15,701 matches
-
("Tanc Românesc cu motor de 580 cai-putere") este o variantă a tancului sovietic T-55, proiectată și fabricată în România prin mijloace proprii. Aproximativ 400 de tancuri au fost construite pentru Armata Română, iar dintre acestea 150 au fost exportate. Tancul a fost fabricat între anii 1979 și 1985, fiind predecesorul modelului TR-800. După evenimentele cunoscute sub numele
TR-580 () [Corola-website/Science/316071_a_317400]
-
motor de 580 cai-putere") este o variantă a tancului sovietic T-55, proiectată și fabricată în România prin mijloace proprii. Aproximativ 400 de tancuri au fost construite pentru Armata Română, iar dintre acestea 150 au fost exportate. Tancul a fost fabricat între anii 1979 și 1985, fiind predecesorul modelului TR-800. După evenimentele cunoscute sub numele de „Primăvara de la Praga”, Republica Socialistă România a adoptat o nouă doctrină națională de apărare: „apărarea patriei de către întregul popor”. Noua strategie necesita o industrie proprie
TR-580 () [Corola-website/Science/316071_a_317400]
-
colaboratoare. România nu a achiziționat licența pentru tancul T-55, inginerii români fiind nevoiți să utilizeze documentația de exploatare, întreținere și reparare a tancurilor T-55 aflate deja în înzestrarea armatei pentru a realiza tancul românesc. Primul prototip a fost fabricat în 1974 la Uzina Mecanică Mizil. În luna octombrie a anului 1976, tancul este supus testelor timp de 6 luni. La mijlocul anului 1977, producția a fost transferată în întregime la Uzina Mecanică Mârșa. Un an mai târziu, fabrica a fost
TR-580 () [Corola-website/Science/316071_a_317400]
-
la Uzina Mecanică Mârșa. Un an mai târziu, fabrica a fost mutată la Uzinele 23 August din București, unde a fost înființată Fabrica de Mașini Grele Speciale. TR-580 urma a fi echipat cu un sistem de conducere a focului suedez, fabricat sub licență. Din lipsă de fonduri, sistemul suedez nu a mai fost achiziționat, fiind dezvoltat unul românesc. TR-580 s-a dorit a fi un tanc produs într-un număr mic, pentru ca specialiștii și industria de armament autohtonă să capete experiență
TR-580 () [Corola-website/Science/316071_a_317400]
-
capete experiență în fabricarea vehiculelor blindate grele. TR-77 era denumirea folosită pentru export. Țările din Vest foloseau denumirea M77 sau Model 1977 (abreviat M1977). Tancul este cunoscut în România sub denumirea de TR-580 sau TR-77-580. TR-580 a fost primul tanc fabricat în România. Neavând experiență în domeniu, specialiștii români au vizitat o fabrică de tancuri din China pentru a studia procesul de fabricație. Cea mai mare problemă întâmpinată a fost calitatea turelelor. Primele piese plesneau după turnare din cauza porilor. Turelele erau
TR-580 () [Corola-website/Science/316071_a_317400]
-
porilor. Turelele erau inițial verificate la ultrason, zona poroasă era bătută manual cu dalta și apoi fisurile se umpleau cu sudură. Tehnologia fabricației turelelor a trebuit să fie refăcută prin utilizarea unui alt model metalic și schimbarea compoziției. Primul tanc fabricat la Întreprinderea 23 August a ieșit din fabrică pe 26 ianuarie 1979. Primele 12 tancuri au participat la parada militară de Ziua Națională a României din 23 august 1979. În anul 1980 au fost fabricate în total 30 de tancuri
TR-580 () [Corola-website/Science/316071_a_317400]
-
și schimbarea compoziției. Primul tanc fabricat la Întreprinderea 23 August a ieșit din fabrică pe 26 ianuarie 1979. Primele 12 tancuri au participat la parada militară de Ziua Națională a României din 23 august 1979. În anul 1980 au fost fabricate în total 30 de tancuri. Tancurile erau asamblate la FMGS, unde erau turnate și turelele. Carcasele blindate erau prelucrate la Întreprinderea Mârșa, tunul la Arsenal Reșița și mitralierele la UM Cugir. Aproximativ 400 de tancuri TR-580 au fost fabricate între
TR-580 () [Corola-website/Science/316071_a_317400]
-
fost fabricate în total 30 de tancuri. Tancurile erau asamblate la FMGS, unde erau turnate și turelele. Carcasele blindate erau prelucrate la Întreprinderea Mârșa, tunul la Arsenal Reșița și mitralierele la UM Cugir. Aproximativ 400 de tancuri TR-580 au fost fabricate între 1979 și 1985. TR-580 folosea un șasiu modificat, având șase galeți găuriți (T-55 avea doar cinci galeți). Între primii doi galeți există un spațiu proeminent, la fel ca la tancurile sovietice T-54/55. Din cauza acestor modificări, tancul
TR-580 () [Corola-website/Science/316071_a_317400]
-
