17,970 matches
-
spre celălalt într-o conexiune care ar aduce lumii ameliorări, nu chinuri. Toleranța ar fi o consecință a acceptării propriei failibilități. Ea nu este posibilă dacă te fixezi în vanitate. - Intelectualii martiri. Secolul XX a fost bulversant. Ideologiile care se aprind în acest secol inflamează istoria și frâng destine. Au răsturnat ceea ce timpul decantase, rafinase, așezase cu răbdare. Uniunea Sovietică este polul unde clocește răul ce va ecloza cumplit. România devine un satelit al comuniștilor ruși care-și aruncă modelul social
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
dar unde va trăi o dezrădăcinare. Nicolae Steinhardt are un alt fel de martiriu. Este aruncat în închisoare împreună cu prietenii lui pentru vina de a-i fi citit pe confrații din Occident. Închisoarea devine un cuptor unde, în loc să ardă, se aprinde. Închisoarea devine o universitate și un templu. Fericirea pe care o trăiește el într-un episod de convertire religioasă este dovada că omul are resurse infinite pe care mai ales situațiile limită le dibuie. Natura umană, și când e strivită
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
de pâine cu unt dimineața și seara. Alteori e în pragul nebuniei, și face sforțări teribile să nu alunece în hău. Abia dacă se poate smulge de pe această muchie de cuțit. Conștiința de sine, ascuțită și necruțătoare, este cea care aprinde spaima că ar putea înnebuni. Alunecările în toropeală sunt alungate prin gesturi disperate cum ar fi mușcarea până la sânge a degetului. Se întâmplă însă și ca inspirația să-l lovească fulgerător, ca o forță intempestivă: „Deodată mi-a venit în
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
vinovăție. Vina îi aparține lui Dumnezeu. El a ales să-l arunce în încurcături fără ieșire. A fost condamnat la sărăcie de către Dumnezeu. Iar sărăcia, este, ca în studiul lui Adler, Cunoașterea omului, un ferment care în loc să dizolve vanitatea, o aprinde, chiar dacă va aprinde și combustibilul necesar propulsiei spre excelență. Consideră că deprinderea de a-și zgâria necontenit interioritatea observând-se fără întrerupere, cu o perseverentă exigență, mai rea decât a unui dușman, este o aptitudine pe care o dezvoltă sărăcia
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
aparține lui Dumnezeu. El a ales să-l arunce în încurcături fără ieșire. A fost condamnat la sărăcie de către Dumnezeu. Iar sărăcia, este, ca în studiul lui Adler, Cunoașterea omului, un ferment care în loc să dizolve vanitatea, o aprinde, chiar dacă va aprinde și combustibilul necesar propulsiei spre excelență. Consideră că deprinderea de a-și zgâria necontenit interioritatea observând-se fără întrerupere, cu o perseverentă exigență, mai rea decât a unui dușman, este o aptitudine pe care o dezvoltă sărăcia, când de fapt
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
îngăduie și nu stimulează și schimbul liber de idei și opinii. Se uită, în primul rând, numărul enorm de intelectuali, scriitori care au înfundat închisorile regimului Dej, care au murit la Aiud, Gherla, Sighet, Canal (mormântul burgheziei românești) etc. A aprins cineva o lumânare și pentru acești morți? S-a urmărit exterminarea efectivă a întregii vechi clase intelectuale românești. Am stat în închisoare cu sute de astfel de intelectuali, cu zeci de scriitori de toate orientările și calibrele: de la Mircea Vulcănescu
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
mai puțin de 10.000 de oameni. Sosiți la Mitropolie, a apărut Arhiepiscopul la balcon în odăjdii de ceremonie și după ce a blestemat documentele și ia anatemizat pe toți cei ce ar lua parte la restauraea vechii ordini, s-a aprins un foc în curte și documentele au fost arse, cenușa lor fiind risipită. Poporul, mulțumit cu această demonstrație, a plecat în perfectă ordine, iar seara a fost liniște”. Câteva zile mai târziu, Colquhoun afla cu tristețe despre înaintarea armatelor otomane
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
bogaților sau ale împăraților, în "tainițe adânci", "beciuri mari" cu uși de fier și lacăte de nedescuiat. Există comori bune -lăsate spre norocul cuiva - și comori rele, "vrăjite, afurisite, legate", păzite de spirite (știma/duhul banilor, diavolul sau "cel-de-pe-comoară") care "aprind focul pe ele", bani care rămân "jurați" în pământ sau care pot fi luați numai prin "moarte de om" sau prin vânzarea unui suflet. Comorile bune/curate pot fi ursite "să joace" atunci când se află în preajmă cel care trebuie
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
