19,182 matches
-
răspuns al lui B. Shaw bătrân: "Teatrul merge destul de prost. Shakespeare a murit. Molière deasemeni; Și eu nu mă simt tocmai bine." Lacul Neretva (Narento) în curs de creație. Cetățile și orașele de pe coasta Dalmației au avut a suferi dominația stăpânilor mai puternici de la nord, sud și vest: dominația Bizantinilor, a Spaniolilor, Venețienilor, Austriecilor și Turcilor. Puțină vreme Raguza (Dubrovnic) a avut independența ca republică aristocratică; pe urmă s-a supus, păstrându-și numai caracterul cultural slav. Religia dominantă a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
om de legi. Doar pământul a fost răscumpărat cu bani și muncă de cătră flăcău și de măsa; cellalt s-o fost dus în lume, nemernic și pribeag. Se poate una ca asta? Dă, răspundem noi, după lege, bătrânul e stăpân pe pământ, pe numele lui e trecut pământul. Vânzarea nu-i bună căci e făcută cătră târgovăț, dar numai el o poate strica. Apoi el ce s-o strâce, că-i un nemernic. Și cum să rămâie așa pe drumuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
un moșneag cu glas subțiratic. Boerul zice că ne dă drumul, da' să plătim măcar 30 de bani prăjina. Am aflat și noi că dacă ne-nvoim, rămâne drumul arat, pentru că cu asta arătăm adică și noi, că el e stăpân. Și noi avem drumul de la Domnii cei vechi. Trebue să așteptați să faceți iar cerere. Deodată mă privi cu neîncredere și vorbitorul cel dintăiu. Apoi am așteptat noi cu lunile, domnule ispector, mult om mai aștepta, și la urmă cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de brumă. * Vreme ploioasă de toamnă, ploaie putredă. Un foc în pădure, învăluirile fumului printre ramurile pe jumătate goale și printre frunzele galbene; într-un adăpost șubred, în suspinul vântului... * Țiganilor cari nu voiau să se lese după dezrobire de stăpânii lor boeri, li se zicea de cătră oameni stănci de șindilă. * Înainte de 64 suprefectul se chema privighetor, primarele vornic, judecata se făcea la curtea boerească; jandarmii se numeau cazaci. Pe cei căzuți în marea ură a boerului îi trimeteau la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
la 6 mii de oameni. Și au venit asupra lui Aaron voievod la o gârlă sau apă cu numele de Hreasca, lângă Doljești. Acolo a bătut Ștefan voievod pe Aaron voievod, alungându-l din țară și el însuși a rămas stăpân cu putere”. În Letopisețul de la Putna nr. I se pomenește o a doua luptă la Orbic (Arbic), pe care istoriografia recentă n-o mai pomenește. Grigore Ureche, după aproape două veacuri, avea să scrie: „Déciia Ștefan Vodă strâns-au boiarii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
recunoașterea” lui Ștefan de către o mare adunare a țării. Nu era nevoie deoarece Ștefan fusese asociat la domnie de către tatăl său, avea dreptul să domnească, fiind os de domn, și, pe deasupra, își înfrânsese adversarul care se refugiase la Camenița, la stăpânii Pocuției și Podoliei, Mujilo (Neózilo) și Bartoș Buceațchi (Bartosz Buczacki). C. Rezachevici crede că până în 1457 nu a fost vorba de o asemenea practică. Abia peste șase decenii de la înscăunarea lui Ștefan, călugării de la Putna au adăugat, în Letopisețul lor
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
am fost tentați să considerăm că „Închinarea țării” s-a făcut pe un câmp, al dreptății, prin alungarea asasinului tatălui său făcându-se o dreptate istorică. Cercetări din ultima vreme consideră că locul Dereptate este un toponim, după numele unui stăpân pe care-l chema Direptate. Adevărata ceremonie a închinării și ungerii domnului de către mitropolit nu s-a putut face decât ulterior, la biserica mitropolitană din Suceava. Cine era însă noul domn și care este situația țării sale în contextul politic
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
gospodăresc. Dacă ar fi fost sub tutela unei boierimi anarhice și dispusă să trădeze interesele țării și ale domniei, atunci cu greu ne putem explica îndrăzneala cu care Ștefan atacă Polonia. Un asemenea act presupune că înlăuntrul țării Ștefan era stăpân pe situație și nu subordonat altora. Faptul că ultimii boieri pribegi îl părăsesc pe Petru Aron și revin în Moldova este de asemenea un semn al recunoașterii puterii lui Ștefan. Altfel am fi asistat, așa cum s-a întâmplat în mod
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
