15,310 matches
-
Theodora, fecioară și martiră (Théodore, vierge et martyre), unde eroina se oferă martiriului, după ce a scăpat de prostituție. Se poate totuși măsura, într-o piesă ca cea care se inspiră din Istoria Sfântă, ca Misterele medievale, diferența de compoziție dintre mister, care prezenta în tablouri succesive toate momentele marcante ale vieții sfântului, și tragedia clasică care, nealegând decât ultimele momente pentru a le sublinia caracterul exemplar, restrânge acțiunea și o concentrează în jurul eroului unic. Racine subliniază și el eroarea comisă, după
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nu încetează să-i ia în zeflemea pe docți și regulile lor. "Dorante Grozavi mai sunteți cu regulile voastre, cu care îi încurcați pe ignoranți și ne înnebuniți zilnic. Se pare, auzindu-vă, că regulile artei sunt cele mai mari mistere ale lumii, și totuși ele nu sunt decât niște observații ușurele, pe care le-a stabilit bunul simț în privința a ceea ce poate dăuna plăcerii pe care o ai în fața unor astfel de poeme; și același bun simț care a făcut
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Mercier visează la un mare teatru popular, capabil să cimenteze corpul social în numele unui ideal comun, așa cum o făceau Patimile (les Passions) medievale care, în simplitatea lor, prezentau în fața poporului obiecte de care imaginația lui era plină. "Se plângea la Misterele Patimii (Les Mystères de la Passion): scenele în aer liber se îndoiau de mulțimea spectatorilor. Dacă execuția era grosieră, subiectul [în schimb] era foarte bine ales. Primii autori de teatru aveau cu siguranță un scop mai bine precizat decât ai noștri
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Les Mystères de la Passion): scenele în aer liber se îndoiau de mulțimea spectatorilor. Dacă execuția era grosieră, subiectul [în schimb] era foarte bine ales. Primii autori de teatru aveau cu siguranță un scop mai bine precizat decât ai noștri. Aceste mistere ale patimii, care erau un fel de operă cu mașinării, dacă îi credem pe istorici, au o origine mai îndepărtată. Chiar înaintea cruciadelor, pe perioada săptămânii sfinte, în timpul serviciului divin, era reprezentată patima Mântuitorului, în loc să fie cântată. Un personaj încoronat
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în Polonia, adică Nicăieri"17, clamează el, cu ireverența-i caracteristică, în Discursul din 10 decembrie 1896 la Ubu-Rege. Pentru regia piesei, în care schimbările de loc sunt frecvente, el preconizează folosirea pancartelor, la care se recurgea uneori pe scena Misterelor sau în epoca elisabetană. "Adoptarea unui singur decor sau și mai bine, a unui fundal uniform, suprimând ridicările și coborârile cortinei în timpul unicului act. Un personj îmbrăcat corect ar veni, ca la teatrul de păpuși, să atârne o pancartă arătând
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
vina nu este a ciumei sau a teatrului, ci a vieții." Teatrul, pentru a-și regăsi violența constitutivă, trebuie să se scalde din nou în izvoarele miturilor, vechilor cosmogonii. Aceasta fusese deja dorința lui Mallarmé. El trebuie să le semene Misterelor Orfice sau Misterelor din Eleusis care puneau în scenă conflicte arhaice. Actorul trebuie să poată intra în transă, ca și dervișii în cursul dansurilor sacre. Artaud se explică în două rânduri, în cele două manifeste ale sale, în 1932 și
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a ciumei sau a teatrului, ci a vieții." Teatrul, pentru a-și regăsi violența constitutivă, trebuie să se scalde din nou în izvoarele miturilor, vechilor cosmogonii. Aceasta fusese deja dorința lui Mallarmé. El trebuie să le semene Misterelor Orfice sau Misterelor din Eleusis care puneau în scenă conflicte arhaice. Actorul trebuie să poată intra în transă, ca și dervișii în cursul dansurilor sacre. Artaud se explică în două rânduri, în cele două manifeste ale sale, în 1932 și în 1933, asupra
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cursul unei conferințe 35, în 1963, la Universitatea din Sidney, Arrabal s-a explicat asupra termenului care începea să se răspândească în exteriorul grupului inițial. El definește acolo temele și polii de interes ai "omului panică": "eul, alegoria și simbolul, misterul, sexul, dragostea, umorul, crearea de himere, realitatea care merge până la coșmar, murdăria, sordidul ca și memoria, întâmplarea, încurcătura". Începând din 1962, publicațiile, expozițiile, scurtmetrajele grupului se succed. 2.2. Stanislavski sau arta "retrăirii" Pentru Constantin Stanislavski (1863-1938), care cumulează tripla
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
măsura. Or, interpretând un personaj, nu este deloc nevoie să i se precizeze riguros contururile pentru a-i reda figura cu claritate. Spectatorul posedă facultatea de a completa aluzia prin propria-i imaginație. Mulți sunt atrași de teatru tocmai prin misterul și dorința de a-l pătrunde. Teatrul naturalist pare să refuze publicului această putere de a visa și de a completa pe care o exercită ascultând muzică. Cu o insistență perseverentă, teatrul naturalist s-a străduit să alunge din scenă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
