20,245 matches
-
trăgând de-acum să moară Îl vede pe băiat zvâcnind ultima oară: Nici douăzeci de ani n-avea, bietul de el Dar Moartea-l jinduia și nu-l slăbea defel. Rănitul aiura: Ești tu, Yvonne a mea? Iubita mea cea dulce, frumoasă ca o stea! Nu vreau să mor! Să mergem, ca-altădat', Să ne plimbăm de mână prin codru pe-nserat! Și mâna-i se-ncleșta pe haina de postav A blândei rugătoare jelind lângă bolnav Tot tremurând, a noastră velteriță se-
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
fin ocrotitoarei sale, în poemul La Marraine des poilus (Zâna bună a ostașilor) al lui A. Leclerc: Îți știu doar numele: halal de-așa știință; Habar n-am de ești blondă ori roșcată Ori brună, și de ți-e ochiul dulce și plin de-ngăduință. Poate că ești bunică și te gândești acum, Când fruntea-ți împresoară șuvițe argintii, Privind în urmă la al vieții-drum, La propriii tăi nepoți, la propriii tăi copii. Dar ce mai contează, când, la urma urmei
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
lor, să le spună cuvinte frumoase, să arate bine și să fie curtenitori. De asemenea, tinerele de la țară nu vor să mai îndure ciupituri, îmbrânceli, suceli de braț și alte manifestări ceva mai fruste de tandrețe. Ele vor mângâieri, vorbe dulci și săruturi ca acelea din filme. Cer să fie vrăjite, nu înghesuite. După cum confirma un contemporan în 1932, în satele Franței începuse o nouă eră: țărăncile se adresează cataloagelor "Samar" pentru a învăța să se îmbrace elegant și discurilor lui
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
veselie, oriunde-i veselie... Cântecele sale vorbesc despre elanurile și emoțiile inimii, despre bucuriile simple ale naturii, despre fericirea "de-a sta lungit / Pe iarba verde vara" sau cea "de-a strânge-o mână-n mâna sa". Pentru el... O dulce mireasmă de respiri E floare-albastră Un ochi minunat de admiri E floare-albastră Cuvinte de nu poți să-nșiri E floare-albastră, e floare-albastră, e floare-albastră La o 'ntâlnire de te-aventurezi E floare-albastră Un cântec trist de fredonezi E floare-albastră " Toate
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
mică lecție. Cum André și Zoé nu se dezlipesc unul de celălalt, Thibaud vine lângă Bab și nu se mai dezlipește nici el de ea. "Plin de tandrețe, jubilează a doua zi tânăra în jurnal, Thibaud îmi dădea mici sărutări dulci pe păr. Îmi mușca în joacă urechea, îmi dezmierda obrazul și mă strângea tare la piept". În mai multe rânduri, remarcase chiar Bab, "erau doar două cupluri care dansau Thibaud/ Babeth, Zoé/ André. Se întorsese lumea cu susul în jos
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
filmului, Claude, un adolescent cam greoi, fiul unui tăbăcar din Paris, arde de nerăbdare, în 1952, să cunoască dragostea. Ca toți colegii lui, începe prin a frecventa cu asiduitate petrecerile-surpriză. Din păcate, bietul de el se alege nu cu vorbe dulci, ci cu bruftuieli. Și asta pentru că băiatul este cu fetele ori "prea direct, ori [...] prea timid, ori ambele". Prin urmare, acest flirteur începător studiază îndeaproape, cu o sclipire admirativă în ochi, tehnica slow-ului demonstrată de prietenul său Bernard și
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
că acesta era însurat și avea doi copii... Philippe Labro evidențiază în L' Étudiant étranger cazul contrar, arătând că multe dintre americancele care flirtează sunt partenere redutabile în acest joc amoros. Pe cât de ispititoare, pe atât de hotărâte. Pe cât de dulci, pe atât de neîmblânzite. Una dintre ele, Jessica, o fată cu un chip ca de păpușă, răspândind în juru-i o mireasmă de mentă și șampon, nu stă pe gânduri, atunci când naratorul devine prea întreprinzător, și îl mușcă de limbă atât
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
cu armătură pe care abia reușise să-l smulgă decât o "pereche de sâni falși, pe un piept ca de băiat, plat ca o paletă de ping-pong". În decursul anilor de universitate, tânărul Stingo nu dăduse decât peste "fecioare pure, dulci ca trandafirul sălbatic", apărându-și virtutea cu dinții și cu unghiile, la fel de prudente în gesturi ca și în cuvinte. Nu avusese parte decât de flirturi, mai mult sau mai puțin avansate, care îi lăsaseră amintirea "unui întuneric greu de suportat
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
