16,021 matches
-
unități de măsură tehnice: m, mp, litrul, kg, etc.) și unități de calculație convenționale. Faptul că nu întotdeauna producția este omogenă a necesitat apelarea la unitățile de calculație convenționale. Se creează astfel o omogenitate care mai poartă denumirea de omogenitate convențională sau omogenitate calculatorie. în practica ecomonică de calculație a costurilor și în mod deosebit în repartizarea cheltuielilor asupra produselor și analiza și compararea științifică a costurilor, unitățile de calculație convenționale pot avea diferite forme: caracteristica calitativă esențială a produsului, numărul
CONTABILITATE MANAGERIALĂ by MOISE CÎNDEA () [Corola-publishinghouse/Science/709_a_1433]
-
creează astfel o omogenitate care mai poartă denumirea de omogenitate convențională sau omogenitate calculatorie. în practica ecomonică de calculație a costurilor și în mod deosebit în repartizarea cheltuielilor asupra produselor și analiza și compararea științifică a costurilor, unitățile de calculație convenționale pot avea diferite forme: caracteristica calitativă esențială a produsului, numărul de ore-producție, ore funcționare mașină, forma abstractă a unor cifre de echivalare obținute din calcul prin compararea unei caracteristici comune tuturor produselor, forma valorică (necesară în bugetarea costurilor). “Unitățile de
CONTABILITATE MANAGERIALĂ by MOISE CÎNDEA () [Corola-publishinghouse/Science/709_a_1433]
-
avea diferite forme: caracteristica calitativă esențială a produsului, numărul de ore-producție, ore funcționare mașină, forma abstractă a unor cifre de echivalare obținute din calcul prin compararea unei caracteristici comune tuturor produselor, forma valorică (necesară în bugetarea costurilor). “Unitățile de calculație convenționale au în genere caracter intermediar; costul fiecărui produs trebuie stabilit în ultimă instanță, tot în raport cu unitatea de calculație (măsură) fizică cea mai adecvată pentru gestiunea internă a întreprinderii și relațiile sale cu terții; numai rareori costul rămâne stabilit exclusiv în raport cu
CONTABILITATE MANAGERIALĂ by MOISE CÎNDEA () [Corola-publishinghouse/Science/709_a_1433]
-
intermediar; costul fiecărui produs trebuie stabilit în ultimă instanță, tot în raport cu unitatea de calculație (măsură) fizică cea mai adecvată pentru gestiunea internă a întreprinderii și relațiile sale cu terții; numai rareori costul rămâne stabilit exclusiv în raport cu o unitatea de calculație convențională. Indiferent de caracterul său (fizic ori convențional), unitatea de calculație condiționează într-o asemenea măsură posibilitatea determinării costului unitar, încât nu se poate vorbi de calculul său, acolo unde producția nu se poate exprima cantitativ”. Sectoarele sau zonele de cheltuieli
CONTABILITATE MANAGERIALĂ by MOISE CÎNDEA () [Corola-publishinghouse/Science/709_a_1433]
-
indjch reprezintă cheltuielile indirecte repartizate produsului; j reprezintă felul cheltuielilor de repartizat; IQ reprezintă cantitatea realizată din produsul i. III.5.2.2. Procedeul suplimentării Se poate vorbi de o formă clasică a procedeului suplimentării, ce presupune stabilirea unui criteriu convențional ce asigură un raport de cauzalitate cu cheltuiala ce urmează a fi repartizată. Cronologic, lucrările care se efectuează vizează: *stabilirea unui element comun pentru toate produsele, lucrările ori serviciile prestate și pentru care se calculează costul, dar diferit ca mărime
CONTABILITATE MANAGERIALĂ by MOISE CÎNDEA () [Corola-publishinghouse/Science/709_a_1433]
-
secundare și secțiile de bază, conform datelor din tabelul 24. III.5.4.2. Procedeul calculației costurilor cînd prestațiile reciproce se evaluează la un cost prestabilit Ca și procedeul anterior este aplicabil doar la unitățile patrimoniale cu producție omogenă. Costul convențional prestabilit luat în calcul poate fi: costul efectiv al perioadei precedente, costul mediu calculat în funcție de costurile efective din mai multe perioade anterioare, costul standard (planificat, normat) numai în perioada postcalculului, prețul de înlocuire. Esența metodei constă în cumularea la costurile