între anii 1982 și 1984. Ministrul egiptean al Apărării Abu Ghazala a recunoscut ulterior faptul că tancurile TR-580 nu au fost achiziționate pentru armata egipteană, ci pentru a fi trimise în Irak. Romtehnica a exportat însă tancuri din primul lot, fabricat ca material de instrucție, și nu a adaptat blindatele la clima din deșert. Tancurile aveau scurgeri cronice de lubrifianți, iar armamentul s-a dovedit a fi imprecis. Tancurile TR-580 exportate fuseseră deja în dotarea armatei române și au fost revitalizate
TR-580 () [Corola-website/Science/316071_a_317400]
-
în primul rând pe portul său și pe clădiri guvernamentale. Portul Monrovia a fost extins în mod semnificativ de către forțele americane în timpul celui de-al doilea război mondial, iar exporturile principale includ minereu de fier și latex. Alte materiale sunt fabricate, de asemenea, cum ar fi ciment, petrol rafinat, produse alimentare, cărămizi și țigle, mobilier și produse chimice. Situat în apropiere de confluența râurilor Mesurado și Saint Paul, portul are, de asemenea, facilități pentru depozitarea și repararea navelor. Zona era deja
Monrovia () [Corola-website/Science/316106_a_317435]
-
a căsătorit cu Prințul Moștenitor Frederick al Danemarcei (1843-1912) la Stockholm la 28 iulie 1869. Nunta a fost celebrată cu mare pompă într-un moment când Suedia era într-o stare de foamete iar zestrea prințesei a constat în lucruri fabricate în Suedia, pentru a beneficia economia suedeză. Căsătoria a fost sugerată ca o modalitate de a crea o relație de prietenie între Danemarca și Suedia. Cele două țări au fost într-o situație tensionată după ce Suedia nu a ajutat Danemarca
Lovisa a Suediei () [Corola-website/Science/316160_a_317489]
-
serie a fost demarată, iar tancul a intrat în dotarea armatei la 29 aprilie 1946. T-54 a fost construit la fabricile din Nijni Taghil și Harkov începând cu anul 1947. Producția a suferit din cauza modificărilor aduse designului. Primul model fabricat în serie a fost denumit T-54-1 sau T-54 Model 1946. Acesta avea un blindaj mai gros pentru cutia blindată a tancului față de al doilea prototip (80 mm în lateral, 30 de mm deasupra și 20 mm dedesubt). Când producția
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
fost adoptat, denumit T-54-3 ("Obiekt 137Sh"). Turela acestui model nu mai avea subtăierile din parțile laterale și avea modificări la sistemul optic de ochire. Tancul avea și un sistem TDA prin care era generată o perdea de fum. A fost fabricată și o versiune punct de comandă, denumită T-54K ("komandirskiy"), care beneficia de încă o stație radio R-113. La începutul anilor 1950 au avut loc schimbări în cadrul Biroului de Proiectare OKB-520 al fabricii Stalin Ural Nr. 183 (Uralvagonzavod). Morozov a fost
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
tancuri T-54-1, T-54-2, T-54 (T-54-3), T-54A, T-54B, T-54AK1, T-54AK2, T-54BK1 și T-54BK2 între anii 1946 și 1958 și 27.500 de tancuri T-55, T-55A, T-55K1, T-55K2, T-55K3, T-55AK1, T-55AK2 și T-55AK3 între anii 1955 și 1981. Polonia a fabricat 3000 de tancuri T-54, T-54A, T-54AD și T-54AM între anii 1956-1964 și 7.000 de tancuri T-55 (între anii 1964-1968), T-55L, T-55AD-1 și T-55AD-2 (între anii 1968-1979). Cehoslovacia a fabricat 2700 de tancuri T-54A, T-54AM, T-54AK, T-54AMK între
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
T-55AK3 între anii 1955 și 1981. Polonia a fabricat 3000 de tancuri T-54, T-54A, T-54AD și T-54AM între anii 1956-1964 și 7.000 de tancuri T-55 (între anii 1964-1968), T-55L, T-55AD-1 și T-55AD-2 (între anii 1968-1979). Cehoslovacia a fabricat 2700 de tancuri T-54A, T-54AM, T-54AK, T-54AMK între 1957-1966 și 8.300 de tancuri T-55 și T-55A între 1964-1983. La mijlocul anilor 1970, 85% din totalul tancurilor armatei sovietice erau tancuri T-54/55 sau T-62. Tancurile T-54
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
pentru prelucrarea pământului. 423 de tancuri T-54A au fost comandate din Polonia, fiind livrate între anii 1960-1965. Alte 850 de tancuri T-55 au fost comandate din Uniunea Sovietică în 1969, fiind livrate între anii 1970 și 1977. România a fabricat 400 de tancuri TR-580, o variantă autohtonă a tancului T-55, între 1977 și 1981. În 1986 a intrat în producție tancul TR-85, o variantă îmbunătățită a tancului TR-580. România a primit de la URSS documentația pentru modernizarea tancurilor T-55
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
de aer cald cât și alte componente. Câteva luni mai tarziu Steinel a stabilit propria producție la fabrica din România. După o vreme nu doar produsele semifabricate ci și alte produse precum detectoare de voltaj și pistoale de lipit erau fabricate la Curtea de Argeș. Timp de mai mulți ani Steinel a deținut o cota-parte dintr-o fabrică din Dorohoi, situată în nordul României unde era produsă manual sticlă decorativă pentru luminile cu senzor de mișcare realizate în conformitatea cu meșteșugurile tradiționale. În