erau în permanență separați, în curte ca și în sălile de clasă, și nu aveau voie să schimbe niciun cuvânt, în caz contrar riscând să fie pedepsiți. Aceasta era de ajuns ca să-i încurajeze pe elevi să-și facă ochi dulci, iar apoi să elaboreze, în grupul de amici, "interpretări minuțioase" ale tuturor acestor "semne imperceptibile". Însă în scurt timp Françoise își dă seama că aceste intrigi amoroase erau derizorii și n-ar fi fost niciodată suficiente pentru a o face
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
acum, am lăsatăo pe mama trebăluind, iar eu - încotro am luat-o ? - ies pe poartă afară din curte, cobor pe râpă, trec puntea peste gârla satului și în fața casei surorii mele, în curtea unde era un păr cu fructe foarte dulci și gustoase, soi care nu se găsea în tot satul, poate nici în împrejurimi, mă îndestulez cât pot mai bine. Poamele se numeau pere turtise, poate unde se făceau pilaf, atunci când, coapte, cădeau din copac. După ce mănânc cât îmi trebuie
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
Grigore, care omorâse șarpele, dar și eu care îl asistasem cu interes, am gustat din „pomana șarpel ui”. ne-am convins că într-adevăr, carnea de șarpe nu numai că avea o culoare albă, frumoasă, ispititoare, dar era și foarte dulce și gustoasă. Atunci mi am explicat ceea ce aflasem de la unul sau altul, că există în lume țări unde oamenii se hrănesc cu carne de șarpe, așa cum facem noi din carnea peștelui ori a păsărilor de curte. Codița șarpelui, luată de
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
capăt al grădinii, unde se afla terenul vecinului. După ce am legat sârma de fiecare copac din care s e furau fructele, m-am întors de unde plecasem. La 4-5 m. de stâlpul casei aveam un păr care făcea pere gustoase, foarte dulci, de care am legat sârma la o înălțime de 50-60 cm. de la pământ, pusă în legătură cu sârma care avea curent. Trec să fac probele. Verificările. Merg în livadă și pun mâna pe copacii înconjurați cu sârmă și simt, într adevăr, niște
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
despărțit și a rămas să ne revedem în ziua următoare, dar și în altele, și apoi am mers și la câte un film, după unul din ele, mai lăcrimos și cu începuturi de căsnicie, că așa erau atunci unele pelicule, dulci provocatoare, după ce am ieșit de la spectacol, cu toate că mă socoteam a fi îndrăzneț, de data aceasta m-a m dovedit un mare timid. Rușinos, mi-am dezvăluit gândul și am cutezat: —Lenuțo, știi ceva, aș vrea să ne căsătorim... Asta sunt
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
sunt perfect traductibile în românește fiindcă nu diferă prea mult, dar prefer să le trec sub tăcere). Să trăiți, tovarășe maior, mă duc să caut în depozit; poate c-o mai fi vreuna! Pe scurt, după alte valuri de cuvinte dulci, omul apare cu drujba mult dorită. Cît costă? întrebăm . 200 de ruble. Tvoi... Mă iertați, am spus prețul fără reducerea pentru oaspeți. E doar 100 de ruble. Scoatem suta, deși maiorul mai începuse un val de înjurături și încărcăm drujba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
pe trădătorii de țară cu alte cuvinte. Se consideră un bun român și ori de câte ori auzea intonându-se Imnul Național o podideau involuntar lacrimile. Știa că nimeni și nimic nu ar putea-o niciodată determina să renunțe la țară ei, la dulcea limba românească și mai ales la satul natal. Ca atâtea fete drăguțe și inteligente care-și găsiseră o meserie în țară , speră și ea să devină ceva în viață. Chiar și când era obosită și nefardată, avea un aer de
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
apartamentul unchiului era cam strâmt, dormea în același pat cu verișoară Lăură și avea impresia că nu are suficient aer. Simțea adesea nevoia să înoate și caută înnebunita o piscină în care să se simtă ca o nimfa a mării. Dulcea nostalgie a vacanței fusese franța brusc de emoțiile unui examen greu cu sute de candidați pe câteva locuri. Era hotărâtă că, în caz de eșec, să renunțe definitiv la visul ei. - La ce te gandesti așa insitent? o întreba mătușa
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
unde mă aflu, ar fi fost și mai dificil de explicat. Întâlnirea din seara aceea a semănat mai mult cu o afacere pe care o aveau de rezolvat. Apoi s-a așternut liniștea; pacea în cele din urmă dobândită cu dulci săruturi. A doua zi m-am dus să văd ,,casa conspirativa”. Era pe undeva pe langă Teatrul Nottara, bine ,,ascunsă”, dar într-o zonă cam pericuoasă . L-am întrebat ostentativ: - Mai duci și alte femei acolo?.. Ceva probleme de serviciu
