15,918 matches
-
destinate tuberculozei „deschise sau înaintate” iar 20 tuberculozei „nedeschise sau incipiente”. Sanatoriul îi avea de la început la conducerea sa pe medicii Ștefan Irimescu și Alexandru Slătineanu, buni prieteni din anii studenției lor pariziene și ai colaborării în cadrul Laboratorului de medicină experimentală. În 1908, Slătineanu se mută la Universitatea din Iași, iar dr. Irimescu rămâne singur la conducere, ajutat de dr. Francisc I. Rainer, pentru examenele anatomopatologice. Ștefan Irimescu va face din spitalul Filaret, pe care îl va conduce până în 1944, o
Ștefan Irimescu () [Corola-website/Science/313770_a_315099]
-
scânteie, de tipul celor folosite de germanul Gottlieb Daimler (1834 - 1900) la primele sale automobile, care au fost extinse la automotoare și tramvaie. În 1888, un tramvai echipat cu motor cu explozie cu petrol - de tip Daimler - a fost introdus experimental în circulație la Cannstadt (lângă Stuttgart). Prima locomotivă propulsată de un motor cu explozie a fost realizată în 1901 de societatea "Anciens établissement Panhard et Levassor". În 1905, a fost introdusă, pe liniile companiei engleze "North Eastern Railway", o locomotivă
Istoria locomotivei Diesel () [Corola-website/Science/313782_a_315111]
-
fost realizată în 1901 de societatea "Anciens établissement Panhard et Levassor". În 1905, a fost introdusă, pe liniile companiei engleze "North Eastern Railway", o locomotivă cu motoare cu explozie, care avea transmisie electrică în curent continuu. Un alt vehicul feroviar experimental a fost și locomotivă cu gazolină a companiei engleze "Maudslay Motor Co." din Coventry. A fost construită în 1905 și avea o putere de 70 CP. În 1897, germanul Rudolf Diesel (1858 - 1913) a realizat motorul cu ardere internă, la
Istoria locomotivei Diesel () [Corola-website/Science/313782_a_315111]
-
Vladimirovici Lomonosov (1876 - 1952), care în 1920 a întocmit proiectele primelor locomotive Diesel de mare putere. După proiectele lui Lomonosov au fost construite, pentru liniile ferate ruse, mai multe locomotive Diesel - prototip în Germania, Elveția, și Rusia. Printre primele locomotive experimentale (proiecte Lomonosov) a figurat și cea construită în 1926 în Germania de uzinele Düsseldorf-Grafenberg. Aceasta era echipată cu un motor Diesel cu șase cilindri dispuși în linie, dezvoltă o putere de 1.050 CP. Avea o greutate în serviciu de
Istoria locomotivei Diesel () [Corola-website/Science/313782_a_315111]
-
la care sensul reușește să decoleze, dacă se poate spune așa, de pe fundamentul lingvistic de pe care a pornit.” Mitul poate la rândul său să constituie un punct de plecare pentru al treilea lanț semiologic, care dă naștere unui mit artificial, experimental, unui mit de gradul al doilea, această spirală putându-se continua la nesfârșit în ceea ce Barthes numește semioză infinită.
