15,723 matches
-
căzut în luptă, iar Balduin a fost capturat de către bulgari (vezi bătălia de la Adrianopol). Pentru o lungă perioadă, nu s-a știut nimic despre soarta lui Balduin, timp în care fratele său Henric de Hainaut și-a asumat regența Imperiului Latin. Abia în iulie 1206 moartea sa a devenit certitudine. Condițiile în care Balduin a murit nu sunt cunoscute cu exactitate, sursele fiind contradictorii. Se pare că inițial, el a fost bine tratat ca prizonier de către Ioniță Caloian, fiind văzut ca
Balduin I de Constantinopol () [Corola-website/Science/324339_a_325668]
-
reprezintă denumirea în limba latină pentru "împărțirea teritoriilor Imperiului Roman (Bizantin)", care a constituit un tratat semnat în vederea divizării Imperiului bizantin între participanții la Cruciada a patra, în 1204. Tratatul a stat la baza constituirii Imperiului Latin de Constantinopol și a stabilit detaliile împărțirii teritoriului
Partitio terrarum imperii Romaniae () [Corola-website/Science/324346_a_325675]
-
reprezintă denumirea în limba latină pentru "împărțirea teritoriilor Imperiului Roman (Bizantin)", care a constituit un tratat semnat în vederea divizării Imperiului bizantin între participanții la Cruciada a patra, în 1204. Tratatul a stat la baza constituirii Imperiului Latin de Constantinopol și a stabilit detaliile împărțirii teritoriului bizantin și ale noii organizări politice a regiunii. Tratatul, promulgat fie la finele lui septembrie și începutul lui octombrie 1204, fie (potrivit opiniei istoricului Nikolaos Oikonomides) imediat după cucerirea Constantinopolului, a fost
Partitio terrarum imperii Romaniae () [Corola-website/Science/324346_a_325675]
-
direct asupra unui sfert din teritoriul fostului Imperiu bizantin, Veneției trei optimi (inclusiv 3/8 din Constantinopol), urmând ca restul de două optimi să fie divizat între ceilalți cruciați. Ca urmare a acestei divizări, Veneția devenea principala putere din Romania latină, un fapt demonstrat cu claritate de noua titulatură a dogelui, de "Dominator quartae et dimidiae partis totius Romanius". "Partitio Romaniae" a marcat începutul perioadei din istoria Greciei cunoscută sub denumirile de "Frankokratia" sau "Latinokratia", în care nobilii din Occidentul catolic
Partitio terrarum imperii Romaniae () [Corola-website/Science/324346_a_325675]
-
au rezultat doi copii: La 14 aprilie 1202, Balduin a Flandra a părăsit Flandra pentru a participa la Cruciada a patra. Expediția cruciată a ajuns la Constantinopol, capitala Imperiului bizantin, care a fost cucerit și jefuit. Noul stat creat, Imperiul Latin de Constantinopol, a avut ca prim împărat pe Balduin (ales la 9 mai 1204 și încoronat pe 16 mai), astfel încât Marie de Champagne devine împărăteasă. Potrivit mărturiei cronicarului Geoffroi de Villehardouin, Marie nu ar fi fost alături de soțul său în
Marie de Champagne () [Corola-website/Science/324344_a_325673]
-
Lui îi revine meritul de a fi reușit să stabilizeze puterea centrală după asasinarea celor doi frați ai săi și totodată de a fi extins granițele țaratului bulgar, asigurându-i poziția de principală putere în Balcani, în principal în detrimentul Imperiului Latin de Constantinopol. Supranumele de "Caloian" (în limba latină, "Caloiohannes"), tradus ca "Ioan cel Frumos" sau "Ioan cel Bun" derivă din limba greacă: "Kaloiōannēs" reprezentând o formă devenită standard pentru unii împărați bizantini având numele de "Ioan" ("Iōannēs") în perioada comnenă
Ioniță Caloian () [Corola-website/Science/324368_a_325697]