Steinel () [Corola-website/Science/320010_a_321339]
-
Aparatul recirculator cu circuit semiînchis I este un aparat recirculator fabricat de firma germană Dräger AG în anul 1998, ce folosește amestecuri respiratori azot-oxigen (Nitrox) supraoxigenate prefabricate. Aparatul Dolphin I, a fost conceput pentru a fi utilizat în scufundări civile cu caracter sportiv (scufundare în peșteri, explorări de epave, biologie marină
Dräger Dolphin () [Corola-website/Science/320070_a_321399]
-
capacității de apreciere pa baza simțului, gradul de încălzire al tuturor sistemelor (corpurilor) devine același după ce ele au fost puse în contact suficient de mult timp. Formule de conversie pentru diverse unități de temperatură Intervalele de temperaturi pentru care se fabrică termometre uzuale de diverse tipuri sunt următoarele: În funcție de lichidul folosit drept corp termometric, termometrele cu lichid pot fi: La arderea ceramicii, temperatura din cuptoare trebuie să aibă o valoare foarte exactă, în limita unei plaje de câteva grade. În afară de măsurarea
Termometrie () [Corola-website/Science/320066_a_321395]
-
timp de câțiva ani pentru construcția de mașini ca răspuns la comenzi speciale. Ultimul Detroit Electric a fost livrat în 23 februarie 1923, (deși ele au mai fost disponibile până în 1942),[1] deși în ultimii ani automobilele au mai fost fabricate în foarte puține exemplare. Persoane de seamă au deținut Detroit Electric, printre care s-au aflat Thomas Edison, Charles Proteus Steinmety, Mamie Eisenhower[2] și John D. Rockefeller jr. care a avut o pereche de mașini decapotabile Model 46. Clara
Detroit Electric () [Corola-website/Science/320087_a_321416]
-
(prescurtare de la "Sonderkraftfahrzeug" = autovehicul special) a fost un vehicul semișenilat blindat ușor, asemănător cu transportorul SdKfz 251, folosit de Germania nazistă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Spre deosebire de SdKfz 251 (fabricat de Hanomag), care cântărea 7,81 tone, era mai ușor, având o greutate de 5,8 tone. Deși a fost proiectat ca transportor blindat, SdKfz 250 a fost folosit și ca vehicul de recunoaștere, fiindcă avea o mobilitate mai mare
SdKfz 250 () [Corola-website/Science/320118_a_321447]
-
este un tanc mediu fabricat de către Statele Unite ale Americii. A fost succesorul tancului M46 Patton, primul tanc din seria denumită după generalul George S. Patton, comandantul Armatei a Treia americane în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și unul dintre principalii susținători ai folosirii tancului
M47 Patton () [Corola-website/Science/320143_a_321472]
-
echipajului. Inelul turelei era mai mare decât cel al tancului M46, iar forma blindajului turelei era superioară. Masca tunului era ascuțită, forma acesteia fiind similară celei folosite de tancul M60A1 apărut la începutul anilor 1960. Tancul M47 Patton a fost fabricat între luna iunie a anului 1952 și noiembrie 1953. Producția totală a fost de 8576 tancuri: 5481 la fabrica de tancuri Detroit Arsenal și 3095 la fabrica American Locomotive Company (abreviat: ALCO). Tancul M47 a fost înlocuit de modelul M48
M47 Patton () [Corola-website/Science/320143_a_321472]
-
din Brașov și Atelierele Concordia din Ploiești. Pentru a mări stabilitatea sașiului în timpul tragerilor, a fost instalat și un sistem de frânare la galeți. Blindajul sașiului avea o grosime între 15 și 35 de milimetri, în funcție de anul în care fusese fabricat tancul Ț-60. Treizeci și patru de exemplare au fost transformate la Atelierele Leonida până la sfârșitul anului 1943. Șaisprezece vehicule au fost repartizate Companiei 61 TACÂM din Regimentul 1 Blindate, iar optsprezece au fost alocate Companiei 62 TACÂM din Regimentul 2 Blindate
TACAM T-60 () [Corola-website/Science/320146_a_321475]
-
microorganismelor sau componentelor de microorganisme pentru a genera industrial produse utile, substanțe etc., cu capabilități specifice pe care procesele petrochimice convenționale nu le pot asigura. Biotehnologiile industriale utilizează mucegaiuri, drojdii, bacterii și/sau enzime ca „fabrici de celule” , pentru a fabrica energii sustenabile, chimicale,detergenți,vitamine, hârtie și o mulțime de alte lucruri. Biotehnologia industrială este caracterizată prin conversia biomasei regenerabile în produse utilizate de consumatori,industria chimică sau energetică. Biotehnologiile oferă, pe lângă aplicațiile din domeniul sănătății (medicamente etc.), al produselor
Tehnologii generice () [Corola-website/Science/320163_a_321492]