predea pe prizonieri nimănui, decât regelui, în caz că acesta îi va cere. Dar semnificația actelor și jurămintelor de credință, prestate de Ștefan în 1462, ne-o demonstrează strălucit încheierea ultimului document din 2 martie, pe care voievodul jura: „Iar domnul și stăpânul nostru domnia sa craiul și Coroana au să ție și să împlinească, după făgăduințele și scrisorile ce s-au scris și s-au desăvârșit între noi și între acești trei mari boieri crăiești, pe care le arătăm în cele scrise mai
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
împlinească, după făgăduințele și scrisorile ce s-au scris și s-au desăvârșit între noi și între acești trei mari boieri crăiești, pe care le arătăm în cele scrise mai sus. Iar dacă nu vom împlini toate acestea domnului și stăpânului nostru, domniei sale craiului și coroanei, după făgăduințele și scrisorile și jurământul nostru și al boierilor noștri, și dacă nu vom da pe fiii lui Sad-Ahmat, împreună cu ceilalți căpitani și ulani, atunci domnia sa craiul nu ne va fi dator cu nimic
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
mai înalți nobili, cohortele regale și cei 200 de veterani greu înarmați. Bonfinius acordă o mare importanță păstrării pieței de către unguri, „căci, odată pierdută, celelalte aveau să fie pierdute cu ușurință”. Ștefan nu a urmărit însă cucerirea târgului Baia. Devenind stăpân pe Baia și respingându-i pe unguri în afara târgului, situația lui ar fi devenit disperată de a doua zi. Mai întâi, că nu s-ar fi încheiat lupta pentru stăpânirea târgului în noaptea de 14/15 decembrie. Apoi, indiferent de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ale nobililor poloni de la hotarul Moldovei, prieteni ai logofătului, n-au făcut altceva decât să-l dezinformeze pe rege, cu scopul de a-l determina să intervină în Moldova. Ei au prezentat situația Moldovei ca fiind catastrofală. Matei putea rămâne stăpân în Moldova. Era nevoie ca regele ungur să rămână trei-patru zile și ar fi putut ocupa fără greș toată Moldova, deoarece boierii îl trădaseră pe Ștefan și se refugiaseră în Țara de Jos a Moldovei, la hotarul cu Ungaria. Cauza
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Crasnăș din noaptea de 14 / 15 decembrie 1467. Din scrisoarea lui Pannonius și din raportul lui Choranczycz ar reieși că Matei a rămas în Moldova trei zile după lupta de la Baia, devastând o parte a țării și comportându-se ca stăpân asupra altei părți. Matei nu câștigase bătălia, așa cum scrie Pannonius. Dacă l-a urmărit pe Ștefan în noaptea de 14 / 15 decembrie până la Siret, circa 25 de km în linie dreaptă, de ce nu a mers în următoarele trei zile până la
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Dumnezeu și domnul nostru domnia sa craiul, călătorind cu noroc spre părțile rusești, se va apropia de locurile acestea, adecă de Camenița, de Colomeea sau Sniatin, domnia sa are să trimeată după noi, iar noi vom avea să mergem la domnia sa, ca la stăpânul nostru prea milostiv și avem să-i facem jurământ de supunere, după vechile obiceiuri.” La rândul său Ștefan cel Mare îi cerea regelui polon să-l ajute și să-l apere împotriva tuturor dușmanilor, fie creștini, fie păgâni. Este pentru
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
dispoziție cea mai numeroasă și mai puternică armată a timpului. În cea mai mare parte, aceasta era constituită după un sistem feudal, moștenit de la bizantini. Țara era împărțită în feude. Feudele mari se chemau ziamet, iar feudele mici timare. Fiecare stăpân feudal era obligat să slujească cu armele pe sultan și, proporțional cu veniturile feudului, să aducă un număr de oameni înarmați. Dar, spre deosebire de situația din statele feudale din Europa, aceste feude nu erau domenii ereditare. Fiind la discreția lui, sultanul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
eforturi insistente pentru a-l ridica pe Uzun împotriva turcilor. Solii Răsăritului voiau să coalizeze toată Europa. Un sol al lui Uzun venea, în ianuarie 1472, la Cetatea Albă, iar de aici poposea la Cracovia unde, povestind succesele obținute de stăpânul său, cerea regelui Iangiellon sprijin. De la Cracovia, solul mergea la Roma și Veneția. Solul lui Uzun Hassan, un medic evreu spaniol, Isac beg, aducea scrisori adresate principilor europeni, una dintre ele fiind adresată „milostivului și mare domn în țara sa
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
politicii Europei creștine și neglijând pericolul otoman, Matei Corvin a trimis un sol care să încheie pacea cu turcii. Turcii l-au primit bine la Constantinopol, dându-i dovezi de înaltă apreciere persoanei sale și, prin el, considerației de care stăpânul său se bucura în capitala Imperiului Otoman. Măgulind vanitatea solului, care sosea după plecarea sultanului în Asia, turcii reușesc să-1 convingă pe nobilul ungur, că una din marile dorinți ale sultanului și adevărata bucurie a acestuia era să-1 vadă pe
