16,850 matches
-
care putem constata dacă democrația dintr-o țară este reală sau numai verbală. Dușmanii spiritului critic și ironiei și ai surâsului sunt: prostia, Îngâmfarea și fascismul”, scrisese Paul Georgescu imediat după război, anume În 1946 (avea 23 de ani), În Tinerețea din 3 februarie. Nu se dovedise oare, deja, atunci, comunismul sovietic un feroce dușman al democrației și spiritului critic? Nu deveniseră, ulterior, imposibilitatea alternativei și Înăbușirea brutală a oricărei critici boala fără leac și până la urmă mortală a comunismului est-european
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
intelectual și artist ca Paul de „erotismul” vicios al angajării juvenile. „Nu mă puteam despărți de partid, cum nu se pot despărți unii de femeia vieții lor, curvă, hoață și sperjură. A căzut la femeie, spune poporul. Marxismul practicat din tinerețe devine vițiu. Căzusem la partid, nu mă puteam rupe de această abstracție denumită partid”, mărturisește Belu Zilber, victimă incomparabil mai tragică decât Paul a partidului În care crezuse. Fixația ideologică schizoidă nu bloca, trebuie spus, vibrația artistului Paul Georgescu, nici
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
consecvența sa de caracter. Piruetele conjuncturale de care se slujiseră, imediat după schimbarea la față a României, atâția dintre foștii săi colegi și amici din țară și din afara ei Îi erau străine. Nici nu-și „demascase” foștii prieteni pentru convingerile tinereții sau pentru complicatul traseu biografic pe care contradicția dintre iluzii și realitate, dar și dintre idei și poliția ideilor o sucise și răsucise În toate felurile În deceniile multilateral confuze și tenebroase ale național-socialismului ceaușist. Rezervasem o dimineață de sâmbătă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
puțin sticloși, dilatați de lunga lor insomnie, scriitorul M. Blecher. El lasă În urma lui două cărți tipărite, care - nu am nici o Îndoială - Îi vor păstra pentru totdeauna dureroasa lui memorie. Nici Alain Fournier, nici Raymond Radiquet nu ne-au transmis tinerețea lor pierdută Într-un mai sfâșietor mesaj. Deocamdată moartea lui a trecut neobservată și sunt ziare care n-au găsit pentru această veste nici cele două rânduri necesare pentru o simplă informație, fără elogii și fără regrete. E o moarte
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de calcul algebric, ca Într-un sanctuar destinat să mă apere de orașul strâns ca Într-un sac și devastat de barbari. Teoremele se prinseseră, cândva, și de mine, precum delicatele infirmiere de un rănit care are coloana vertebrală arsă... Tinerețea s-a pedepsit, astfel, singură, multă vreme, mulțumindu-se să Întrevadă, printre fisurile spiritului defect, frumoasele turle ale virtualității, până când m-am trezit, târziu, reascultând, parcă fără a auzi, rumoarea oamenilor... pe serpentinele fumegoase ale romanului, la jumătatea drumului „Între
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Mommsenstraße, la nr. 64... Musil revenea la Berlin nu numai pentru că i se părea că aici „sunt mai perceptibile”, cum mărturisește, „tensiunea și conflictele spiritului german”, ci și pentru a fi mai aproape de editura Rowohlt. Mai păstra amintiri plăcute din tinerețea de dinaintea celor „5 ani de sclavie războinică” În armata Kakaniei Imperiale Austro-Ungare, când lucrase ca redactor la Neue Rundschau a lui S. Fischer și Îi rămânea destul timp și pentru preocupările sale literare. Acum, curajul Îi venea dinspre Ernst Rowohlt
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
care ne aciuasem. Evident, nu se gândea la aristocratica familie a lui Tadzio, ci văzuse gențile noastre pline de conserve socialiste. Nu venisem să-i revăd pe Pietro, Alta și Cellino, eroii Actului venețian al lui Camil, care Îmi fascinase tinerețea, ecou reiterat și fabulos al versului eminescian căruia adolescența, sceptică, Îi adăugase un semn de Întrebare: „S-au dus zilele falnicei Veneții?”... Venisem pentru Aschenbach, de a cărui vârstă mă apropiam. Mi-a fost dat, Însă, să mi-o reamintesc
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a iscat o controversă furtunoasă (numită de unii „a doua moarte a lui Cioran”, deși putea fi privită mai degrabă ca o renaștere) În presa franceză și română. Controversa se concentra asupra extremismului politic al mizantropiei și revoltei sale de tinerețe, asupra implicării lui În fascismul românesc și a declarațiilor sale scandaloase despre Hitler și Zelea Codreanu, „Căpitanul” respingătoarei Gărzi de Fier, mișcarea românească de extremă dreaptă din anii 1930, care se proclama „creștin-ortodoxă”. Li se amintea cititorilor că În 1937
