15,461 matches
-
din cadrul unui întreg spectru de tulburări de dezvoltare, cunoscut sub numele de spectrul tulburărilor autismului/autiste sau de tulburări pervazive de dezvoltare. Aceste tulburări prezintă o largă varietate de manifestări, presupuse a fi rezultatul unor disfuncționalități de dezvoltare ale sistemului nervos central sau genetice. Simptome obișnuite ale autismului includ acțiuni repetitive/monomane, contact și comunicare limitată cu alte persoane și interese foarte restrânse. Cauzele specifice sunt încă necunoscute. Răspândirea bolii este cam de 6 la 1000 de persoane, și este de
Autism () [Corola-website/Science/315169_a_316498]
-
mare. Un nou studiu (Velázquez; Galán, 2013) arată că atunci când creierul unui copil autist nu este implicat în nicio activitate cognitivă produce în medie cu 42% mai multă informație decât creierul unui copil non-autist. Eric Courchesne a studiat numărul celulelor nervoase din creierele unor băieți cu vârste cuprinse între 2 și 16 ani, șapte dintre ei fiind diagnosticați cu TSA și șase cu dezvoltare tipică și a concluzionat că subiecții autiști aveau cu 67% mai mulți neuroni în cortexul prefrontal, comparativ
Autism () [Corola-website/Science/315169_a_316498]
-
cu TSA și șase cu dezvoltare tipică și a concluzionat că subiecții autiști aveau cu 67% mai mulți neuroni în cortexul prefrontal, comparativ cu ceilalți copii examinați. Anomalia apare încă din timpul vieții intrauterine, în procesul de formare a țesutului nervos. Cortexul prefrontal este implicat în funcții cum ar fi limbajul, comunicarea, comportamentul social, atenția. O echipă de cercetători ai Universităților din California, Sand Diego School of Medicine și Allen Institute for Brain Science din Seattle a examinat 25 de gene
Autism () [Corola-website/Science/315169_a_316498]
-
iar în timp Barbara preia controlul asupra vieții sale private. În momentul în care pisica Barbarei moare, între aceasta și Sheba are loc o ceartă cauzată de refuzul Shebei de a fi alături de prietena sa în acele momente. Fiind extrem de nervoasă, Covett îi dezvăluie unui profesor de la școala unde preda relația pe care a avut-o prietena sa cu Steven. Zvonul este împrăștiat în instituție, iar administrația hotărăște să o concedieze pe Sheba. Presa londoneză acordă o importanță sporită cazului, iar
Jurnalul unui scandal (film) () [Corola-website/Science/315259_a_316588]
-
și moleculă de DHT, intră în nucleul celulei. În nucleul folicului de păr acest complex poate apoi să altereze rate sintezei a proteinelor în bărbați genetic predispuși calviției. În același timp, DHT joacă un rol important și în funcționarea sistemului nervos central, testiculelor, prostatei, și aproape totul în afara țesutului muscular unde testosteronul este hormonul dominant. Într-un studiu de 5 ani al oamenilor cu vârste cuprinse într 18 și 41 de ani diagnosticați cu calviție ușoară sau moderată, 48% din cei
Finasteride () [Corola-website/Science/315262_a_316591]
-
Scleroza multiplă (MS), numită și "scleroză în plăci", scleroză diseminată sau encefalomielită diseminată, este o boală inflamatorie în care tecile izolatoare ale celulelor nervoase din creier și măduva spinării sunt deteriorate. Această deteriorare afectează capacitatea sistemului nervos de a comunica, producând o plajă largă de semne și simptome, incluzând handicapuri fizice, mentale și uneori probleme psihice. SM ia diferite forme, noi simptome apărând fie
Scleroză multiplă () [Corola-website/Science/318480_a_319809]
-
Scleroza multiplă (MS), numită și "scleroză în plăci", scleroză diseminată sau encefalomielită diseminată, este o boală inflamatorie în care tecile izolatoare ale celulelor nervoase din creier și măduva spinării sunt deteriorate. Această deteriorare afectează capacitatea sistemului nervos de a comunica, producând o plajă largă de semne și simptome, incluzând handicapuri fizice, mentale și uneori probleme psihice. SM ia diferite forme, noi simptome apărând fie în atacuri sporadice (forme de recădere) sau agravându-se cu trecerea timpului (forme