Mitul semiotic () [Corola-website/Science/313799_a_315128]
-
și amestecurile heliu-oxigen (Heliox). Cele mai frecvente amestecuri de respirație binare utilizate în scufundări autonome sunt cele care utilizează următoarele concentrații ale oxigenului: Și aerul este un amestec respirabil binar (20% oxigen-80% azot), bineînțeles nesintetic. Recent, se utilizează, în mod experimental, amestec binar hidrogen-oxigen (Hidrox) cu concentrații ale oxigenului mai mici de 4% și amestecuri neon-oxigen (Neox). Nitrox (N-O) este un amestec respirabil sintetic format din azot și oxigen. Aerul poate fi considerat un amestec respirabil format din 2i% oxigen
Amestec respirabil () [Corola-website/Science/313835_a_315164]
-
fi posibilă fără luarea în calcul a conflictului său inerent, tocmai de aceea principiul esențial al logicii energiei se numește principiul antagonismului. În acest registru conceptual, Lupașcu reacționează idiosincrasic la orice tip de monism: nu este posibilă existența vreunui sistem experimental simplu sau primar care să limiteze definitiv întreaga realitate, orice sistem este un sistem de sisteme care, la rândul lui, nu poate exista altfel decât în câmpul de manifestare al unor relații de antagonism. Complexitatea acestor relații formatoare este direct
Ștefan Lupașcu () [Corola-website/Science/313832_a_315161]
-
la adâncimea de 460 m. În timpul experimentului unul din scafandrii coboară la 501 m, record de scufundare reală. 1980: trei scafandrii britanici doboară recordul francez în chesonul de la Alverstoke, atingând adâncimea de 660 m în scufundare simulată. 1981: în Centrul experimental hiperbar de la Duke University, se atinge adâncimea de 686 m tot în scufundare simulată. Cei trei scafandrii au stat în camerele hiperbare 43 zile, 8 ore și 26 minute. 1985: firma Comex din Franța realizează experimentul Hydra V în cadrul căruia
Scufundare în saturație () [Corola-website/Science/313849_a_315178]
-
I.R.S. au lansat în 1988 compilația „best of” "Eponymous" (alcătuită cu ajutorul membrilor trupei) pentru a valorifica activele încă deținute de companie. Debutul trupei la Warner Bros., "Green" (1988), a fost înregistrat în Nashville, Tennesee, și a prezentat un sunet mai experimental din partea membrilor. Piesele de pe album variază de la singleul vioi „Stand” (un hit în Statele Unite), la materiale mai politice precum „Orange Crush” și „World Leader Pretend”, care adresează Războiul din Vietnam, respectiv Războiul Rece. "Green" a vândut patru milioane de exemplare
R.E.M. () [Corola-website/Science/313854_a_315183]
-
1997, trupa s-a reunit la casa de vacanță din Kauai a lui Buck, cu scopul de a înregistra materialpentru următorul album de studio. Trupa a căutat să-și reinventeze sunetul, și intenționa să încorporeze tobe și elemente de percuție experimentale. La începerea sesiunilor, în octombrie, Berry a decis să comunice trupei că se va retrage, după lungi conversații cu Mills și Downs. Berry le-a spus colegilor din trupă că nu va renunța dacă aceștia se vor despărți. Ca rezultat
R.E.M. () [Corola-website/Science/313854_a_315183]
-
ramură a biologiei. Cu toate acestea, recentele contribuții precum și interesul arătat de mai multe discipline, cum ar fi psihologia cognitivă, informatică, statistică, fizică și medicină, au dus la o abordare interdisciplinară a domeniului. le includ acum orice investigare sistematică, științifică, experimentală și teoretică a sistemului central și/sau periferic nervos al oricărui organism biologic. Metodologiile empirice folosite de cercetătorii în domeniu s-au extins enorm, de la analiza biochimică și genetică a dinamicii neuronului și a constituenților moleculari pînă la reprezentări grafice
Neuroștiințe () [Corola-website/Science/313878_a_315207]
-