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Caiete, 1957-1972, Gallimard, 1997), a fost, desigur, extensiv comentată În ambele țări. Aceste cărți arată că, spre deosebire de compatrioții săi intelectuali cu care era asociat În mișcarea politică de extremă dreaptă (Eliade, Noica), Cioran era, după război, obsedat de „vinovata” sa tinerețe. Considera angajamentul politic față de „Revoluția” de extremă dreaptă un amestec de nebunie și stupiditate, datorat mediului sufocant al mediocrei și apaticei sale țări, o fundătură opresivă, fără trecut sau viitor. „Țara mea! Am vrut cu orice preț să mă agăț
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
chiar aceeași zi, am primit cheia de aur a locuinței: mi se oferea, ca În basmele cu scadență vrăjitorească, refugiu pentru un Întreg an academic. Toate păreau a se Întâlni Într-o constelație fastă, timpul se dilata, ospitalier, ca În tinerețea de demult și de mai ieri. Miezul Înalt al verii spectaculoase, cu un soare devenit solemn, imperial, anunța intrarea Într-o nouă zodie a existenței. Exilul este și o inițiere În simulacru, exercițiu de teatralitate inventivă. Așa fusese exilul intern
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
onorific, apărea elegant și excentric, cămăși roz sau roșii, papion În desene aiurite. O comportare firească, deschisă, fără gomă sau fandoseli. Părea un fermier sau un bătrân aristocrat sau artist În vacanță. Mă Întreba despre colegiul Bard unde predase În tinerețe și unde locuise Împreună cu prietenul său negru, Ralph Ellison, autorul capodoperei Omul invizibil, un soi de „aristocrat” literar și el, de origine socială modestă și deloc agreat de comunitatea etnică din care făcea parte. Știa că Hannah Arendt era Înmormântată
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
atacuri În presă și cât de detașat rămânea, totuși. „Îl rănește orice și nu-i pasă de nimic”, mi-am spus atunci și am spus-o și unor prieteni comuni. Mi-au dat, surprinși, dreptate. Regăsiseră, instantaneu, portretul „Prințului” din tinerețea lor literară, așa cum mi-l descriseseră adesea, cu admirație, invidie și frustrare. * În semestrul din toamna 2000 am predat la Bard opera lui Saul Bellow, În cadrul cursului Maeștrii contemporani, pe care Îl inaugurasem cu un an Înainte. Am dezbătut În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ca o confruntare directă cu autorul, participant la discutarea cărților sale. Bellow fusese Încântat de perspectiva de a revedea Bardul, casa În care locuise În Tivoli, orășelul-satelit al colegiului, să evoce noii sale soții o perioadă complicată și productivă a tinereții sale. Răspunsese entuziast scrisorii de invitație, comunicându-i, În ianuarie 2000, lui Leon Botstein: „Voi face orice vrea Norman. Am devenit prieteni apropiați”. Într-adevăr, așa ne numise pe mine și pe Cella În 1998, la despărțire: „our new friends
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Oltenia, Maramureș, Hațeg, Vrancea, Argeș, deal sau seș. Nu cruce. Am fugit de pe cruce, ca Arghezi În Duhovnicească 1. Ajunge o piatră de râu și o tăbliță cu o inscripțe modestă: AICI ZACE VLAHONEAMȚU”. Așa Îl poreclise pe Paul, În tinerețe, amicul său Cornel Todea. * Emanciparea de matcă acționează diferit pentru introvertit și agorafob decât pentru cel care, În pofida iluziilor risipite, continuă să se considere „angajat” de partea cauzelor nobile și pierdute. Nu multă vreme după uciderea fiului său Gad, reporter
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
am beneficia de o bună izolare. Dialogul ar ameliora trauma pe care amândoi, În mod atât de diferit, o purtam În noi. Până la urmă, În zilele În care eu eram deja la București, Saul s-a aflat la Milano, orașul tinereții sale, care putea sluji, credea el, drept un Înlocuitor mai safe și cu mai puține surprize al României actuale. Înainte de a pleca, Îmi trimisese copia unei pagini dintr-o carte despre București pe care i-o dăruise Cella, cu un
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
că nu a mai rămas nimic - dar trage cu ochiul, dacă ai timp. Bon Voyage. Cu drag, Saul”. De la Milano, Saul nu s-a Întors Într-o stare mai fericită decât am venit eu din București. Nu, nu regăsise orașul tinereții, ci o aglomerație urbană vulgară, zgomotoasă, pe care nici hotelul mic, scump și avantajos situat nu o atenuase. Copleșit de dificultățile cărții cu care mă luptam În primăvara ’99, mi se părea că evocările sale, inimitabilul său amestec de sarcasm
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
acea seară. Mi-a dat a Înțelege, apoi, În mai multe rânduri, că jignirea cu care mă Întâmpinase era una dintre stupidele trucuri ale mondenității pe care, de fapt, o disprețuia, deși continua să-i plătească, uneori, tributul, În virtutea ticurilor tinereții, când aceste party-uri asigurau plăcute, chiar dacă efemere, partenere feminine, cum mai asigurau, de altfel, câteodată, și acum. N-a trecut multă vreme până când nu doar eu am renunțat la aceste serate de „public relation”, ci și el, mult mai obișnuit