-
să stabilizeze puterea centrală după asasinarea celor doi frați ai săi și totodată de a fi extins granițele țaratului bulgar, asigurându-i poziția de principală putere în Balcani, în principal în detrimentul Imperiului Latin de Constantinopol. Supranumele de "Caloian" (în limba latină, "Caloiohannes"), tradus ca "Ioan cel Frumos" sau "Ioan cel Bun" derivă din limba greacă: "Kaloiōannēs" reprezentând o formă devenită standard pentru unii împărați bizantini având numele de "Ioan" ("Iōannēs") în perioada comnenă, dar mai ales ulterior. Celălalt nume, Ioniță sau
Ioniță Caloian () [Corola-website/Science/324368_a_325697]
-
III-lea Angelos trimitea un mesaj prin care reunoștea titlul imperial al acestuia și promite, de asemenea, și recunoașterea patriarhală pentru Vasile de Tărnovo. Imediat după aceea, în contextul desfășurării Cruciadei a patra și al constituirii în 1204 a Imperiului Latin la Constantinopol de către cruciați, Ioniță Caloian și-a oferit serviciile, propunând o alianță noului conducător de la Constantinopol, împăratul Balduin I. Oferta sa a fost refuzată de către cruciați, Imperiul Latin exprimându-și intenția de a-și impune dominația asupra tuturor teritoriilor
Ioniță Caloian () [Corola-website/Science/324368_a_325697]
-
desfășurării Cruciadei a patra și al constituirii în 1204 a Imperiului Latin la Constantinopol de către cruciați, Ioniță Caloian și-a oferit serviciile, propunând o alianță noului conducător de la Constantinopol, împăratul Balduin I. Oferta sa a fost refuzată de către cruciați, Imperiul Latin exprimându-și intenția de a-și impune dominația asupra tuturor teritoriilor care au făcut vreodată parte din Imperiul Bizantin, așadar și asupra celor stăpânite de către țarul vlaho-bulgar. Conflictul mocnit dintre cele două puteri a fost precipitat de către aristocrația greacă din
Ioniță Caloian () [Corola-website/Science/324368_a_325697]
-
impune dominația asupra tuturor teritoriilor care au făcut vreodată parte din Imperiul Bizantin, așadar și asupra celor stăpânite de către țarul vlaho-bulgar. Conflictul mocnit dintre cele două puteri a fost precipitat de către aristocrația greacă din Tracia, care s-a revoltat împotriva latinilor în 1205 și l-a chemat în ajutor tocmai pe Ioniță Caloian, promițând acestui supunere. Împăratul Balduin I a început să supună autorității sale cetățile răsculate ale grecilor și a început să asedieze Adrianopolul. În acel moment, potrivit descrierii cronicarului
Ioniță Caloian () [Corola-website/Science/324368_a_325697]
-
mare armată, pentru că el aducea cu sine valahi și bulgari și peste 40.000 de cumani care nu fuseseră niciodată botezați"” (Villehardouin, 92). În 14 aprilie 1205, trupele de cumani ale lui Ioniță au reușit să atragă cavaleria grea a latinilor într-o ambuscadă în mlaștinile de la nord de Adrianopol, țarul vlaho-bulgar provocând cruciaților o înfrângere categorică. Balduin I a fost capturat, iar unul dintre liderii cruciați, Ludovic I de Blois a căzut în luptă. Pe parcursul aceluiași an, Caloian i-a
Ioniță Caloian () [Corola-website/Science/324368_a_325697]
-
unul dintre liderii cruciați, Ludovic I de Blois a căzut în luptă. Pe parcursul aceluiași an, Caloian i-a înfrânt pe cruciații demoralizați și la Serres și a capturat Philippopolis (astăzi, Plovdiv), intrând în posesia celei mai mari părți din stăpânirile latine din Tracia și Macedonia. În pofida faptului că apelase la sprijinul lui Ioniță Caloian și că se bucurase de succesele antilatine ale acestuia, aristocrația bizantină a început în curând să conspire împotriva țarului bulgar. Caloian și-a schimbat tactica de îndată
