15,728 matches
-
în prima parte a Războiului Civil Libanez era de a-i provoca pe sirieni să-i atace pe creștini, astfel încât Israelul să nu-i poată ignora. În 1978, Menahem Beghin a declarat că Israelul nu va permite un genocid împotriva creștinilor libanezi, refuzând însă momentan să intervină direct. Sute de combatanți voluntari libanezi au început să se pregătească în Israel, la Colegiul de Comandă și Ofițeri al armatei israeliene. Relația dintre Israel și maroniți a început să se transforme într-o
Războiul din Liban din 1982 () [Corola-website/Science/322146_a_323475]
-
după personajul biblic Moise) al unei acțiuni secrete organizată de Israel în 1984, prin serviciul său secret, Mosadul, de ajutorare a circa 8.000 de evrei etiopieni să emigreze în Israel"). În perioada foametei din Etiopia (1984-1985) mii de musulmani, creștini și evrei din Etiopia și Sudan s-au refugiat în „lagăre de înfometați”. În perioada noiembrie 1984 și ianuarie 1985 au fost aduși pe cale aeriană, cu avioanele societății israeliene El Al, circa 8.000 de evrei etiopieni ("falasha") din aceste
Operațiunea Moise () [Corola-website/Science/322211_a_323540]
-
din partea Patriarhiei maronite, care au declarat că deciziile sirienilor sunt de fapt o lovitură de stat. În Beirut, presa creștină a publicat articole ostile față de decizia guvernului Faisal. Naționaliștii libaneze au profitat de criză și au convocat un congres al creștinilor din regiune pe 22 martie 1920, care a proclamat independența Libanului. Pe 14 iulie 1920, generalul Gouraud i-a dat lui Faisal un ultimatum, cerându-i să se coopereze sau să abdice. Faisal și-a dat seama de că balanța
Mandatul francez pentru Siria și Liban () [Corola-website/Science/322244_a_323573]
-
rivalități religioase. Practic însă, aproape toate sectele din Siria au fost ostile mandatului și a împărțirii teritoriale făcută de francezi. Această apreciere este susținută de numărul mare de revolte antifranceze din Siria Mare în timpul mandatului francez. Pe de altă parte, creștinii maroniți visau să fondeze un stat independent cu ajutorul francezilor. Libanul a avut din acest motiv o situație aparte printre statele formate în timpul mandatului francez. Generalul Gouraud a proclamat pe 1 septembrie 1920 înființarea Statului Libanul Mare (în limbile franceză: État
Mandatul francez pentru Siria și Liban () [Corola-website/Science/322244_a_323573]
-
proclamare. Ei au boicotat recensemântul din 1922 și au refuzat să accepte cărțile de identitate până când generalul Gouraud a acceptat ca autoritățile să șteargă din acte rubrica „cetățenia libaneză”. Musulmanii au cerut neîntrerupt unirea cu Siria. Conflictele dintre musulmani și creștini a culminat cu Criza libaneză din 1958, în timpul căreia primii au dorit să se alăture nou proclamatei Republici Arabe Unite, în vreme ce cei din urmă s-au opus cu putere. Deși majoritatea libanezilor necreștini nu erau susținători ai independenței noului stat
Mandatul francez pentru Siria și Liban () [Corola-website/Science/322244_a_323573]
-
proclamatei Republici Arabe Unite, în vreme ce cei din urmă s-au opus cu putere. Deși majoritatea libanezilor necreștini nu erau susținători ai independenței noului stat, maroniții au reușit totuși să o apere. Libanul a devenit astfel primul stat arab în care creștinii reprezentau majoritatea. Statul Libanul Mare a fost succedat în 1926 de Republica Liban. Statul Alauiților (în limbile franceză: État des Alaouites, arabă: دولة العلويين) a fost localizat pe coasta siriană și a incorporat majoritatea alauiților, o ramură a musulmanilor șiiți
Mandatul francez pentru Siria și Liban () [Corola-website/Science/322244_a_323573]
-
Turcia în problemele de apărare. Alocarea mandatelor în parlamentul local s-a bazat pe recensământul făcut de francezi în 1938 sub supraveghere internațională. Dintre cele 40 de mandate, 22 au revenit turcilor, 9 alauților, 5 armenilor, 2 sunniților și 2 creștinilor arabi. Parlamentul a fost convocat pentru vara anului 1938, iar tratatul franco-turc cu privire la sandjak a fost semnat pe 4 iulie 1938. Pe 2 septembrie 1938, parlamentul a proclamat Sandjakul Alexandretta drept Republica Hatay, ca reacție la luptele dintre comunitățile turcă
Mandatul francez pentru Siria și Liban () [Corola-website/Science/322244_a_323573]
-
Francezii au avut astfel pretextul necesar pentru ca să predea controlul asupra regiunii în mâna turcilor. S-a comentat că astfel, francezii au sperat ca turcii să se alieze cu Parisul împotriva Germaniei Naziste . După anexarea Alexandrettei de către turci, 60.000 de creștini și aleuiți au fugit în Siria.