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
care cel puțin un înalt responsabil de la Bruxelles ne liniștea informându-ne că "sunteți pe drumul cel bun". Fără îndoială că tot acest parcurs al României spre UE, cu toate hopurile și amenințările materiale care, altfel, ar fi rămas în dulcea amorțeală balcanico-bizantină, a scos la lumină capacități pe care nici noi nu știam că le avem au apărut oameni noi care s-au adaptat rapid noilor vremi, a crescut într-un ritm nemaivăzut circulația în Europa a oamenilor și bunurilor
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
un nonconformism extrem (cum, de fapt, Îi stă bine oricărui artist ,,gata să deranjeze”). De altfel, spre finalul existenței sale, Malin recunoaște (fără să adreseze vre-un reproș cuiva): ,, Școala această de poezie În familie/ m-a Îmbolnăvit de o dulce nebunie”. De unde rezultă, În fond, una din cele mai frumoase definiții ale poeziei”. Despărțind prezentul de trecut, dar și generațiile, fără a le contrapune, Ioanid Romanescu se alătură cititorilor și parcă În numele lor remarcă: ,,...Trebuie să recunoaștem: de-a lungul
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
drum bunului său coleg, un timp mai tarziu, efectiv, de la un anumit etaj. Ioanid Romanescu are mare dreptate: Sandu Tăcu Malin a dat cea mai frumoasă definiție a poeziei: ,,Școala această de poezie În familie/ m-a Îmbolnăvit de o dulce nebunie”. Dacă nu ar fi așa, n-am Întâlni În fruntea versurilor din cartea ,,Călătorul profund” poezia ,,Omul de Flori” - fratelui meu, scrisă de Alină Tăcu, la 3 ianuarie 1987 și publicată În 1992, pe care o redam integral: ,,De ce
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
eu să mai pot relevă lucruri noi, iar eu nu sunt critic, ci doar un cititor care deschide bine ochii, iubitor al artiștilor adevărați și al artei lor. Te aștept cu dragoste când treci prin București. Ce face Alină cea dulce? Va Îmbrățișez, Dada”. Răspunsul venea de la Dada, colegul nostru din clasa a VIII-a B de la liceul ,,Codreanu” din Bârlad, elevul Constantin Dimoftache, azi profesor universitar și medic În București, valoros om de litere, cunoscut și sub numele de C.D.
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
De ce oare, Dumnezeu Îi cheamă grăbit, la El tocmai pe cei mai buni dintre noi?” Liviu Antonesei Când la Editură Cartea Românească În 1986 apăruse volumul de poezii ,,Andaluzia” de C.D. Zeletin, burdusăceanul n-a uitat-o pe ,,Alină cea dulce” și-i oferise versurile cu autograf ... omagial. În 1994, cu prilejul unei vizite la Iași, George Emil Palade, savant american de origine română, laureat al Premiului Nobel pentru medicina și biologie, scrisese și el un autograf pentru nepoata domniei sale. 30-31
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Umbră albă din fruntea fără speranță, Sexul morții polenizat de filozofi Și Încă vreo câteva milioane de metafore Nu mi-ar ajunge să compun Lumea că o secundă Școală această de poezie În familie M-a facut bolnav de o dulce nebunie. În decembrie 1986 când s-a ,,Întâmplat” nenorocirea În familia Tăcu de la Iași parcă s-au zguduit conștiințele. Populația, care i-a cunoscut riscurile s-a solidarizat cu ei În mod expres. Însăși membrii familiei Tăcu au devenit mai
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
În fiecare vară și să-ți așez la căpătai buchete de trandafiri roșii că focul; să te port În suflet toată viața și totdeauna să-mi amintesc cu drag de băiatul cu părul castaniu, cu ochii căprui și cu zâmbetul dulce; să colind singură pădurea și să mă Învălui În argintul atâtor amintiri dragi, să aștept să te Întorci În sătucul de pe valea Zeletinului, ca să mai râdă măcar o dată soarele, fericit că te poate vedea”. Camelia ,,...Maline, nu uita de promisiunea
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
fără speranțe”, de „sexul morții polenizat de filozofi” și de „Încă vreo câteva milioane de metafore”, cu ajutorul cărora ar vrea să (re)compună „lumea de o secundă”. El mărturisește că „școală de poezie În familie” l-a Îmbolnăvit „de o dulce nebunie”. Poetul Alexandru Malin Tăcu s-a stins din viață 22 decembrie 1986, la orele 2 și 17 minute. Din fișa să medicală rezultă că nu suferea de nici un fel de afecțiuni. Ținând cont că practicase culturismul și karatele, putem
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]