Ioniță Caloian () [Corola-website/Science/324368_a_325697]
-
bulgari") adoptat la începutul secolului al XI-lea de către împăratul Vasile al II-lea al Bizanțului, în vremea în care acesta din urmă punea capăt existenței primului țarat bulgar. La 31 ianuarie 1206, Ioniță a obținut o nouă victorie asupra latinilor în confruntarea de la Rusion, consecința fiind cucerirea orașului Dimotika. În mo repetat, trupele bulgare provocau ravagii asupra Traciei, inclusiv asupra unor orașe importante, precum Herakleia sau Caenophrurion (astăzi, Çorlu), iar acțiunile lor conduceau la evacuarea unor orașe întregi, cum a
Ioniță Caloian () [Corola-website/Science/324368_a_325697]
-
a început asediul, însă a fost asasinat de către unul dintre comandanții cumani din armată, Manastăr, la începutul lunii octombrie. Sursele care se referă la domnia lui Ioniță Caloian aparțin în covârșitoare majoritate celor aflați în taberele adversare lui (bizantine și latine) și, ca urmare, este de înțeles tendința de a încerca să îi construiască o imagine nefavorabilă, accentuând brutalitatea și cruzimea țarului bulgaro-vlah. În fapt, anii în care Caloian a domnit coincid cu o perioadă de creștere și ascensiune politică a
Ioniță Caloian () [Corola-website/Science/324368_a_325697]
-
de Cumania, membră a aristocrației cumane. După asasinarea lui Caloian, aceasta l-a luat de bărbat pe cumnatul și succesorul său, Borilă. Ioniță a avut o fiică, Maria de Bulgaria, probabil dintr-o necunoscută căsătorie anterioară. Căsătorindu-se cu împăratul latin Henric I pentru a întări alianța dintre Imperiul Latin și țarul Borilă, Maria a devenit astfel împărăteasă la Constantinopol. Aceeași Maria a fost suspectată că ar fi fost implicată în asasinarea împăratului Henric I, la 11 iunie 1216.
Ioniță Caloian () [Corola-website/Science/324368_a_325697]
-
Caloian, aceasta l-a luat de bărbat pe cumnatul și succesorul său, Borilă. Ioniță a avut o fiică, Maria de Bulgaria, probabil dintr-o necunoscută căsătorie anterioară. Căsătorindu-se cu împăratul latin Henric I pentru a întări alianța dintre Imperiul Latin și țarul Borilă, Maria a devenit astfel împărăteasă la Constantinopol. Aceeași Maria a fost suspectată că ar fi fost implicată în asasinarea împăratului Henric I, la 11 iunie 1216.
Ioniță Caloian () [Corola-website/Science/324368_a_325697]
-
asupra Macedoniei. De asemenea, aristocratul Alexei Slav, văr al lui Borilă, s-a declarat independent și a întemeiat o formațiune statală în regiunea Munților Pirin, cu sediul în orașul Melnik. Pentru a înrăutîți și mai multe pozițiile lui Borilă, împăratul latin Henric I al Constantinopolului a administrat o serioasă înfrângere trupelor lui Borilă în 1208, în bătălia de la Philippopolis (astăzi, Plovdiv). Ca urmare, nordul Traciei și fortărețele din zona Munților Rodopi au trecut în posesia latinilor. Fie ca o consecință a
Borilă () [Corola-website/Science/324373_a_325702]
-
multe pozițiile lui Borilă, împăratul latin Henric I al Constantinopolului a administrat o serioasă înfrângere trupelor lui Borilă în 1208, în bătălia de la Philippopolis (astăzi, Plovdiv). Ca urmare, nordul Traciei și fortărețele din zona Munților Rodopi au trecut în posesia latinilor. Fie ca o consecință a evoluției conflictului pe plan militar, fie ca un rezultat direct al trecerii la negocierea păcii dintre Bulgaria și Imperiul Larin, în anul 1209 Strez a primit titlul de "sebastokrator" (situat imediat după cel de despot