Mandatul francez pentru Siria și Liban () [Corola-website/Science/322244_a_323573]
-
Iosif al II-lea din 29 ianuarie 1787. În acest decret împăratul a prevăzut în mod expres dreptul "grecilor și valahilor neuniți" de a oficia public și nestingherit serviciile religioase specifice în locația din vechea piață "Am Fleischmarkt", așa încât "fiecare creștin din această religiune greacă neunită, de orice națiune sau limbă ar fi, să poată intra fără piedică pentru a-și ține slujbele în ea." În anul 1796 comunitatea parohială a obținut de la împăratul Francisc al II-lea dreptul edificării unui
Biserica Greacă din Viena () [Corola-website/Science/322270_a_323599]
-
model, pe care a dorit s-o reediteze în activitatea sa de pastor la Antiohia, iar apoi la Constantinopol, a rămas cea din biserică primară descrisă de Cartea Faptele Apostolilor. De aceea el dă mereu ca exemplu pe cei dintâi creștini, care au depus la picioarele apostolilor tot ce abeau, urmând să primească fiecare după nevoie. Dacă ar da fiecare dintre cei avuți unuia dintre săraci o bucată de pâine, ar avea toți din belșug, dacă ar contribui fiecare numai cu
Lucrarea filantropică a Sfântului Ioan Gură de Aur () [Corola-website/Science/329606_a_330935]
-
străin înseamnă a i-o oferi lui Hristos Însuși: o casă ospitaliera este un han pentru Iisus. Există suficente informații care dovedesc faptul că îndemnurile sale nu au rămas fără ecou în rândurile ascultătorilor.De pildă, el arată că unii creștini și-au transformat casă într-un loc de odihnă pentru călători, asemenea unei mănăstiri, exemplul lui urmat de patricienii Florentius și Dexicrate, în timpul împăraților Arcadie și Teodosie cel Mic, iar în timpul lui Justin, de Ebul. O adevarată activitate misionara ne
Lucrarea filantropică a Sfântului Ioan Gură de Aur () [Corola-website/Science/329606_a_330935]
-
Creștinismul reprezintă religia dominantă în Europa. Astăzi, peste 76% dintre europeni se consideră creștini, Catolicii sunt cel mai mare grup creștin de pe continent (reprezentând mai mult de 46% din creștinii europeni), al doilea cel mai mare grup creștin în Europa sunt Ortodocșii, care înglobează 35% din creștinii Europei. După Reforma Protestantă începută în secolul
Creștinismul în Europa () [Corola-website/Science/329689_a_331018]
-
Creștinismul reprezintă religia dominantă în Europa. Astăzi, peste 76% dintre europeni se consideră creștini, Catolicii sunt cel mai mare grup creștin de pe continent (reprezentând mai mult de 46% din creștinii europeni), al doilea cel mai mare grup creștin în Europa sunt Ortodocșii, care înglobează 35% din creștinii Europei. După Reforma Protestantă începută în secolul al XVI-lea, 18% din creștinii europeni sunt parte a religiei Protestante, de asemenea, reprezentanții religiilor
Creștinismul în Europa () [Corola-website/Science/329689_a_331018]
