18,350 matches
-
ele sunt alchimia în sine a unui mag ce a îndrăznit să creadă într-atât în Dumnezeu, încât să dorească a transcede în starea de veghe ce alții nici măcar nu și-au închipuit că se poate visa în adâncă adormire. Norul romboid, substanța eterică mercuriană deține întreaga existență, plasma oamenilor de știință, matricea vibratorie a câmpurilor energetice din elemente. Și lumina descinde de la Marele Arhitect al Universului către om, e podul curcubeu ce are pentru ochiul pur și limpede vibrația celor
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cuburi, s-au retras/ orânduindu-se în sfere./ Cel mai senin din Labirintul Cerului/ e-acum. Sus, știu, e Podul Curcubeu/ iubindu-ne în cele Șapte Serpentine/ prin care ai urcat din tihna scoicilor,/ tu, perla, mnemocăruța clipelor stelare.// Azi, norii romboizi, galbene cuburi/ s-au retras orânduindu-se în sfere./ Primește-ți puterea, adâncă blândețe/ și coboară gândul adânc.// Se-nvârtesc odată cu noi/ cele douăsprezece pietre, cele/ douăsprezece suflete arzând,/hrănind cu măreția lor neantul.// La capătul fântânii, de aici
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
s-au retras orânduindu-se în sfere./ Primește-ți puterea, adâncă blândețe/ și coboară gândul adânc.// Se-nvârtesc odată cu noi/ cele douăsprezece pietre, cele/ douăsprezece suflete arzând,/hrănind cu măreția lor neantul.// La capătul fântânii, de aici, de jos/ azi, norii romboizi, galbene cuburi/ s-au retras orânduindu-se în sfere./ Ascultă-le cântecul cu ce poți tu/ să-l asculți îngânând universul...// Azi, norii romboizi, galbene cuburi/ s-au retras orânduindu-se în sfere./ În fața ta alai neantic te-nsoțesc,/ pe
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
douăsprezece suflete arzând,/hrănind cu măreția lor neantul.// La capătul fântânii, de aici, de jos/ azi, norii romboizi, galbene cuburi/ s-au retras orânduindu-se în sfere./ Ascultă-le cântecul cu ce poți tu/ să-l asculți îngânând universul...// Azi, norii romboizi, galbene cuburi/ s-au retras orânduindu-se în sfere./ În fața ta alai neantic te-nsoțesc,/ pe margine de rază împăratul/ te-ntâmpină, adorato. Dragostea/ principiu unic rămâne-n univers./ În zi de mare sărbătoare/ când pleacă Tuopibui și Spica/ în
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
adorato. Dragostea/ principiu unic rămâne-n univers./ În zi de mare sărbătoare/ când pleacă Tuopibui și Spica/ în zenit anunță regalele descinderi/ e clipa înălțării.// [...] Așa, fii binecuvântată, tu,/ ce-ai urcat pe cele Șapte Serpentine/ spre Podul Curcubeu./ Azi, norii romboizi, galbene cuburi/ s-au retras orânduindu-se în sfere"930. Max Jacob, un mim fantast creează un infim acord în oceanul dezacordat pentru a plonja spectaculos în spațiul interior al creierului uzat de căutătorii de incubații subliminale, avizi, la
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
and upward... I am fear I am not in my perfect mind./ Methinks I should know you... yet I am doubtful: for I am mainly ignorant/ What place this is, and all the skill I have/ Remembers not this garments; nor I know not/Where I did lodge last night 953. Tot cu modificări ale cunoașterii și de memorie apare și tatăl lui Florizel așa cum îl descrie Polixenes: Is not your father grown incapable/ Of reasonable affairs? Is he not stupid
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
s-a ascuns în umbre-un înger și povestește o baladă. Pe-astfel de seri, fără de voie, pe mână frunte-mi las să cadă, Și nu știu pentru ce atuncea aș vrea să-ngân o rugăciune 965. Umbrele și fulgerele, norii și lumina, aerul și apa, cerul și pământul, divinul și omenescul, legătura permanentă din arcul reflex noetic, iată cum simbolurile dezvăluie natura noastră și ne alină. În afara mea nu e decât misterul./ N-am fost magie./ Mâna mea s-a
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
parte din fiecare. Și ne uităm la cer, căci ce este sus este și jos, și-n noi Îl descoperim pe El. Nu, nu e vis. Cel mai opac și-nșelător ochi dintre noi e fereastra 969. Acolo se framântă norii și ne plouă sau ne ninge. Divinitatea pare să hotărască, după starea noastră afectivă sau capriciile sale, schimbările meteorologice. Și plouă, indiferent dacă poeții sunt romantici sau simboliști, clasici sau suprarealiști, din ceruri plâng îngerii. Vin norii, ah, norii/ Sălbaeci
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Acolo se framântă norii și ne plouă sau ne ninge. Divinitatea pare să hotărască, după starea noastră afectivă sau capriciile sale, schimbările meteorologice. Și plouă, indiferent dacă poeții sunt romantici sau simboliști, clasici sau suprarealiști, din ceruri plâng îngerii. Vin norii, ah, norii/ Sălbaeci în cete.// ...Întunec-azurul/ Cu negre aripe,/ Vin norii ca clipe/ Schimbându-și conturul 970. Fundoianu spunea că simbolismul liric este o adevărată revoluție sufletească și intelectuală. Perspectivele și căile nu pot fi descoperite decât de cei care
