înspăi-mîntătoare. Pînă la o dovadă clară, completă a faptei, să fie apărat de aceste calomnii infame de un grup care să nu cedeze în fața născocirilor celor mai monstruoase... Continuă [...]. Haussmann anunță că dansatoarea franceză Albertine Ducornet este amanta prințului regent; ea are asupra lui o influență totală; prin ea deci s-ar putea realiza, în mod sigur, ceea ce se pregătește; dar această Albertine
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
atotcuprinzătoare. Altfel spus, totul apare ca și cum ar fi stabilită o grilă interpretativă prin care s-ar vedea inserate evenimentele actuale, bineînțeles cele mai încurcate și mai înspăimîntătoare. În același fel, acea necunoscută extrem de greu de lămurit, a întrebărilor fără răspuns cedează în fața unui sistem organizat de lucruri limpezi, destinul redevine inteligibil; o anumită logică, sau cel puțin o anumită coerență tinde a se impune în desfășurarea deconcertantă a evenimentelor... Astfel, pentru a reveni la aspectul discutat anterior, putem spune că literatura
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
ce putea perturba fericita continuitate a destinului lor. Dacă doamna Wolman acceptă să nu-i facă pe țărani să-și "schimbe poziția", nu numai pentru a-i păzi de "chinurile și de neliniștile" ambiției, pentru a nu-i face să cedeze tentației fatalede a pleca la oraș, o face și pentru a nu introduce într-o ordine ce se vrea imuabilă prin echilibrul și prin armonia sa factori de ruptură, destructivi, de disoluție. Starea naturală a omului este aceea de cultivator
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Europa. Roger Bastide arată în mod convingător că aceste tulburări existau în stare latentă înainte de transferarea subiecților într-un alt cadru de inserție socială 93. Dar, în contextul tradițional ai vieții comunitare africane, ele erau ținute sub control. Frînele au cedat odată ce au încetat să funcționeze supapele de siguranță. Intr-o situație de vid cultural, de ruptură de mediu, simptomele nevrotice au atins exasperarea, pentru a se manifesta apoi în toată amploarea lor... În măsura în care produsul de eliberare și de amplificare a
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
își dădeau ultima suflare; pe cerul aprins de strălucirea de apus a lunii, stăteau nori neclintiți, nori palizi ce răspîndeau o vrajă aproape nepămînteană. Același procedeu e folosit și în Doamna Bovary (partea a doua, IX): (18) (...) și ascunzîndu-și fața, cedă. Seara își așternea umbrele; trecînd pieziș, printre crengi, soarele o orbea. Jur împrejurul ei, ici și colo, pe frunze sau pe jos, tremurau pete luminoase ca niște canari care și-ar fi risipit penele în zbor. Era o liniște deplină
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
instructiv. Este și firesc, din moment cel accentul se pune tot mai mult pe stimularea învățării, pe creativitate și nu pe reiterare. Se pare că, în viitor, clasa, care grupează elevii după vîrstă avînd o tradiție de peste trei secole -, va ceda locul, cel puțin în parte, altor structuri învățămîntului individual și pe grupe. Pentru anumite materii s-ar putea organiza ,,grupe de nivel", cu același conținut, dar cu metode și ritmuri diferite de învățare (B. Schwartz, T. Husén, Ch. Hummel). Concomitent
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
cu un pact cu diavolul: "Setea de o cunoaștere tot mai sigură [...] l-a împins pe Aristotel și întreaga istorie a filosofiei științelor să semneze pactul principiului de identitate cu diavolul". Iar Fondane începe să se întrebe dacă Lupasco nu cedează aceleiași tentații. Acest "pact cu diavolul" este profund, căci, pentru Fondane, el înseamnă renunțarea la cunoașterea interioară în numele unei cunoașteri mentale, logice. Diavolul este cel care separă: el ne separă de noi înșine, catastrofă ontologică pe care doar un poet
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
opusă prea empiricei și cețoasei Anglii, prea metafizicei și nebuloasei Germanii, precum și excesului de misticism slav, subtilității retorice italiene sau sumbrei pasiuni hispanice. Concepția noastră este de asemenea viciată de infiltrarea perfidă a naționalismului în neo-europenismul francez, care, silit să cedeze Germaniei prim-planul economic, rezervă Franței rolul hegemonic de Călăuză politică și de Apărător al păcii, care veghează asupra turmei europene cu ciomagul atomic la centiron. Neîndoios, un foarte mare număr din referințele culturale care vor ieși de sub pana-mi
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]