17,036 matches
-
în pachetul de calcare. În 1905 a fost deschisă pentru vizitare, fiind considerată la acea vreme cea mai frumoasă peșteră din Europa. Din 1955 este declarată monument al naturii. "Raiul" și "Iadul" sunt două galerii, străbătute de un izvor cu legendă; se spune că dacă te gândești la o fată pe care o plăci, înainte de a bea apă din palmă din acel izvor, dorința se va împlini și acea față se va îndrăgosti de tine.
Peștera de la Vadu Crișului () [Corola-website/Science/310002_a_311331]
-
dig, cineva l-a pescuit și a văzut că în el se afla un copil mic care dormea în liniște în haine uscate. În unele versiuni ale poveștii, pisica ținea echilibrul leagănului înotând în apă, pe lângă el. Această poveste și legendă populară a fost publicată în engleză cu titlul „The Cat and the Cradle” (Meder, 2007; Griffis, 1918). Kinderdijk este bine cunoscut pentru numeroasele sale mori de vânt. În Olanda, sistemul de drenare este o chestiune importantă. Olandezii au nevoie de
Kinderdijk () [Corola-website/Science/310017_a_311346]
-
mai, iar coincidența a făcut ca acesta să fie primul dintr-un teanc de ziare expediat la Galați. Pentru că pachetul respectiv cântărea foarte mult, pe primul ziar s-au aplicat opt timbre din a doua emisiune «Cap de bour», cu legenda «PORTO GAZETEI», pe hârtie azurată, obliterate cu ștampila rotundă IASSY MOLDOVA. Este cea mai celebră francatură compusă, deoarece este formată din cinci mărci în ștaif plus o pereche și un exemplar izolat. Era o marcă specială, destinată exclusiv achitării expedierii
Zimbrulu și Vulturulu () [Corola-website/Science/310029_a_311358]
-
acea vreme, o poezie în care cântă nu numai subiectul contemplativ, ci întreaga forță vitală a naturii, omul apărând că o particulă integrantă a acesteia. Pentru a-și îmbogăți poemele dramatice, Gil Vicente a cules o serie de cântece, de legende, de obiceiuri, de practici magice și de forme verbale ce aparțin limbajului popular, care transformă piesele sale în prețioase documente folclorice. Gil Vicente reușește să ne dea o galerie de tipuri caracterizate magistral. El este uimitor în surprinderea expresiilor tipice
Gil Vicente () [Corola-website/Science/310071_a_311400]
-
ce și-a servit țara sub Vasile al II-lea al Rusiei. „Sălbaticul neam Tolstoi” (așa cum era cunoscut în înalta societate din Rusia) a lăsat o moștenire semnificativă în politica Rusiei, istoria ei militară, în literatură și arte. Conform unor legende genealogice mai târzii, Andrei Haritonovici Tolstoi a fost un descendent al unuia Indris ce a fost un om de o foarte distinsă ascendență. Indris a venit din Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană la Chernigov însoțit de fiii săi Litvinos
Familia Tolstoi () [Corola-website/Science/310062_a_311391]
-
Linlithgow din Scoția ca fiica regelui Iacob al V-lea al Scoției și a celei de-a doua lui soții, Maria de Guise. A fost singurul copil legitim al lui Iacob care a supraviețuit; Maria s-a născut prematur. O legendă populară, scrisă de John Knox, afirmă că Iacob, auzind pe patul de moarte că soția lui a dat naștere unei fetițe, a exclamat: "Cu o fată a venit, cu o fată va trece" Casa Stuart care era originară din Bretania
Maria Stuart () [Corola-website/Science/310063_a_311392]
-
1857, 1957, 1982. În altar se află picturi de factură populară și icoane pe tâmplă din 1857. Are 15 metri lungime, 6 metri lățime și 14 metri înălțime. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Legenda spune că ar fi fost adusă de negustorii macedoneni, după ce aceștia au văzut că românii nu au unde să își țină Paștele. Alte surse arată că, de fapt, românii ar fi construit biserica, asistați de macedoneni. De altfel, biserica era
Biserica de lemn din Reghin () [Corola-website/Science/310135_a_311464]
-
la Manchester City în octombrie 1894, pentru o sumă de transfer necunoscută. A debutat într-un meci cu Newcastle în aceeași lună, meci pierdut de City cu 4-5, dar în etapa următoare Meredith a făcut primul pas spre statutul de legendă, marcând două goluri împotriva lui Newton Heath - viitoarea Manchester United, în primul derby al orașului Manchester. A ajuns să fie iubit de fanii lui City, care se adunau cu entuziasm de fiecare dată când îl observau într-un loc public
Billy Meredith () [Corola-website/Science/310139_a_311468]
-