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
framântă norii și ne plouă sau ne ninge. Divinitatea pare să hotărască, după starea noastră afectivă sau capriciile sale, schimbările meteorologice. Și plouă, indiferent dacă poeții sunt romantici sau simboliști, clasici sau suprarealiști, din ceruri plâng îngerii. Vin norii, ah, norii/ Sălbaeci în cete.// ...Întunec-azurul/ Cu negre aripe,/ Vin norii ca clipe/ Schimbându-și conturul 970. Fundoianu spunea că simbolismul liric este o adevărată revoluție sufletească și intelectuală. Perspectivele și căile nu pot fi descoperite decât de cei care au menirea
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
pare să hotărască, după starea noastră afectivă sau capriciile sale, schimbările meteorologice. Și plouă, indiferent dacă poeții sunt romantici sau simboliști, clasici sau suprarealiști, din ceruri plâng îngerii. Vin norii, ah, norii/ Sălbaeci în cete.// ...Întunec-azurul/ Cu negre aripe,/ Vin norii ca clipe/ Schimbându-și conturul 970. Fundoianu spunea că simbolismul liric este o adevărată revoluție sufletească și intelectuală. Perspectivele și căile nu pot fi descoperite decât de cei care au menirea să o facă. Și aceștia, dominați de talent, de
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
aurore, zori și amurguri. Un amestec de haos și cosmos străbate filonul liric al poeților care se oglindesc în constelații: Deasupra marii constelații ce-n litere de foc fixează O delicată povestire în fundul cerului obscur, Departe-n adâncimi imense, iluminatul nor planează, Al unor lumi în plămădire, fermecător, alb augur 973. În cer se formează uriașa rețea de unde prin care comunicăm între noi. Ne transmite mesaje, vise și viziuni internetul cosmic care e partea de energie dindivinitate și ne cuprinde laolaltă
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
-n strălucire! O, Hermes neștiut ce-mi iști În suflet necurmată teamă, Cu Midas tu mă faci de-o seamă, Cu cel mai truist dintre-alchimiști; Prin tine, fier din aur fac Și iad din rai, din înger drac; Când giulgiul norilor se trage, Un scump cadavru-ntrezăresc, Iar pe întinsul șărm ceresc Ridic mărețe sarcofage 1000. Influențele planetare ale lui Jupiter și Venus sunt un antidot al melancoliei induse de Saturn, guvernatoriul inteligenței cărturarilor ademeniți de magie. Prezența lui Dumnezeu se
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
amintire. Il y a les moments doublement mélancolique et mystérieux, où nôtre esprit semble éclairé à la fois par le soleil qui se couche et par la lune qui se lève1020. Și totuși spune Eminescu în Și dacă... Și dacă norii deși se duc De iese-n luciu luna E ca aminte să-mi aduc De tine-ntotdeauna. Lună! Coroană a uriașei țeste, ca frunze, lepezi umbre portocalii,-n eter! Pari mitra sângerie a unui Crist ce este-un devastator de
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
comune sau deosebite, rezumă absurdul și ridicolul lumii aflate în derivă, cercetează fragmente ale vieții dintr-o istorie zbuciumată, dar au capacitatea să reactiveze sub impulsul creator-emoțional Cuvântul primordial și prin El se construiesc arca, carul mnemonic, spiritele aflate pe norul purtător spre înălțare. Poesia, în geneza sa, duce la armonie, la comunicarea sublimă și ocultă a sinelui cu cealaltă lume. Descoperirea mesajului este tocmai minunatul dar al poeților. Mărturisesc lumină Celui care sunt, îmbrățișare și fior, cenușă și pământ. Mă
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
diferită. Atunci trecând șuierător prin vid, Din zbor se închega un bloc lichid. Se rotunjea în goana-i purpurie Și-și alegea o cale pe vecie. Pe el se-amestecau în văi grozave Puhoaiele de ape și de lave; Deasupra nori clocotitori și ceață Acopereau priveliștea măreață. Materia își începea, enormă, Viața în cea mai primitivă formă, Cu deplasări spasmodice-n mișcare Cu largile-i contraste țipătoare. N-au fost atunci timpane să audă Acele chiuiri de lume crudă A căror
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
eliberării imaginației ar trebui predată copiilor de cei mai buni profesori posibili și ar trebui considerată la fel de importantă, dacă nu mai importantă, decât acumularea cunoștințelor. Bucură-te, floarea mărului, bucură-te! Uite în preajmă-ți pulberi de aur ca un nor în aer! ... Bucură-te, floare ca ghiocul, Bucură-te, floarea mărului, și nu te speria de rod!1218 Moștenirea lăsată de Lucian Blaga este frumoasă și înălțătoare, este lupta noastră de zi cu zi, creativitatea ce-o putem realiza și