Scleroză multiplă () [Corola-website/Science/318480_a_319809]
-
fost descrisă pentru prima oară în 1868 de Jean-Martin Charcot. Un număr de tratamente noi și metode de diagnostic sunt în curs de dezvoltare. O persoană cu SM poate avea aproape orice fel de simptom sau semn neurologic, problemele sistemului nervos autonomic, cele vizuale, motorii și senzoriale fiind cele mai frecvente. Simptomele specifice sunt determinate prin locația leziunilor din cadrul sistemului nervos și pot include pierderi ale sensibilității sau modificări ale senzațiilor cum ar fi înțepături, furnicături sau amorțeli, slăbiciune musculară, reflexe
Scleroză multiplă () [Corola-website/Science/318480_a_319809]
-
în curs de dezvoltare. O persoană cu SM poate avea aproape orice fel de simptom sau semn neurologic, problemele sistemului nervos autonomic, cele vizuale, motorii și senzoriale fiind cele mai frecvente. Simptomele specifice sunt determinate prin locația leziunilor din cadrul sistemului nervos și pot include pierderi ale sensibilității sau modificări ale senzațiilor cum ar fi înțepături, furnicături sau amorțeli, slăbiciune musculară, reflexe foarte pronunțate, spasme musculare sau dificultăți de mișcare; dificultăți de coordonare și echilibru (ataxie); probleme în vorbire sau de înghițire
Scleroză multiplă () [Corola-website/Science/318480_a_319809]
-
mai mici ale acidului uric. Aceste fapte au generat teoria conform căreia acidul uric are un rol protector, deși semnificația exactă a acidului uric rămâne necunoscută. Cele trei caracteristici principale ale SM sunt apariția leziunilor (numite și plăci) în sistemul nervos central, inflamația și distrugerea tecii de mielină a neuronilor. Aceste caracteristici interacționează într-un mod complex și încă neînțeles pe deplin, producând distrugerea țesutului nervos, și prin urmare semnele și simptomele bolii. În plus, se crede că SM este o
Scleroză multiplă () [Corola-website/Science/318480_a_319809]
-
necunoscută. Cele trei caracteristici principale ale SM sunt apariția leziunilor (numite și plăci) în sistemul nervos central, inflamația și distrugerea tecii de mielină a neuronilor. Aceste caracteristici interacționează într-un mod complex și încă neînțeles pe deplin, producând distrugerea țesutului nervos, și prin urmare semnele și simptomele bolii. În plus, se crede că SM este o afecțiune imuno-mediată care apare din cauza interacțiunii dintre caracteristicile genetice ale persoanei și factori de mediu încă neidentificați. Se crede că deteriorarea este produsă în parte
Scleroză multiplă () [Corola-website/Science/318480_a_319809]
-
crede că SM este o afecțiune imuno-mediată care apare din cauza interacțiunii dintre caracteristicile genetice ale persoanei și factori de mediu încă neidentificați. Se crede că deteriorarea este produsă în parte de faptul că propriul sistem imunitar al pacientului atacă sistemul nervos al acestuia. Denumirea de "scleroză multiplă" se referă la cicatricele (sclerele, mai bine cunoscute sub denumirea de plăci sau leziuni) care se formează în sistemul nervos. Aceste leziuni afectează cel mai frecvent substanța albă din nervul optic, trunchiul cerebral, nucleii
Scleroză multiplă () [Corola-website/Science/318480_a_319809]
-
este produsă în parte de faptul că propriul sistem imunitar al pacientului atacă sistemul nervos al acestuia. Denumirea de "scleroză multiplă" se referă la cicatricele (sclerele, mai bine cunoscute sub denumirea de plăci sau leziuni) care se formează în sistemul nervos. Aceste leziuni afectează cel mai frecvent substanța albă din nervul optic, trunchiul cerebral, nucleii bazali și măduva spinării, sau porțiunile de substanță albă aflate lângă ventriculii laterali. Celulele din substanța albă au funcția de a transmite semnalele dintre porțiunile de
Scleroză multiplă () [Corola-website/Science/318480_a_319809]
-