dorința de a-l pătrunde. Teatrul naturalist pare să refuze publicului această putere de a visa și de a completa pe care o exercită ascultând muzică. Cu o insistență perseverentă, teatrul naturalist s-a străduit să alunge din scenă puterea misterului." Maeterlinck povestește numeroasele diferenduri care i-au opus pe Cehov și pe actorii săi la Teatrul de Artă din Moscova. Din dorința lor de a reprezenta realitatea pe scenă, au deteriorat chiar prin acest lucru spectacolul, după părerea lui Cehov
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
impresia că și-o adresează. Se presupune că publicul o surprinde întâmplător. Atelă. Farsă importată la Roma de la Atella, orășel din Campania, celebru pentru teatrul său popular. Autosacramental. Piesă într-un act jucată cu ocazia Sărbătorii Domnului în Spania despre misterul Euharistiei. Cheironomie. Ansamblu de reguli care codifică simbolica gesturilor mâinilor. Comedia. Piesă profană din teatrul spaniol care îmbracă, începând cu finele secolului al XVI-lea, o formă mixtă, amestecând elemente de tragedie și de comedie. Comedie eroică. Gen intermediar între
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
regizori recurg la ea astăzi. Eșafod. Estradă din lemn pe care se înalță, în Evul Mediu, un element de decor. Miracol. Piesă medievală al cărei subiect, împrumutat din Viețile Sfinților, trasează un episod din viața unui sfânt sau a Fecioarei. Mister. Dramă sacră medievală al cărei subiect, împrumutat din Biblie sau din Viețile Sfinților, trasează misterul mântuirii (de la păcatul lui Adam până la înviere). Orchestic. Ansamblu de reguli ce codifică simbolica gesturilor corpului. Plantare. Dispunere a decorurilor pe scenă. Practicabil. adj.: denumește
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Mediu, un element de decor. Miracol. Piesă medievală al cărei subiect, împrumutat din Viețile Sfinților, trasează un episod din viața unui sfânt sau a Fecioarei. Mister. Dramă sacră medievală al cărei subiect, împrumutat din Biblie sau din Viețile Sfinților, trasează misterul mântuirii (de la păcatul lui Adam până la înviere). Orchestic. Ansamblu de reguli ce codifică simbolica gesturilor corpului. Plantare. Dispunere a decorurilor pe scenă. Practicabil. adj.: denumește orice spațiu în care poate juca actorul. Protagonist. La origine, în Grecia antică, actor principal
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
necunoscut în Antichitate, creat de Garnier, în 1582, cu Bradamante, înflorind în Franța mai ales între 1628 și 1642 cu autori precum Hardy și Rotrou. Acest gen neregulat ține totodată de tragedie și de comedie. Zi. Parte a acțiunii unui Mister destinată să fie reprezentată într-o zi; sinonimă cu act, începând cu perioada barocă. Cronologie Teoreticienii esteticii teatrale secolul al IV-lea î. H. între 389-370 între 355 -323 secolul I î. H. între 23 și 13 secolul I d.H.
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Platon în Banchetul, îl zeflemisesc, unul pentru aspectul său efeminat, celălalt pentru stilul său afectat. 13 Să reamintim că Pisălogii este o comedie-balet și că muzica și dansul stabilesc o legătură între diferitele scene. 14 În Le Mystère de la Passion (Misterul Patimii) de Arnoul Gréban, în mai multe rânduri, o scenă de pantomimă mută se desfășoară în același timp cu o scenă vorbită. Dispozitivul medieval simultan lipsit de relief permite o asemenea simultaneitate. Îi putem vedea, de exemplu, în cursul Primei
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
eterne. 30 Arhilocus este un poet liric din secolul al VII-lea î.H., care a inventat versul iambic. Coturnii sunt simbolul tragediei, ghetele încălțămintea actorilor de comedie. 1 Du Bellay (Apărarea și ilustrarea limbii franceze) consideră că Moralitățile și Misterele au servit totdeauna drept tragedii. Nu citează Misterele pentru că tocmai fusese interzisă reprezentarea lor la Paris prin ordinul Parlamentului din 1548. Cât despre "arhetipurile" (modele), la care face aluzie, acestea sunt piesele antice. 2 Vauquelin de la Fresnaye, discipol al lui
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
secolul al VII-lea î.H., care a inventat versul iambic. Coturnii sunt simbolul tragediei, ghetele încălțămintea actorilor de comedie. 1 Du Bellay (Apărarea și ilustrarea limbii franceze) consideră că Moralitățile și Misterele au servit totdeauna drept tragedii. Nu citează Misterele pentru că tocmai fusese interzisă reprezentarea lor la Paris prin ordinul Parlamentului din 1548. Cât despre "arhetipurile" (modele), la care face aluzie, acestea sunt piesele antice. 2 Vauquelin de la Fresnaye, discipol al lui Ronsard, face câteva analize valoroase asupra poeților timpului
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