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ne ascundem mai mult în noi, cu toate că bagajul cunoștințelor noastre este mult mai mare, adică să privim soarele și atunci vom lăsa mereu în urmă umbra. Muntele poate fi un loc inaccesibil, înconjurat de obstacole (lacuri adânci, labirinte, ceață și nori), cadru ideal pentru încercările ucenicilor. Este locul manifestării sacrului (hierofanie) și divinului (teofanie). El poate fi Tabor unde a fost îngropat Adam, buricul pământului, este locul unde Moise a primit tablele legii (Sinai), iar Cristos a fost jertfit calvarului (Golgota
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Înțelepților, pentru unii rămânând doar iluzie. Deci munții închid și deschid ciclul revelației. Ei marchează trecerea de la vârsta dominată de legea divină la cea iluminată de har. Nunta sacră dintre cer și pământ se consumă în vârful muntelui ascuns de nori privirii pământene, la poalele lui aflându-se porțile lumii noastre iar sus sălașul zeilor. Muntele, scara, copacul, crucea reprezintă spiritul psihicului omenesc. Crucea ca panteon raționament exterior ființei umane Crucea creștină nu este numai o cruce printre crucile tradiționale; ea
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
particularitățile avute în vedere la începutul demonstrației. Acest lucru pare destul de greu de înțeles. Este dimineață. Ne trezim și deschidem obloanele. Soarele strălucește și anunță o zi frumoasă, cu excepția vântului care lovește cu putere crengile copacilor. În depărtare, dincolo de acoperșuri nori negri avansează către noi. Ce deduc din amintire, din rațiune și gândire? A venit întâi un nor Călător și-a acoperit ca fumul O jumătate de cer și soarele. Eu mi-am dezgolit picioarele și-am pornit încet pe drumul
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
trezim și deschidem obloanele. Soarele strălucește și anunță o zi frumoasă, cu excepția vântului care lovește cu putere crengile copacilor. În depărtare, dincolo de acoperșuri nori negri avansează către noi. Ce deduc din amintire, din rațiune și gândire? A venit întâi un nor Călător și-a acoperit ca fumul O jumătate de cer și soarele. Eu mi-am dezgolit picioarele și-am pornit încet pe drumul care duce la pădure. Toți copacii au început să murmure, Mai târziu un fulger a spart pântecele
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
pornit încet pe drumul care duce la pădure. Toți copacii au început să murmure, Mai târziu un fulger a spart pântecele cerului 1277. În modul cel mai evident, concluzia oricui e că urmează să plouă. Plecând de la cauză, adică de la norii negri purtați de vânt, ajungem la efect, adică la ploaie. Așa cum am mai insistat în prelegerile mele cu privire la reflecție, o asemenea deducție asociază clar memoria cu reflecția și imaginația, deoarece aducându-ne aminte despre ceea ce se produce în general atunci când
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
că un satfel de raționament, atunci când este aplicat cu deplină logică conduce în mod necesar la o bună concluzie. Dar... este supus slăbiciunii la nivelul postulatului de plecare, pentru că, cu toate certitudinile noastre, poate fi fals. Cine poate garanta că norii sunt nori de ploaie. Cum am putea fi siguri că vântul, mai curând decât să crească riscurile de ploaie, nu va dispersa norii? Iar cerul s-ar putea acoperi de cei mai negri nori fără ca să cadă o singură picătură
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
satfel de raționament, atunci când este aplicat cu deplină logică conduce în mod necesar la o bună concluzie. Dar... este supus slăbiciunii la nivelul postulatului de plecare, pentru că, cu toate certitudinile noastre, poate fi fals. Cine poate garanta că norii sunt nori de ploaie. Cum am putea fi siguri că vântul, mai curând decât să crească riscurile de ploaie, nu va dispersa norii? Iar cerul s-ar putea acoperi de cei mai negri nori fără ca să cadă o singură picătură de apă
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
la nivelul postulatului de plecare, pentru că, cu toate certitudinile noastre, poate fi fals. Cine poate garanta că norii sunt nori de ploaie. Cum am putea fi siguri că vântul, mai curând decât să crească riscurile de ploaie, nu va dispersa norii? Iar cerul s-ar putea acoperi de cei mai negri nori fără ca să cadă o singură picătură de apă. Deducția, corect aplicată, poate duce și la un rezultat eronat. Cum se întoarce în ușă o dată și se întoarce odată numai
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]