-
Astăzi, peste 76% dintre europeni se consideră creștini, Catolicii sunt cel mai mare grup creștin de pe continent (reprezentând mai mult de 46% din creștinii europeni), al doilea cel mai mare grup creștin în Europa sunt Ortodocșii, care înglobează 35% din creștinii Europei. După Reforma Protestantă începută în secolul al XVI-lea, 18% din creștinii europeni sunt parte a religiei Protestante, de asemenea, reprezentanții religiilor creștine neoprotestante (Baptiști, Adventiști, Penticostali, etc) reprezintă 1.0% din populația creștină a continentului. După populație, Rusia
Creștinismul în Europa () [Corola-website/Science/329689_a_331018]
-
grup creștin de pe continent (reprezentând mai mult de 46% din creștinii europeni), al doilea cel mai mare grup creștin în Europa sunt Ortodocșii, care înglobează 35% din creștinii Europei. După Reforma Protestantă începută în secolul al XVI-lea, 18% din creștinii europeni sunt parte a religiei Protestante, de asemenea, reprezentanții religiilor creștine neoprotestante (Baptiști, Adventiști, Penticostali, etc) reprezintă 1.0% din populația creștină a continentului. După populație, Rusia este cea mai mare țară creștină din Europa, urmată de Germania și Italia
Creștinismul în Europa () [Corola-website/Science/329689_a_331018]
-
care au dus la apariția unor Biserici cu caracter autonom, creștinismul a continuat răspândirea sa atât în Imperiul Roman, cât și în afara lui. Această răspândire n-a fost oprită nici măcar de persecuțiile dezlănțuite de unii împărați romani, motivate de refuzul creștinilor de a recunoaște divinizarea împăratului, deși proclamau fidelitatea lor față de legile civile (reprezentativă este de exemplu, Acta martyrum Sicillitarum). Începând cu „Edictul de la Milano” (313) al împăratului Constantin cel Mare (306-337), urmat de „Edictul de la Salonic” (380) al împăratului Teodosie
Creștinismul în Europa () [Corola-website/Science/329689_a_331018]
-
aceste probleme cu care se confruntă creștinismul actual constituie teme ale dialogului ecumenic și interreligios, într-o lume în care cea mai numeroasă biserică creștină (catolică) a cedat deja întâietatea în lume în ce privește numărul de credincioși Islamului, ecumenismul în rândurile creștinilor a devenit astăzi o urgentă necesitate. La trecerea în cel de-al III-lea mileniu - în pofida problemelor enumerate - creștinismul exercită o puternică atracție asupra unei mari părți a omenirii, fapt evident din prezența pe glob a peste două miliarde de
Creștinismul în Europa () [Corola-website/Science/329689_a_331018]
-
a devenit astăzi o urgentă necesitate. La trecerea în cel de-al III-lea mileniu - în pofida problemelor enumerate - creștinismul exercită o puternică atracție asupra unei mari părți a omenirii, fapt evident din prezența pe glob a peste două miliarde de creștini.