CONTABILITATE MANAGERIALĂ by MOISE CÎNDEA () [Corola-publishinghouse/Science/709_a_1433]
-
și indirecte, ci doar clasificarea în raport cu volumul activității (cheltuieli proporționale, semiproporționale și fixe). în aplicarea metodei de calculație G.P. se parcurg următoarele etape de lucru: Calcularea G.P.urilor și a indicilor de echivalență pentru fiecare produs; Calculul costului pe unitate convențională și pe produs. Fiecare din aceste etape presupune parcurgerea unor operații de lucru succesive. Astfel, pentru calculul G.P. - urilor în scopul omogenizării producției, succesiunea operațiilor vizează: întocmirea listei operațiilor procesului de fabricație, cu gruparea în operații de muncă, directe, indirecte
CONTABILITATE MANAGERIALĂ by MOISE CÎNDEA () [Corola-publishinghouse/Science/709_a_1433]
-
K - reprezintă numărul de operații la un anumit produs. Indicii de echivalență astfel determinați au o valabilitate relativ mare (5 - 6 ani), dacă nu intervin modificări în condițiile tehnico-economice avute în vedere la stabilirea lor. La calcularea costului pe unitatea convențională (G.P.) și pe produs se parcurg următoarele etape: Omogenizarea calculatorie a producției prin transformarea în unități de măsură convenționale cu ajutorul indicilor de echivalență totali pe unitatea de produs, conform relației: å = ×= p x xxe qGPtQ 1 , în care: Qe reprezintă
CONTABILITATE MANAGERIALĂ by MOISE CÎNDEA () [Corola-publishinghouse/Science/709_a_1433]
-
5 - 6 ani), dacă nu intervin modificări în condițiile tehnico-economice avute în vedere la stabilirea lor. La calcularea costului pe unitatea convențională (G.P.) și pe produs se parcurg următoarele etape: Omogenizarea calculatorie a producției prin transformarea în unități de măsură convenționale cu ajutorul indicilor de echivalență totali pe unitatea de produs, conform relației: å = ×= p x xxe qGPtQ 1 , în care: Qe reprezintă cantitatea totală de producție echivalentă; q reprezintă cantitatea de producție din fiecare produs sau sortiment; GPt reprezintă numărul total
CONTABILITATE MANAGERIALĂ by MOISE CÎNDEA () [Corola-publishinghouse/Science/709_a_1433]
-
cote maxime lirismul vaticinar al anilor ’30, dar și (auto)manierismul lexical și prozodic deja instalat în ultimele volume interbelice ale lui C. Maria Doamna (1938), o carte apărută în condiții tehnice de lux, nu-i mai puțin o compunere convențională și festivă. Celelalte poeme însă rămân notabile: Peste prăpăstii de potrivnicie (1938), Rapsodie valahă (1940), Rapsodie dacă (1942). Acestea fac un întreg prin tema lor comună: rezistența românească în istorie. Adresându-se „năpraznicei Rusii”, poetul, a cărui voce (se) rostește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
ce merge narațiunea, cum se va termina ea? Convenția limbajului, așadar, se sprijinea pe o altă convenție (o prezumpție de care nimeni nu se îndoia): am putea numi această a doua convenție, care întărește convenția limbajului, cronologie. Cronologia implică atitudinea convențională față de timp, de șirul evenimentelor. Autorul pornește de la premiza că și el și cititorul știu că întâi vine "trecutul", care are drept "cauză" imediată "prezentul", care prezent secretă inevitabil un viitor pe care vrem cu toții să-l știm. Întrebarea copilului
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
drept). Cei care chiar fac ceea ce predica în anii treizeci Virginia Woolf sunt trans-romancierii Desperado. Ei chiar trec de granițele basmului. Ei dau laoparte iubirea (cine mai iubește în romanul contemporan, dacă nu punem evident la socoteală romanele total predictibile / convenționale gen Danielle Steele?). Dau doar câteva exemple de romane din care iubirea (tradiția "boy meets girl, boy marries girl and they live happily everafter" ori "și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți") e sistematic, deliberat exclusă: The Remains of the