optic, trunchiul cerebral, nucleii bazali și măduva spinării, sau porțiunile de substanță albă aflate lângă ventriculii laterali. Celulele din substanța albă au funcția de a transmite semnalele dintre porțiunile de substanță cenușie, unde se realizează procesarea, și restul corpului. Sistemul nervos periferic este rareori implicat. Specific, SM implică pierderea de oligodendrocite, celulele care creează și mențin un strat adipos — numit teacă de mielină — care ajută neuronii să transmită semnale electrice (potențiale de acțiune). Consecința este subțierea sau dispariția completă a mielinei
Scleroză multiplă () [Corola-website/Science/318480_a_319809]
-
neuroni. Factorii solubili eliberați pot bloca neurotransmisia neuronilor intacți. Acești factori pot determina sau agrava distrugerea mielinei, sau pot duce la distrugerea completă a axonului. Bariera hematoencefalică face parte din sistemul de capilare care împiedică pătrunderea limfocitelor T în sistemul nervos central. Bariera poate deveni permeabilă pentru aceste tipuri de celule în urma infecției provocate de viruși sau bacterii. După ce bariera se reface, de obicei după eliminarea infecției, limfocitele T pot rămâne captive în creier. De obicei, diagnosticul de scleroză multiplă se
Scleroză multiplă () [Corola-website/Science/318480_a_319809]
-
contrast pentru a evidenția plăcile active și pentru a demonstra, prin eliminare, existența unor leziuni anterioare neasociate cu simptomele prezentate în momentul evaluării. Examinarea lichidului cefalorahidian prelevat prin puncție lombară poate oferi dovezi ale existenței unei inflamații cronice în sistemul nervos central. Lichidul cefalorahidian este examinat pentru a se decela benzi oligoclonale de IgG la electroforeză, acestea fiind markeri ai inflamației prezenți la 75-85% din persoanele afectate de SM. Este posibil ca sistemul nervos afectat de SM să aibă un răspuns
Scleroză multiplă () [Corola-website/Science/318480_a_319809]
-
ale existenței unei inflamații cronice în sistemul nervos central. Lichidul cefalorahidian este examinat pentru a se decela benzi oligoclonale de IgG la electroforeză, acestea fiind markeri ai inflamației prezenți la 75-85% din persoanele afectate de SM. Este posibil ca sistemul nervos afectat de SM să aibă un răspuns mai puțin activ la stimularea nervului optic și a nervilor senzitivi din cauza demielinizării acestor traiecte nervoase. Reacțiile creierului pot fi examinate vizual și prin potențialele evocate senzitive. Au fost definite câteva subtipuri sau
Scleroză multiplă () [Corola-website/Science/318480_a_319809]
-
acestea fiind markeri ai inflamației prezenți la 75-85% din persoanele afectate de SM. Este posibil ca sistemul nervos afectat de SM să aibă un răspuns mai puțin activ la stimularea nervului optic și a nervilor senzitivi din cauza demielinizării acestor traiecte nervoase. Reacțiile creierului pot fi examinate vizual și prin potențialele evocate senzitive. Au fost definite câteva subtipuri sau tipare de evoluție a sclerozei multiple. Aceste subtipuri se bazează pe evoluția anterioară a bolii, în încercarea de a anticipa cursul acesteia. Subtipurile
Scleroză multiplă () [Corola-website/Science/318480_a_319809]
-
evoluția bolii. Au fost propuse câteva soluții care oferă speranțe, cum ar fi: interleukina-6, oxidul de azot și sintaza oxidului de azot, osteopontinul, și fetuina-A. Întrucât evoluția SM se datorează degenerării neuronilor, rolul proteinelor care indică o pierdere a țesutului nervos, cum ar fi neurofilamentele, proteina tau și N-acetil aspartatul, se află în curs de cercetare. În același timp, se încearcă identificarea unor biomarkeri care să diferențieze pacienții care vor răspunde la tratament de cei care nu vor răspunde la
Scleroză multiplă () [Corola-website/Science/318480_a_319809]
-