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de aici la Cetatea Albă. Uzun Hassan îi aducea la cunoștință voievodului moldovean faptele petrecute în cursul anului trecut și, înainte ca Isac beg să plece spre Roma și Veneția, îl ruga pe voievod să facă cunoscut lumii creștine faptele stăpânului său și să se ridice la luptă împotriva dușmanului comun. În același timp, domnul le cerea arme brașovenilor „ca să ne fie împotriva păgânilor, căci avem nevoie de ele”. Cam în aceeași vreme, ne informează Dlugosz, sultanul trimite o solie în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de nesupunere față de Poartă, se dovedea o piedică serioasă pentru planurile sultanului. Prin așezarea Moldovei și a Țării Românești, românii puteau să atace din flanc orice desfășurare de forțe otomane în regatul ungur. De aceea, trebuia asigurată aripa dreaptă a stăpânilor turcești și a expedițiilor de cucerire, pe care sultanii le făureau în seraiurile de pe malul Bosforului. Era un plan, i-am spune, de largă perspectivă politică și militară, care nu se putea realiza decât prin cucerirea Moldovei. Mahomed renunța la
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
să satisfacă vanitatea medievală a aceluia, pe care l-a săgetat la Baia”. De fapt, Ștefan cel Mare a făcut o singură concesie: nu se mai intitulează „domn prin grația lui Dumnezeu”, ci numai voievod și „dominus terre Moldaviensis”, adică stăpânul țării, a cărui autoritate nu-i este conferită de un rege (principe) față de care se află în relație de suzeran - voievod. În ochii lui, documentul din iulie avea sensul unei alianțe politice și militare. Relațiile dintre cei doi aveau la
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Ștefan cel Mare nu este un supus al regelui Ungariei, așa cum s-a înțeles din scrisorile lui Matei Corvin, ci a început războiul cu turcii din propria lui inițiativă, pentru că interesele țării sale o cereau și pentru că el era singurul stăpân al acestei țări: „Amintitul domn - afirmă solii moldoveni - nu este întru nimic supus al regelui Ungariei, ci este stăpân pe țara și pe oștile sale și va continua războiul, dacă va fi ajutat, iar dacă nu, va găsi altă cale
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ci a început războiul cu turcii din propria lui inițiativă, pentru că interesele țării sale o cereau și pentru că el era singurul stăpân al acestei țări: „Amintitul domn - afirmă solii moldoveni - nu este întru nimic supus al regelui Ungariei, ci este stăpân pe țara și pe oștile sale și va continua războiul, dacă va fi ajutat, iar dacă nu, va găsi altă cale pentru satisfacerea intereselor sale”. Papa se mulțumește să-l laude pe acest bărbat de aleasă vrednicie și cu merite
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Petru voievod și l-a scos afară din bătălie, după ce l-a convins că de acum câștigase bătălia. Și cu ceata lui au tăiat capul lui Petru Voievod și au adus capul lui Ștefan voievod. Astfel a rămas Ștefan voievod stăpân în țară cu ajutorul lui Dumnezeu”. Primul mare cronicar al Moldovei, Grigore Ureche, care a cunoscut conținutul vechilor letopisețe, dar nu și pe cel al Cronicii moldo-germană, scria că lupta s-a dat vitejește de ambele părți, dar „pierdu Hroiot războiul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a luptat în Codrii. Istoricul Fr. Papée a afirmat că Ștefan cel Mare nu a participat la lupta din Codrii Cosminului, dar admite că, pe lângă aliații lui Ștefan, au participat și „țăranii moldoveni pe care domnul nu i-a putut stăpâni”. Speculațiile în legătură cu participarea domnului au pornit de la faptul că domnul era bătrân și suferea din cauza rănii de la picior. Există un singur izvor, Cronica Byhovec, în care se afirmă că „Iar în acea vreme Ștefan, voievodul Moldovei, era foarte neputincios de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
angajau să nu primească în țările lor pe vreun pretendent la scaunul Moldovei și nici domnul să nu primească pe un neprieten al craiului. Boierii sau marii nobili care s-ar refugia în Polonia sau Moldova să fie trimiși la stăpânii lor, după ce au primit iertarea cuvenită. În cazul în care nu au primit-o, să fie alungați. Se stipula ca domnul să se poată refugia în regat, cu familia, cu boierii și cu toată oastea lui, în cazul în care
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]