legate de modul în care funcțiile cognitive și fiziologice sunt produse de circuitele neuronale. Apariția unor noi tehnici de măsurare a activităților cerebrale cum ar fi imagistica neuronală (ex: fMRI, PET, SPECT), electrophysiology și analiza genetică umană combinate cu tehnici experimentale sofisticate din psihologia cognitivă dau posibilitatea oamenilor de știință din acest domeniu șa încerce găsirea unor răspunsuri pentru întrebări abstracte legate de modul în care procesele cognitive umane și emoțiile sunt legate de anumite circuite neuronale. Neuroștiințele includ toate domeniile
Neuroștiințe () [Corola-website/Science/313878_a_315207]
-
stat de ceramică Lomonosov" (între 1922 și 1924), respectiv la "Fabrica de porțelan din Novgorod" (între 1924 și 1925). Suetin a fost membru al GINKhUK ("Institutul de stat pentru cultură și artă") între 1923 și1926, unde a lucrat în labortorul experimental; ulterior a lucrat la "Institutul de istorie a artei", din 1927 până în 1930. Din 1932 a fost șef designer al laboratorului fabricii de porțelan Lomonossov din Leningrad, unde a continuat pentru un deceniu munca sa artistică utilizând modele și motive
Nikolai Suetin () [Corola-website/Science/313911_a_315240]
-
Alexandru (Alex) Adalbert Marin (n. 25 iunie 1945 d. 14 noiembrie 2005) a fost un fizician experimental specializat în studiul particulelor experimentale, profesor de fizică la Massachusetts Institute of Technology (cunoscut și ca MIT), Boston University și Harvard University, respectiv un cercetător la CERN și la Joint Institute for Nuclear Research (cunoscut și ca JINR). , fiul politicianului
Alexandru Marin () [Corola-website/Science/313946_a_315275]
-
Alexandru (Alex) Adalbert Marin (n. 25 iunie 1945 d. 14 noiembrie 2005) a fost un fizician experimental specializat în studiul particulelor experimentale, profesor de fizică la Massachusetts Institute of Technology (cunoscut și ca MIT), Boston University și Harvard University, respectiv un cercetător la CERN și la Joint Institute for Nuclear Research (cunoscut și ca JINR). , fiul politicianului român Gheorghe Gaston Marin, s-
Alexandru Marin () [Corola-website/Science/313946_a_315275]
-
1979 - noiembrie 1990), conferențiar (noiembrie 1990 - noiembrie 1995) și profesor universitar (din noiembrie 1995). A desfășurat activitate didactică și de cercetare și a fost șeful Laboratorului de Hidraulică (1972-2003). Profesorul Anton Anton este conducător de doctorat pe domeniile Ferrohidrodinamică, Hidraulica experimentală, Mașini hidraulice și Inginerie urbană, atestat în anul 2002, având în prezent 8 doctoranzi în stagiu. Este membru al asociațiilor profesionale: IUFA (International Urban Fellows Association) - 1977, ARA (Asociația Română a Apei) - 1996, EASA (European Academy of Sciences and Arts
Anton Anton () [Corola-website/Science/313972_a_315301]
-
permanenți) a fost realizat în 1834 de fizicianul rus (de origine germană) Boris Semionovici Iakobi (1801 - 1874) . Această invenție a fost aplicată la tracțiunea feroviară de către mecanicul american Thomas Davenport. Acesta a construit în 1835 la Springfield (Massachusetts) un vagon experimental cu motor electric, care poate fi considerat strămoșul tramvaielor electrice. În Germania abia se inaugurase prima linie feroviară cu tracțiune cu abur, când atenția publicului avea sa fie reținută, în 1840, de macheta unui tren electric cu alimentare prin baterii
Istoria locomotivei electrice () [Corola-website/Science/313976_a_315305]
-
de vehicule feroviare se remarcă: După cel de-al Doilea Război Mondial, rețeaua feroviară de curent alternativ trifazat din Italia a fost înlocuită cu sistemul de curent continuu de 3 kV. În Germania, rezultate spectaculoase s-au obținut pe linia experimentală Marienfelde - Zossen (lângă Berlin), unde s-a utilizat un tren electric automotor realizat de "Siemens & Halske" și "A.E.G.". Spre deosebire de situațiile anterioare, unde a treia fază o constituiau șinele, la această cale ferată linia de contact era alcătuită din trei
Istoria locomotivei electrice () [Corola-website/Science/313976_a_315305]
-