materie de teatru, el se mulțumește să-l parafrazeze pe Horațiu. 3 Jean de la Taille, care neîndoielnic nu l-a citit direct pe Aristotel, cunoaște Poetica prin comentatorii ei. 4 Jean de la Taille face aluzie la punerea în scenă a Misterelor Patimii unde reprezentarea pe scenă a crucificării punea totdeauna probleme. O dată s-a recurs la un condamnat la moarte pentru a juca rolul lui Christos în acel moment și a fost omorât în mod real pe scenă. 5 Aceată reabilitare
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
abstracțiuni („Cade ilogicul din anotimp/ și dintr-un somn alb/ Se deschide o poartă albă”). Poezia se hrănește din câteva teme dominante: criza de comunicare în lumea de astăzi, sentimentul neantului, incapacitatea de adaptare, pierderea candorii, apoi singurătatea, spaima, durerea, misterul („Omul va părăsi cuvântul/ Infecția lirică își va coase limba/ Trecătorul demn de sensurile noi și posibile/ Va pune în mișcare semnificația oglinzilor neparalele”) etc. Important este că toate aceste traiectorii tematice converg spre dilema fundamentală a limbajului, de unde consecința
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285260_a_286589]
-
sub imnul necuvântător/ Intrărilor, de-un oaspe-nfiorate” (Mormânt al nimănui). În încercarea de a descifra realitatea ascunsă a lucrurilor și de a se apropia de tainele fundamentale, el plonjează în paradisul copilăriei, în lumea satului arhaic, încărcat de eresuri și mistere cețoase. Nume străvechi, Sumer, Azteca, Elada, Roma, Scitia Minor, Tauria sau Pind, se îngemănează cu personaje mitologice, precum Dzadzara, Cadara, Babani, Caracus, cu toponime ca Valea Rece, Apa Bună, Climări etc., figurând o geografie edenică și un teritoriu al amintirilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
amintirilor. Angelic și rafinat, poetul construiește un imperiu heraldic de siluete, dominat de figurile emblematice ale Eroului, Strămoșului și Bărbatului. Transformat nu de puține ori în incantație și delir divinatoriu, într-o savant-obscură haină sacerdotală a verbului, versul inițiază în misterele unei Grecii atemporale, ca la Ion Barbu. Proza lui M. este memorialistică deghizată. Scriitorul a ținut de-a lungul timpului mai multe jurnale pe care le-a transformat în tot atâtea romane, evocând fiecare câte o etapă din viața sa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
mult amplificată în 1987) este pasiunea lucidă a tâlcuitorului, arcuindu-se într-un discurs îndrăgostit. Enigma nefericitului prinț al Danemarcei, înfășurat într-o incitantă ambiguitate, îl fascinează pe hermeneut, care, între incertitudini și revelații, năzuiește a se apropia de „inima misterului”. Pendulând „între gândul neînfăptuit și fapta negândită”, șovăitorul (pseudo) danez își amână împlinirea proiectului „din deznădejde în fața posibilului”. Comentariul, deopotrivă elevat și seducător, atingând o întreagă claviatură (în gamă simbolică, filosofică, psihanalitică, politică), șerpuiește în modulații fine. Într-o sintaxă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
cunoștință de cauză, a scriiturii postmoderne. De aici provine și factura personală a cărții, ea însăși o construcție de Ianus bifrons: cu o față privește candid către grandoarea și solemnitatea peisajului montan, având nostalgia paradisului natural, cu cealaltă scrutează eseistic misterele logosului, întorcându-se totodată detașat-ironic asupra entuziasmelor și extazelor perechii ei opuse. Călătoria începută printre lucruri sfârșește astfel într-o expediție hermeneutică. După „livada de cremene”, P. părăsește teritoriul prozei spre a se instala în cel al comentariului ei, din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288669_a_289998]
-
și fără un flux narativ propriu-zis, cartea se articulează ca o succesiune de episoade dramatice, dând seamă despre deteriorarea și ieșirea din matcă a vieții oamenilor din acest ținut al minelor. Rezistă la lectură câteva tablouri de atmosferă, care surprind „misterul” blestemat al locului, tensiunea momentului (primii ani după al doilea război mondial), ca și unele siluete. Oprindu-se și la alte medii, precum în Anotimpurile unei țigănci (2003), experimentând câteva formule narative, Z. conturează în cele douăzeci de povestiri din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290685_a_292014]
-
deosebită prezintă circuitul biologic. Acesta constă în pătrunderea apei în organismele vii și redarea ei în circuitul natural prin respirație, transpirație și moartea organismelor. Distingem și un circuit apă-om-apă care se referă la intervenția activității omului . CAPITOLUL V APA ȘI MISTERELE VIEȚII SUBACVATICE Apa este un element indispensabil vieții, pentru toate organismele și ecosistemele, datorită largii răspândiri și calităților deosebite pe care le are. Diversele teorii ale apariției vieții pe pământ acordă apei un rol central, majoritatea considerând oceanul primul și
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]