Borilă () [Corola-website/Science/324373_a_325702]
-
de suportat noi opoziții pe plan intern, concretizate în revolta a patru nobili cumani din zona Vidinului în 1211 (sau 1213 potrivit altor surse). În fața acestei defecțiuni, Borilă nu putea conta nici pe sprijin extern din partea Serbiei sau a Imperiului Latin, și nici din cea a propriilor săi boieri, împărțiți în diferite facțiuni. Singurul sprijin la care Borilă putea apela era cel din partea Ungariei. Ca urmare a apelului său, o armată maghiară comandată de contele Ioachim de Sibiu i-a zdrobit
Borilă () [Corola-website/Science/324373_a_325702]
-
1211, Borilă a convocat un sinod bisericesc în capitala sa, Tărnovo, pentru condamnarea ereziei bogomilice, a cărei influență era din ce în ce mai pronunțată. Cam în aceeași perioadă, Borilă a negociat căsătoria fiicei sale vitrege, Maria (fiică naturală a lui Caloian) cu împăratul latin Henric I, trimițând-o la Constantinopol cu numeroase cadouri. Imediat după acest eveniment, Borilă însuși s-ar fi căsătorit cu una dintre fiicele regelui Andrei al II-lea al Ungariei, însă evidențele pentru această legătură matrimonială sunt sărace. O altă
Borilă () [Corola-website/Science/324373_a_325702]
-
țarului bulgar este cea dinte fiica sa și fiul aceluiași Andrei al II-lea, viitorul rege Béla al IV-lea al Ungariei; evenimentul, care urma să aibă în 1214, nu a putut fi dus la îndeplinire. Alianța încheiată cu Imperiul Latin, Regatul Ungariei și Despotatul Epirului, l-a implicat pe Borilă într-un cnflict deschis cu regatul Serbiei, de asemenea încheiat cu un eșec pentru țarul Bulgariei. După moartea împăratului Henric I în 1216 și plecarea regelui Andrei al II-lea
Borilă () [Corola-website/Science/324373_a_325702]
-
(n. cca. 1059, Chartres, sau în împrejurimi - d. după 1127) a fost un cronicar al Primei cruciade, care a scris în limba latină. Faptul că Foucher a fost numit în poziția de capelan al cruciatului Balduin de Boulogne în 1097 sugerează că ar fi avut o pregătire clericală, cel mai probabil la școala din Chartres. Cu toate acestea, este probabil că nu era
Foucher de Chartres () [Corola-website/Science/324386_a_325715]
-
în 1991 cu medalia „Europa Nostra”. În anul 1775, în apropierea Biertanului, în "pădurea Chimdru" a fost descoperit un obiect ritual, cunoscut sub numele de Donariul de la Biertan, des invocat pentru a argumenta prezența unei populații creștine vorbitoare de limbă latină în Transilvania secolului al IV-lea.
Biserica fortificată din Biertan () [Corola-website/Science/326579_a_327908]
-
αι Βρεττανιαι", iar populația acesteia "Πρεττανοι". Acest cuvânt a fost împrumutat de la Gali, care posibil îl foloseau la fel pentru locuitorii insulelor. Probabil cuvântul își are originile de la Picți care se auto-numeau "Pryden". După cucerirea romană din anul 43 numele latin pentru insulă a sunat ca "Britanni" sau "Brittanni".
Britoni () [Corola-website/Science/326633_a_327962]
-
istoriografie filosofica. În memoriam Viorel Colțescu, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2005, 300 pagini Este colaborator la ediția Pierre Abelard: "Comentarii la Porfir. Despre universalii împreună cu fragmente corespondențe din Porfir, Boethius și Ioan din Salisbury", Ediție bilingva. Traducere din limba latină de Simona Vucu. Notă introductiva, tabel cronologic și note de Claudiu Mesaroș și Simona Vucu. Postfața de Claudiu Mesaros, Editura Polirom, Iași, 2006.
Claudiu Mesaroș () [Corola-website/Science/326641_a_327970]