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
jurnal-întrebare, neputincios să imagineze un mâine dar extrem de versat în orice joc cu trecutul. Unii autori scriu de parcă ar ține un jurnal, sunt introvertiți (Orwell, Burgess, Lessing, Gray, Ackroyd, Swift, Ishiguro). Alții pălăvrăgesc, gesticulează, se chinuie să producă o intrigă convențională, care apare total insuficientă unui amator de literatură tradițională, aceștia fiind histrionii (Fowles, Bradbury, Lodge, Barnes, Amis). Furia narativă a unora e îmblânzită de lirism. Sunt tot felul de Desperado: sarcastici, ironici, atașați. Ceea ce-i leagă este dependența de acțiune
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ea să se întâmple. James Joyce înlocuia textul coerent cu tatonările preverbale, cu testarea puterilor limbajului de a comunica fluxul gândirii. El căuta inexprimabilul. De la inexprimabilul verbal la cel psihic e numai un pas. Joyce desființează ideea de sfială (comportament convențional) pentru eroii lui. Conrad descoperă "oroarea" pe care niciun cuvânt nu o poate conține (Heart of Darkness). Eroii lui D.H. Lawrence trăiesc într-un infern al impulsurilor pshice și fizice inexplicabile. Henry James aspiră la onestitatea ființei, mutând centrul de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
romanul se încheia (fericit ori nu), istoria își încheia misiunea, romancierul nu mai avea nimic de demonstrat. Cu toate că Virginia Woolf nu și-a dat seama atunci când l-a acuzat de tradiționalism, John Galsworthy este de fapt un dușman al romanului convențional: el scrie o "saga", ceea ce implică tacit că nu e dispus să încheie istoria, că pentru el un simplu final de poveste nu mai este de ajuns. Oricât ar fi părut el de realist, era în fond inovator: lungul lui
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de întrebare, iar lectorul n-are decât să-și răspundă singur sau să-și înghită nemulțumirea. Realismul secolului XX (ideal reprezentat de Galsworthy) încă mai nădăjduiește să-i fie pe plac cititorului. Forsyte Saga e o arhitectură perfectă de procedee convenționale, de la cronologia impecabilă la intrigă și personaje. Legea de căpătâi e logica. Călăuza lectorului e înțelegerea, care călătorește pasiv prin întâmplări, toate legate între ele și ridicate cu tâlc într-o piramidă încununată de un viitor la îndemână. Orizontul de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pentru a produce abur, care pune iâîn mișcare rotorul turbinelor, generând electricitate. Uraniul 235 este un izotop relativ rar al uraniului, reprezentând doar 0.7% din cantitatea toatală de uraniu disponibil. Restul este uraniu 238. La fel ca și combustibilii convenționali U235 este combustibil epuizabil. Există un anumit tip de reactor, numit reactor de creștere care transformă U238 într-un alt element radioactiv: plutoniu 239 (Pu239). 75 Pu 239 poate utilizat doar pentru a genera caldură. Până acum doar 6 țări
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
se presupune că actorii dialoghează în fața spectatorilor, ca și cum între ei s-ar stabili o adevărată conversație. Monologul, aparteul, care, ca și versul, contribuie la sublinierea artificialului, distrug acest efect căutat. De aceea teoreticienii dramaturgiei clasice se străduiesc să șteargă aspectul convențional al acestor două categorii de limbaj dramatic, pentru a le face compatibile cu verosimilul. În monolog, personajul vorbește cu voce tare pentru el însuși. El nu pare să se adreseze spectatorului. El nu ar putea nici să fie auzit de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