segment opistosomal se observă o placă sternală, pe cel de-al doilea se deschide orificiul genital și cele două (sau una) stigme. Ea este alcătuită din 10 segmente. Fiecare segment posedă câte o tergită dorsală și o sternită ventrală. Sistemul nervos constă dintr-un creier dorsal localizat în prosomă și un ganglion masiv, ventral, subesofagian. Creierului și ganglionul sunt conectați formând un inel în jurul esofagului. În opistosomă este prezent un singur ganglion. "Organele de simț." Corpul, mai ales membrele, este acoperit
Solifugae () [Corola-website/Science/318520_a_319849]
-
Conștiența desemnează o stare corticală particulară, caracterizată printr-o sensibilitate specială, individuală, la stimuli interni sau externi, marcând o conștientizare a persoanei proprii și a mediului ambiant. Conștiența reprezintă un aspect al funcționării creierului, este deci un fenomen nervos, propriu organismelor posesoare de sistem nervos central bine dezvoltat, devenind progresiv mai complexă pe măsura dezvoltării filogenetice și atingând gradul maxim la om odată cu apariția limbajului - fenomen esențial, care a contribuit la dezvoltarea ei. Conștiența se poate clasifica în: Conștiența
Conștiență () [Corola-website/Science/318699_a_320028]
-
presupune percepție (reflectarea în SNC a evenimentelor din lumea înconjurătoare), memorie (un stocaj și destocaj continuu de informații asupra evenimentelor interne sau externe), integrare gnostică, atenție, activitate volițională, afectivitate etc. Nivelul conștiinței depinde de nivelul de excitabilitate cerebrală, impunând sistemului nervos inițial starea de veghe. Prin urmare, conștiența desemnează funcția de sinteză integrativă a întregului sistem nervos, care pe fundalul stării de veghe, integrează mesagele parvenite prin aferențele senzitivo-senzoriale din mediul extern sau intern al organismului. Conștiența implică existența și funcționarea
Conștiență () [Corola-website/Science/318699_a_320028]
-
de informații asupra evenimentelor interne sau externe), integrare gnostică, atenție, activitate volițională, afectivitate etc. Nivelul conștiinței depinde de nivelul de excitabilitate cerebrală, impunând sistemului nervos inițial starea de veghe. Prin urmare, conștiența desemnează funcția de sinteză integrativă a întregului sistem nervos, care pe fundalul stării de veghe, integrează mesagele parvenite prin aferențele senzitivo-senzoriale din mediul extern sau intern al organismului. Conștiența implică existența și funcționarea unui complex de sisteme aferente senzitivo-senzoriale și a unor centri coordonatori, flexibili funcțional, care înregistrează, transformă
Conștiență () [Corola-website/Science/318699_a_320028]
-
sisteme aferente senzitivo-senzoriale și a unor centri coordonatori, flexibili funcțional, care înregistrează, transformă în mesaj și coordonează efectele stimulilor. La nivelul centrilor mesajele capătă o anumită semnificație, sunt integrate, iar răspunsurile sunt ulterior îndreptate pe căi eferente. Există patru formațiuni nervoase importante responsabile de activarea și de trezirea corticală, respectiv de întreținerea stării de veghe: Sistemele de conducere a excitanților către cortexul cerebral se subdivizează în: Fluxul continuu al impulsurilor reticulare ascendente menține o depolarizare a neuronilor cerebrali și această depolarizare
Conștiență () [Corola-website/Science/318699_a_320028]
-
până la pierderea cunoștinței. Factorii etiologici se pot grupa în primari (acționează direct asupra SNC - traume, infecții, intoxicații exogene cu toxine neuro- și psihotrope, dereglări cerebrovasculare și de lichid cefalorahidian, neoplazii) și secundari (procese patologice extracerebrale cu implicarea ulterioară a structurilor nervoase - insuficiența respiratorie, circulatorie, hepatică, renală, dereglări endocrine, metabolice etc). Astfel, în afecțiunile primare ale SNC drept factor patogenetic se pronunță diminuarea debitului sanguin cerebral, care ulterior induce dereglarea metabolismului neuronal și glial. În afecțiunile secundare ale SNC mecanismele patogenetice sunt
Conștiență () [Corola-website/Science/318699_a_320028]