Creștinismul în Europa () [Corola-website/Science/329689_a_331018]
-
stabilit în sud-estul Britanniei și i-au alungat pe romano-britanii din provincie, pe locul căreia au întemeiat șapte regate anglo-saxone. Britanii au fost nevoiți să plece în Scoția, Țara Galilor și în Irlanda deoarece saxonii erau păgâni și îi persecutau pe creștini. Odată cu retragerea romano-britanilor și tânăra Biserică Celtică și-a pierdut influența acolo. Misionarii romano-britanii, ajunși în Irlanda, cel mai cunoscut fiind Sfântului Patriciu, i-au convertit și pe celții de acolo la creștinism, la fel cum au făcut și cu
Biserica Celtică () [Corola-website/Science/329697_a_331026]
-
compozitor german Hans von Bülow, care scrisese ""Bach, Beethoven, Brahms: Tous les autres sont des crétins"" (Toți ceilalți sunt cretini). Când a văzut asta, Moszkowski a adăugat sub: ""Mendelssohn, Meyerbeer, Moszkowski: Tous les autres sont des chrétiens"" (Toți ceilalți sunt creștini). Când a fost întrebat de o autobiografie de compozitorul Ernst Perabo, acesta a răspuns într-o scrisoare: "Aș fi bucuros să îți trimit concertul meu la pian, dar nu o voi face din două motive: în primul rând este lipsit
Moritz Moszkowski () [Corola-website/Science/329729_a_331058]
-
biserici în teritoriile în care au trăit. Sunt date că astfel de biserici au fost ridicate de vikingii slavizați și pe valea Nistrului la Vasileu, în țara Onutului, astăzi în Ucraina. În anul 911, când vikingii din nord-estul Franței devin creștini, Rollo, un fost lider al unui trib danez, devenit nobil, întemeiază Ducatul Normandiei. Vikingii, acum creștini, renunță la raidurile lor și devin coloniști, negustori și exploratori. De exemplu, norvegienii colonizează Insulele Feroe și Islanda, iar odată ajung pe coastele Groienlandei. În
Epoca vikingilor () [Corola-website/Science/329810_a_331139]
-
de vikingii slavizați și pe valea Nistrului la Vasileu, în țara Onutului, astăzi în Ucraina. În anul 911, când vikingii din nord-estul Franței devin creștini, Rollo, un fost lider al unui trib danez, devenit nobil, întemeiază Ducatul Normandiei. Vikingii, acum creștini, renunță la raidurile lor și devin coloniști, negustori și exploratori. De exemplu, norvegienii colonizează Insulele Feroe și Islanda, iar odată ajung pe coastele Groienlandei. În anul 1066, Wilhelm Cuceritorul, duce al Normandiei și urmaș al lui Rollo, pregătește un mare atac
Epoca vikingilor () [Corola-website/Science/329810_a_331139]
-
Essam Sharaf că vice prim ministru pentru afaceri economice și ministru de finanțe, din iulie 2011 succendându-i în aceste funcții lui Samir Radwan . La 4 luni de la intrarea în funcție, Beblawi a demisionat din guvern în octombrie 2011 după ce 26 creștini copți au fost uciși de forțele de securitate. Însă demisia să nu a fost acceptată de consiliul militar la conducere și a continuat să fie membru al guvernului până în decembrie 2011, când a fost înlocuit la conducerea finanțelor cu adjunctul
Hazem Al Beblawi () [Corola-website/Science/329890_a_331219]
-
l-a numit pe Adolf Hitler un luptător al Asgardsrei. Pe lângă credințele păgâne, o parte din scena BMNS se asociază cu o interpretare subiectivă a satanismului, văzând în Satan un arian antic, adversar al lui YHWH, dumnezeul evreilor și al creștinilor. această credință este caracterizată drept „satanism volkisch” sau „satanism arian”. Chraesvelgoron din The True Frost vede nazismul ca o aparență politică a satanismului și o glorificare colectivă a omului în calitate de animal social, că divinitate în loc de umanitate. Colegul său Sadorass numește
National Socialist black metal () [Corola-website/Science/329888_a_331217]
-
studii slave consideră că "nebunul întru Hristos" rus are mai multe în comun cu șamanii (preoții religiilor tribale din Siberia), decât cu acei "saloi" ai Bizanțului. Un alt "nebun întru Hristos" notoriu a fost Sfântul Vasile Blajinul. Unul dintre primii creștini recunoscuți de contemporanii lor drept "nebuni întru Hristos" (salos) a fost Sfântul Simeon din Emesa, un ermit bizantin care părăsește la un moment dat pustiul, pentru a se expune vieții citadine, despre care hagiografii scriu că era recunoscut atât pentru
Nebun întru Hristos () [Corola-website/Science/329978_a_331307]