arată admirativ față de arta pantomimei la Antici care dispuneau de un întreg limbaj gestual. Cheironomia era deosebit de complexă în teatrul latin. Lessing nu caută restaurarea pantomimei, conștient fiind că gesturile codate care sunt executate acolo nu reprezintă decât un limbaj convențional. Comediantul trebuie să găsească în sinea lui gesturi specifice, firești, adaptate la situația în care evoluează. Din lecturarea tratatelor antice, Lessing reține că în teatru gestul nu trebuie să fie niciodată lipsit de intenționalitate. Lui nu-i este destinat să
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în care se petrece acțiunea, din moment ce li se refuză diferitelor locuri orice influență asupra personajelor. Va fi o cameră, un vestibul, o pădure, o intersecție; va fi suficientă chiar și o tăbliță. Drama există numai în om, în acest om convențional care a fost despuiat de trupul său, care nu mai este un produs al solului, care nu mai este scăldat de aerul natal. Asistăm numai la lucrarea unei mașinării intelectuale, plasate de o parte, funcționând în abstract. Nu voi discuta
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
la mise en scène, 1903), este destinat să reproducă exact un fragment din lumea reală. Zola deplânge mediocritatea actorilor din vremea lui, incapabili de autenticitate. El critică conformismul conservatorului care formează comedianți fără caracter, având cu toții același tip de joc convențional, moștenit din emfaza Marilor Comedianți. Cum învățământul care este predat acolo se bazează pe postulatul că teatrul nu are nimic în comun cu viața reală, el a dat naștere unor generații de actori afectați. Gesturile lor stereotipe, declamația lor emfatică
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
maimuțăreală sublimă". La fel, Stanislavski i-l opune actorului francez care joacă "din cap", pe actorul rus care joacă "din suflet". Pentru Scepkin, ca și pentru Stanislavski, concepția diderotiană a rolului nu poate duce decât la o practică de joc convențională, pe care Stanislavski o numește "teatralitate"( "théâtraité"), termen pejorativ sub pana lui. El îi opune școlii "reprezentării", unde rolul înțepenește repede sub forma unei măști, pe cea a "retrăirii", în care arta actorului se reînnoiește în permanență, pentru că el simte
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
este μi (i=1,2,...k), testează ipoteza nulă omnibus: H0:μ1=μ2=...=μk ANOVA folosește testul F, care atunci când conduce la o valoare a semnificației p (sau Sig. în SPSS) mai mică sau egală cu 0,05, în mod convențional în cercetare se spune că avem o diferență semnificativă între mediile grupurilor. Statistica F se calculează ca raportul dintre varianța intergrupală și varianța intragrupală. Aceasta are o distribuție F(df1, df2) care depinde de o pereche de grade de libertate
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
sănătatea mamei este în pericol sau când fătul este malformat dar consideră că avortul nu este niciodată justificat din motive socioeconomice. În cazul unui viol, gradul de acord al acestora cu recurgerea la avort este mai redus. 3. În clusterul convențional numit 3 sunt cuprinși aproximativ 18% din respondenți. Aceștia consideră că în toate situațiile propuse avortul nu este niciodată o măsură justificată. Până acum am cuprins în analiză întregul eșantion de 1 902 subiecți bărbați și femei care au răspuns
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
de 30% fiind cancere cu alte cauze (fumatul, dieta, alte BTS) [8]. Notă. Vârsta de reproducere este intervalul de viață al unei persoane în care aceasta este capabilă să procreeze. Pentru femei este perioada cuprinsă între prima menstruație (15 ani convențional) și intrarea la menopauză (49 sau chiar 44 de ani, convențional). Desigur, nașteri au loc și înainte de 15 ani și după 49 ani, însă numărul lor este foarte mic. Pentru bărbați, intervalul de fertilitate convențional stabilit este 15-49 ani. La
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]