cel Mare, o altă parte fiind - la origine, refugiați transilvăneni. Majoritatea locuitorilor sunt români ortodocși. Numele comunei vine de la valea pârâului din satul de reședință, adeseori lipsită de apă în comparație cu văile vecine. Despre toponimul "Mândrișca" circulă mai multe explicații: O legendă locală suține că după lupta de la Războieni, Ștefan cel Mare numind mai multe locuri din zona după numele celor șapte feciori ai Vrâncioaiei, a dat locului numele unuia dintre acestia - Mândru (numele altuia - Sascu a fost dat satului Sascut, cel
Comuna Valea Seacă, Bacău () [Corola-website/Science/310143_a_311472]
-
cu ajutorul lui Diarmait mac Mail na mBo. Au condus și un raid asupra Cornwall-ului în 1082, dar au murit în Irlanda uitați de lume. În secolul al XII-lea s-a dezvoltat un adevărat cult eroic al lui Harold, legenda spunând că acesta ar fi supraviețuit bătăliei, că ar fi petrecut doi ani în Winchester pentru a se întrema, și apoi a plecat în Germania, unde a trăit în pribegie ca pelerin mulți ani. Bătrân fiind s-ar fi întors
Harold al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310167_a_311496]
-
le (lat. Arachnida) sunt artropode chelicerate. Denumirea clasei provine de la cuvântul grecesc αράχνη (arachne) - păianjen, există o legendă despre Arachne, o țesătoare care a fost preschimbată în păianjen de către Atena. Se cunosc în jur de 100 000 specii de arahnide care trăiesc pe uscat, în sol, în apă, parazitează plante, animale și oameni . Cei mai cunoscuți reprezentanți ai
Arahnide () [Corola-website/Science/310189_a_311518]
-
Saint-Denis. În timpul revoluției franceze, în 17 octombrie 1793, mormântul său este jefuit, iar resturile sale sunt luate de mulțimea furioasă și îngropate într-o groapă comună. Èliane Viennot scria: „Femeia care a murit în fața Luvrului, e un personaj intrat în legendă. Epoca o vrea așa. Toți cei mari care au reușit să supraviețuiască a patruzeci de ani de războaie civile și să se întoarcă în primele rânduri, la sfârșit trec drept eroi”.
Margareta de Valois () [Corola-website/Science/310287_a_311616]
-
au pus în evidență unele vestigii mezolitice în zona Ploiești-Vest și a unor așezări neolitice în zona Ploiești-Nord. Deasemeni s-au găsit vestigii din epoca bronzului, precum și din perioadele mai recente din secolele VIII - VI î.Hr. până în pragul epocii romane. Legenda spune că demult, înainte de întemeierea Țării Românești, într-o poiană spre marginea de miazănoapte a nesfârșitului Codru al Vlăsiei, a poposit un cioban, Moș Ploae, împreună cu cei 7 feciori ai săi cu turmele sale. Găsind aici iarbă bună pentru oi
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
aici iarbă bună pentru oi, dar și ceva pământ rodnic pentru agricultură, nu a plecat mai departe, ci a construit case pentru el și pentru copii lui, întemeind o așezare căreia i-a dat numele său. Cât adevăr conține această legendă este greu de spus. Se mai povestește că Ploieștii aveau șapte case și un schit de maici și că locuitorii, înmulțindu-se, și-au cucerit locuri de case și ogoare, ca toporani în luptă cu pădurea. Așezarea a apărut probabil
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
astăzi o importantă arteră a orașului unde se află sediul poliției municipale. La fel de bine se poate ca acești primi locuitori să fi fost și țărani, fugiți de prin satele lor de răul vreunui boier mai hrăpăreț. Și asupra numelui așezării, legenda s-a confruntat cu părerea unor cercetători. Unii dintre ei susțin - părere care apare ca o ipoteză și în Dicționarul geografic al județului Prahova (1897) - ca numele orașului vine de la ploaie, „căci odată fiind înconjurat de păduri mari ce mergeau
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
strămoș comun, acel Moș Ploe, cioban sau țăran. În sprijinul ei a fost adusă analogia cu formarea multor localități din țară, ca și faptul că în cele mai vechi mențiuni se găsește scris „Ploești” și nu „Ploiești”. Potrivit unei alte legende, spre sfârșitul secolului al XV-lea, Ploieștiul era un mic cătun cu nouă case și un schit. Cătunul s-a extins prin lupta cu pădurea, locuitorii lui trebuind să defrișeze an de an noi bucăți din ea, pentru a înființa
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
de peste munți. Numele mai apare într-un hrisov din 1567, semnat de domnul Țării Românești, Petru cel Tânăr, prin care se întărea o vânzare a "cinci răzoare" de vie între un anume Avruț din Ploiești și logofătul Coresi din Bărcănești. Legenda spune că Mihai Viteazul, în 1597, voind să facă un târg nou pe drumul spre Ardeal, a propus moșnenilor ploieșteni să le cumpere cu bani grei moșia. Aceștia însă, prin pârcălabul lor, au respins mai multe tentative ale voievodului, temându