doilea tip de locomotivă în 1907 care a funcționat pe linia prusacă din zona Oranienburg (6 kV și 25 Hz). De asemenea și în Elveția, în această perioadă, se utilizează locomotive de curent alternativ monofazat și frecvență joasă, pe linia experimentală Seebach - Wettingen. Toate aceste realizări încurajează Căile Ferate Prusiene să efectueze electrificarea liniei Blankenese - Altona - Hamburg - Ohlsdorf, dată în exploatare în 1907, echipamentul electric fiind furnizat de firmele SSW și AEG. Dar prima electrificare mai importantă pe teritoriul Germaniei a
Istoria locomotivei electrice () [Corola-website/Science/313976_a_315305]
-
contribuție însemnată au adus-o profesorul W. Wyssling și inginerul Emil Huber Stockar (1865 - 1939). S-a adoptat alimentarea cu curent monofazat de 15 kV și 50 Hz, iar din 1905 s-a trecut la 16,66 Hz. Prima locomotivă experimentală, de tip B-B, denumită "locomotiva cu convertizor" a fost dată în exploatare în noiembrie 1904. Grupul de transformatoare de pe locomotivă coborau tensiunea curentului de la 15 kV la 700 V, care apoi era transformat, de un convertizor, în curent continuu de
Istoria locomotivei electrice () [Corola-website/Science/313976_a_315305]
-
de realizarea variantei 060-EA1. Partea electrică și montajul general erau realizate de "Electroputere Craiova", iar partea mecanică era asigurată de ICM Reșița. Aceste două tipuri de locomotive electrice românești se situează printre cele mai moderne locomotive europene. Caracteristici: Cu ajutorul locomotivei experimentale tip EA2-122, s-a atins recordul de viteză al Căilor Ferate Române: 204 km/h și anume pe tronsonul Florești Prahova - Buda. În 1974 au fost introduse și locomotivele electrice 040-EC si 040-EC1, construite de uzinele "Rade-Končar", Zagreb. Acestea aveau următoarele caracteristici
Istoria locomotivei electrice () [Corola-website/Science/313976_a_315305]
-
de mare viteză și începe realizarea celebrei rețele TGV ("train à grande vitesse"). La 26 februarie 1981 , trenul electric automotor francez TGV atinge pe linia Paris - Lyon viteza record de 380 km/h Era vorba de o ramă automotoare electrică experimentala TGV-016. Aceasta era formată din cinci vagoane, avea o lungime de 144 m și o greutate de 307 tf. Tracțiunea se realiza prin intermediul a 12 electromotoare, fiecare având o putere de 537,5 kW. Explorarea unui nou domeniu de viteze
Istoria locomotivei electrice () [Corola-website/Science/313976_a_315305]
-
asta?), este molipsitor instantaneu, dar apoi, când auzi ceva nelalocul lui, tot farmecul începe să dispară”. Mai puțin impresionat de cântec s-a declarat Alexis Petridis de la ziarul britanic "The Guardian" este de părere că „șmecheriile conice de pe cel mai experimental cântec de pe album nu sunt suficient de interesante pentru a distrage atenția de la absența unei melodii. Aproape la fel de ciudat, dar mult mai bun, este și «Video Phone», care ne afișează o nouă față a lui Beyoncé Knowles, cea de pornograf
Diva (cântec de Beyoncé) () [Corola-website/Science/314798_a_316127]
-
Politica", precum și la revista "Vremea" a lui Adrian Păunescu. În 1965, pe când încă mai era student, a descoperit o iluzie de greutate radical diferită de acelea de tipul size-weight illusion, iluzia descoperită de el implicând o prealabilă experiență cognitivă, demonstrată experimental (= Iluzia Gavriliu)(vezi "Dicționar de cerebrologie", 2008, cap. "Iluzie"). În perioada 1966-1972 a fost preparator, asistent și lector universitar la Institutul Pedagogic de 3 ani din Suceava. A inițiat și efectuat cercetări sistematice privind relația determinantă dintre interese și aptitudini
Leonard Gavriliu () [Corola-website/Science/314820_a_316149]
-
ce au loc la scară microscopică duce la modificarea lor. Interpretarea Copenhaga a fost o expunere despre ce anume se poate sau nu exprima în limbajul curent pentru a completa enunțurile și predicțiile ce se pot face utilizând limbajul datelor experimentale și a operațiilor matematice care le descriu. Cu alte cuvinte, ea încearcă să răspundă întrebării " Care este sensul real al acestor rezultate experimentale uimitoare?" Nu există o definiție universal acceptată a Interpretării Copenhaga de vreme cea ea se compune din
Interpretarea Copenhaga () [Corola-website/Science/314823_a_316152]