cel mai adânc? Un poem al deschiderii vizionare - diafane - este, în schimb, La curțile dorului. Aici deschiderea e împlinită, împărtășită vederii. Totuși e încă așteptare, veghe străluminată de posibila venire a unui timp creator. Până atunci, "aurorele încă/ se mai aprind, și-așteptăm. Așteptăm/ o singură oră să ne-mpărtășim/ din verde imperiu, din raiul sorin". În ciuda timpului neașteptat care cerne "o pulbere albă", timp mai e, pentru așteptare și împărtășire. Ba chiar abia acum timpul poate da sens așteptării, cât
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
o singură oră să ne-mpărtășim/ din verde imperiu, din raiul sorin". În ciuda timpului neașteptat care cerne "o pulbere albă", timp mai e, pentru așteptare și împărtășire. Ba chiar abia acum timpul poate da sens așteptării, cât încă lumina mai aprinde sevele vegetale iar raiul solar le cuprinde pe toate. Ce se așteaptă, de data aceasta într-un potop de lumină, în zăbovirea senină într-o lume care nu e a noastră, căci "Cu linguri de lemn zăbovim lângă blide/ lungi
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
simbol" (Pentru marile Eleusii). În acest interval al posibilului, înălțarea și coborârea nu figurează decât unul și același act in-diferent de facere și de prefacere, de reflectare reciprocă în marea oglindă unde toate se văd la fel, drept tot. Flacăra aprinsă în "firida unde arde cu foc nestins Divinul" iradiază prin spații redând nemărginirii fugarul ei mister, "mereu mai străvezie, mereu mai necuprinsă,/ Prin sure și înalte pustiuri de eter" (Când va veni declinul). În rama imensă a acestui tablou deschis
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în mișcare, unde lumina nu doar luminează trecerea spre altceva, dar și face posibilă reflectarea inaparentului în privirea în care se revarsă. De la "în ochii mei și-a pus azurul slava" (Poezia), "și-n ochii tăi,/ însângerat, amurgul mărgeanele-și aprinde" (Ultima verba. Cântarea lui Samson), trecând prin "ai vrea măcar privirea s-o ții în loc sub pleoape" (Sinaia, I), până la " Aș vrea să sparg ferestrele din trup/ pleoapă rece pe privire-nchisă" (Alte priveliști, II)5 - vizibilul străbate drumul de la
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
nu dă imaginea înserării; ea se face din absențe, crâmpeie, tăceri. Sufletul singur e martorul stingerii, vede golirea: "sufletul meu e de aur", "coaja căzută din seară", "clopot de timp și de moarte", "sufletul meu de tăcere". Dar stingerea aceasta aprinde poemul, luminează mai intens decât orice apariție; ea lasă nespusul să ne atingă, dăruind priveliștea genuină a tăcerii. Ion Vinea și epifania vizibilului Irealizare și desensibilizare Vorbeam de trecere prin intermediul luminos al transparenței care este chiar trupul subtil, invizibil, al
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ni le vezi;/ Vezi numai, veghind prin arțari,/ De foc ochii noștri prea mari./ Strălimpezi la trup și obraz". Trupul "strălimpede" e imaginea filtrată a intermediului transparent, a trecerii și a luminii, a răsfrângerii și a răscrucii. A oglinzii ce aprinde "lumină-n inimă", în care "se întretaie/ Pe ger de ape aripe de rai" și unde zboară "foc alb prin înstelatele domnii" (Heruvim)14. Totodată, un interval al răsucirii, al răsturnării perspectivei, căci în "apele oglinzii", iatacul apare altul, "invers
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Dă-mi privirea. Niciun cuvânt. Dă-mi sufletul. Atât rămâne" (Elegie pentru mine)22. Mai poate surprinde acum neobișnuitul acestei proiecții în originar, al promovării necunoscutului în care "seara și-a tras aur pur" (Seară pe ape)23 și "se-aprind în aur tânăr cer și ape" (Zori)24? Ce dă transparența Și totuși ceva mai surprinde. Poemul Înserare 25 conturează un mic tablou al privirii surprinse în jocul dispariției și al apariției. Ceea ce se vede e spectacolul lumii care se
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
acestei răpiri, resimțită ca o smulgere; este "străpungerea salvatoare a inimii", potrivit lui Hugues de Saint-Victor. Abia atunci ea strălucește ca icoană, precum "aurul de minuni și lumină": "un istm de frumusețe"63. Atinsă de suflarea mângâietoare a increatului, "inima s-aprinde îndată cu o rază", arde în focul ce nu o mistuie, devine ea însăși scânteie a slavei, "scânteia inimii", synderesis (scintilla animae sau apex mentis)64, fiind expresia fondului increat al sufletului: "Ce inimă domnească-mi visam!/ Doamne, atinge-te
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
arde în focul ce nu o mistuie, devine ea însăși scânteie a slavei, "scânteia inimii", synderesis (scintilla animae sau apex mentis)64, fiind expresia fondului increat al sufletului: "Ce inimă domnească-mi visam!/ Doamne, atinge-te de ea, să s-aprindă, ori să n-o mai am"65. Fondul nu e fundamentul; el nu fundamentează nimic, întrucât nu e o determinație cauzală a vreunui orizont fenomenal și cu atât mai puțin a unuia sentimental (ceea ce ne-ar îndreptăți să vorbim despre