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
sau de la cei veniți din alte orașe. Nici statutul urban, nici prezența întemeietorului nu au schimbat aspectul Ploieștiului, Mihai Viteazul neavând timpul să ridice palatele cu parcuri în care se plimbau cerbii îmblânziți, cu pridvoare și terase, despre care vorbește legenda. Este adevărat că domnitorul a stat mult aici, că se referea la noul tîrg ca la „"curtea noastră"”, iar străinii îl considerau locul lui preferat („"luogo diletioso di Michaele"”), dar probabil a locuit într-o casă mai răsărită de târgoveț
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
În lumea ficțională a scriitorului J.R.R. Tolkien, venirea elfilor în Pămîntul de Mijloc a marcat începutul primului ev. După legenda elfilor, ei au fost treziți la viață de către Elu Iluvatar lîngă lacul Cuiviénen. Primul elf s-a numit Imin, iar soața sa Iminyë, acesta va fi primul elf din neamul Vanyarilo. Al doilea elf a fost Tata iar el a
Trezirea elfilor () [Corola-website/Science/308992_a_310321]
-
filozofică îi va marca profund opera și viața. În perioada martie-aprilie a anului 1909 va face prima călătorie în Italia unde va reveni în numeroase rânduri. În 1910 se va stabili la Atena, unde publica tragedia "„Meșterul”", prelucrare a unei legende populare în care influențe din Nietzsche se împletesc cu trăiri personale. Premiată la un concurs dramatic, piesa va fi pusă în scenă în 1916. Mijloacele de existență și le asigură traducând pentru editura ateniană "Fexi" cărți de filozofie și știință
Nikos Kazantzakis () [Corola-website/Science/309034_a_310363]
-
rugilor Barbarei pentru toți cei care pomenesc patimile lui Iisus și propriul ei martiriu, ea a fost considerată în Evul Mediu una din cei Paisprezece Sfinți Ajutători. La sfârșitul secolului al XV-lea călugărul flamand Jan de Wackerzeele a îmbogățit legenda Barbarei cu o sumedenie de descrieri a miracolelor înfăptuite de sfântă. La finele Evului Mediu Barbara devenise importantă ca patroană a muribunzilor. Cele mai vechi mărturii ale venerării sfintei s-au găsit în Edessa, în bazilica copților din Cairo și
Sfânta Barbara () [Corola-website/Science/309149_a_310478]
-
secolul al VI-lea. În Evul Mediu târziu cultul sfintei a luat adeseori forme caracteristice culturii populare, cum ar fi misterele și reprezentațiile de teatru. Tot în acea perioadă sfânta a devenit, datorită adăpostului pe care i-l oferise conform legendei o stâncă, patroana minerilor. În acest rol ea a fost venerată mai ales în Saxonia, Silezia, Boemia, Tirolul de Sud și în Lorena. Contrareforma a favorizat formele populare ale cultului, Barbara ajungând astfel să fie, alături de sfintele Margareta (Marina) din
Sfânta Barbara () [Corola-website/Science/309149_a_310478]
-
chiar boneta tipică femeilor căsătorite, un turban sau o coroană. 1. Atributul principal este din secolul al XIV-lea până la finele secolului al XVIII-lea turnul, reprezentat în miniatură și fiind des evidențiat prin cele trei ferestre care simbolizaseră în legendă trinitatea. Turnul se află uneori alături de sfânta Varvara, alteori el este purtat de aceasta. 2. Făclia ca instrument al martiriului sfintei apare rar ca atribut, de exemplu pe tapiseria din Neuburg a. D. din 1425. 3. Potirul destinat Euharistiei, cu sau
Sfânta Barbara () [Corola-website/Science/309149_a_310478]
-
cucerire și consolidare a stăpânirii. Oguzii azeri au purtat războaie cu creștinii din țări vecine. Dar și cu turci care încă neconvertiți la Islam: hanii Kıpçak, Bükacık, Karaaslan, Karatekin (nume turcești). Și în Kitabi Dede Korkut, în mod asemănător cu legendele și miturile fondatoare la alte popoare, începuturilor sunt legate de numele mai multor eroi, care i-a condus pe turcii oguzi în luptele pentru cucerirea unor teritorii. Principalul scop și idealul eroilor și-au găsit propria reflectare într-o epistolă
Kitabi Dede Qorqud () [Corola-website/Science/309180_a_310509]
-
e tata!”, Teatrul Evreesc de Stat. Taus din „Ceasornicăria Taus”, Teatrul Mundi 2001 Ion Creangă din „Prosta omenească” Teatrul Excelsior 2002 Premiul UNITER pentru întreaga activitate pentru copii și tineret Iorgu Langada din „Escu...” Teatrul de Comedie Marele preot din „Legendă ultimului împărat”Teatrul Național 2003 Tatăl din „Iubire” de L.Barta Teatrul Național 2004 Regia „Val-Vârtej și vasul fantomă” de O.Sava Teatrul Excelsior Regia și text „Inima de piatră” după W.Huff, Teatrul Excelsior Rolul „Maiorul „din „Jocul de-
Ion Lucian () [Corola-website/Science/309174_a_310503]