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
timpul copilăriei Îmi dădea confuzie, aș fi vrut să fiu normal, adică primitiv”. Tot mai desele incursiuni, În ultimii ani, În vocabularul românesc confirmau, de fapt, fascinația față de lexicul și trecutul primei biografii. Îmi spusese și mie că dorise În tinerețe să devină scriitor și, nemaiavând, ulterior, o limbă, a recurs la imagini. Complicitatea nu se oprea aici. „Noi nu putem fi americani”, Îmi declarase, nu o dată, ca un fel de concluzie consolatoare, americanul mai vârstnic, considerat „a national treasure” a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
vorbit câțiva inși. A impresionat mai mult decât toate, cuvântarea simplă și răspicată a bătrânului Cristache Solomon de la Focșani: în fața primejdiei, care amenință să ne înghită cu totul, Legiunea ridică un steag pe care îl urmăm cu hotărâre. Căpitanul cu tinerețea și vigoarea lui va duce acest steag la biruință. El are lipsă de ajutorul nostru al tuturor pentru aceasta. Cu toții trebuie să ne supunem ordinelor și voinței lui, pentru ca uniți să răzbatem printre greutățile, care ne stau în cale. El
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
teamă și neliniște, Căpitanul a venit cu ideea formării unei organizații anticomuniste. Noua organizație urma să aibă o bază mai mare decât Legiunea. Scopul ei era ad-hoc, adică de a forma un front împotriva comunismului. Pentru aceea s-a adresat tinereții românești de acolo de unde se afla. Cei care aveau aptitudini și calități de luptători puteau intra mai târziu în Legiune și deveni legionari. La căminul din strada Fontăriei am fost adunați toți băieții din București și o seară întreagă am
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
ia viața în piept în lupta cu privațiunile materiale ale anilor de studii din Franța, ca mai târziu să asiste neputincios la prăbușirea nădejdilor puse în Liga Apărării Naționale Creștine, pentru ridicarea căreia își îngropase cei mai frumoși ani ai tinereții sale. Întemeind Legiunea, o ia de la capăt și pornește numai cu cinci oameni ca, după ani de dizolvări, închisori și procese să se vadă urmat de tot tineretul neamului românesc. Vine prigoana din 1933, cumpănă a existenței legionare, trece și
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
a dat răgazul de gândire spre a ne desolidariza și după ce unii se dăduseră de o parte din rânduri, aveam certitudinea că ne vor împușca și atunci, ca o ultimă reacție românească, a izbucnit din piepturile noastre cântecul legionar Sfântă tinerețe. Nemții strigau din răsputeri: Ruhe! Ruhe! (tăcere), dar cântecul se întețea și îi acoperea. Cei care ar fi trebuit să tragă în noi ne priveau cu ură, dar și cu admirație; până la urmă nu au tras și spre dimineață ne-
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
lui Mircea Hoinic din Lagărul de la Miercurea Ciuc, corul de la Buchenwald condus de fratele acestuia, corul lui Cubicec de la Rostock, corul școlar de la Sf. Sava sub bagheta profesorului Cerchez. Toate cântecele bătrânești, doinele, romanțele întâlnite și învățate pe frumoasele cărări ale tinereții îmi erau prieteni acum la nevoie. După vreo două săptămâni ușa a fost deschisă larg și locotenentul a apărut singur pe platforma scărilor care coborau la parter. Eu încercam să mă acomodez cu slaba lumină ce venea de afară, iar
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
de oameni integrii pe care nu reușise regimul să-i încovoie și sufereau în tăcere și demnitate inegalabilă: Primul, care îi apare, asemeni unui uriaș neputincios cu brațele tăiate, dar cu ochii scânteind de lumină și credință, este poetul eternei tinereți legionare, Radu Gyr, îmbătrânit de boli (hemofilie, prolaps cu sângerări permanente, TBC pulmonar cu caverne, grave tulburări hepatice, renale și câte altele) de greul temniței abia putând să pășească, de ani și ani între viață și moarte. Colonelul Crăciun spre
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
a cerului. Poate că Dumnezeu i-a dăruit ultimii patru ani din viață, ca să aibă mângâierea să-și vadă familia și pe toți cei dragi ai lui, satul în care s-a născut, locurile pe unde l-au purtat avântul tinereții și flacăra sfântă a Legiunii, pentru ca să închidă ochii, după ce s-a mai înfrățit odată cu pământul țării și cu lumea care l-a plăsmuit. Barbaria canaliilor din toate regimurile care ne-au prigonit nu i-au cruțat nici familia. Sub Antonescu
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]