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
imagine nu pentru ochiul de carne ci pentru ochiul interior deschis în lumina altui orizont 3. Ceea ce apare e invizibil; numai apariția ca atare dă imaginea, posibilitatea vederii și a rostirii: "începuse să răsară/ soarele, invizibilul soare.// Cuvintele ni se aprinseră/ cu flacără înceată și înaltă"4. Ceea ce răsare nu aduce decât apariția unei donații anonime, fără să dezvăluie ceea ce apare, precum începutul unei arătări în sine, al unei esențe care se învăluie în propria dezvăluire: "spală-mi ochiul/ și întoarce
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
apare?15 Dar ar avea vreun rost să înțelegem timpul întâlnirii într-un gol răsfrânt, cu prețul dizolvării întâlnirii înseși? Un răstimp al neînceputului al cărui conținut e gol, atunci "când nu știu dar fulgeră/ totul și fețele tale/ se aprind de înc-o lumină/ mai veche". Nu știm ce vedem, dar fulgeră totul 16. Inteligibilul nu suferă aici nicio amputare; semnificatul nu e diminuat în preeminența sensibilului. Nu e destul că fulgeră totul, că fețele imaginii se aprind și luminează? Căci
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
fețele tale/ se aprind de înc-o lumină/ mai veche". Nu știm ce vedem, dar fulgeră totul 16. Inteligibilul nu suferă aici nicio amputare; semnificatul nu e diminuat în preeminența sensibilului. Nu e destul că fulgeră totul, că fețele imaginii se aprind și luminează? Căci nimic nu fulgeră prin sine; totul străfulgeră în golul răsfrânt, într-o lumină mai veche decât golul. Încă o lumină - alta - peste cea pe care o arată imaginea; străluminată, aceasta nu dă numai de văzut, ci și
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
resoarbe. Cu cât e străbătută mai intens - cu cât ea însăși se traversează mai adânc - cu atât devine mai transparentă, se reduce până la ultima reducție, radicală, a negării de sine. În acest punct final, lumina posibilului se stinge, pentru a aprinde - în corpul poetic - sensul viu al realului transfigurat. "Marea problemă a poeziei - spune Ștefan Aug. Doinaș - constă în necesitatea ca limbajul, saturat și borțos de real, să și nască - în expresia specifică a textului - o realitate vie de ordin artistic
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
neavând contur,/ încă n-aveau nici gură să devore". Simple arătări fără contur, imaginile sunt pre- figurări; ele înfățișează forma nedesăvârșită a inaparentului, scenariul sincopat al prefacerii: "Acolo,-n inima acelui Loc/ ce prevestea pelerinajul sferic,/ ne-am așezat s-aprindem primul foc/ nainte de-a se face întuneric". În locul acestui neloc, ceea ce vine să locuiască prevestește, se așază în locuire ca să apară și să lumineze. Loc de pelerinaj care, acum, rămâne în vedere, îi adună pe toți în lumina înțelegerii
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în netimp 3. Aici tot ce nu se arată de la sine face imagine, imaginea absenței de imagine, care nu pune lucrurile în perspectiva exteriorului defunct, ci în lumina a ceea ce se vede doar întrucât nu este. "Și la urmă, cineva aprinde lumina. a fost numai o glumă./ în jurul tău sunt obiectele la fel de adevărate/ și ochii văd acum, - și mâinile, le-ai putea/ întinde, să atingi unul sau altul din lucrurile/ din jurul tău". Sunt lucrurile adevărate - cu adevărat - în lumina care, acum
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
nu mai pot cuprinde - exprima în semnificantul înțelegerii - ceea ce se dă drept imagine de neatins, vibrând în lumina unei purități absolute 6. O imagine a inexprimabilului, inaparentă în vederea cunoașterii imediate și a semnificației comune, care "în noaptea inimii adânci s-aprinde". Necuvântată și nevăzută, imaginea ivită în anarhia gândului arată locul originar al semnificabilului, noaptea inimii, izvorul luminii ce aprinde poemul 7. Imaginea neînțelesului (Emil Botta) În Totul în juru-mi de Emil Botta 8 procesul sublimării pure e dus până la ultimele
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
purități absolute 6. O imagine a inexprimabilului, inaparentă în vederea cunoașterii imediate și a semnificației comune, care "în noaptea inimii adânci s-aprinde". Necuvântată și nevăzută, imaginea ivită în anarhia gândului arată locul originar al semnificabilului, noaptea inimii, izvorul luminii ce aprinde poemul 7. Imaginea neînțelesului (Emil Botta) În Totul în juru-mi de Emil Botta 8 procesul sublimării pure e dus până la ultimele consecințe. Structura imaginală a poemului, stratificată în reducții succesive ale datelor exteriorității, configurează o mică fenomenologie a inaparentului. Ceea ce
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]