15,701 matches
-
piesă de artilerie. Aceștia erau poziționați pe băncuțe de câte trei persoane orientate spre exterior, fiind expuși schijelor și gloanțelor. Cei șase artileriști erau protejați în caz de vreme rea de o prelata din pânză. Komsomoleț Ț-20 a fost fabricat de fabrică nr. 37 din Moscova, fabrica STZ ("Stalingradski traktornîi zăvod", în traducere: fabrică de tractoare din Stalingrad) și fabrică GAZ ("Gorkovski Avtomobilnîi Zăvod", în traducere: fabrică de automobile Gorki din Nijni Novgorod). Au fost fabricate 4401 de tractoare blindate
Komsomoleț T-20 () [Corola-website/Science/320182_a_321511]
-
Cei șase artileriști erau protejați în caz de vreme rea de o prelata din pânză. Komsomoleț Ț-20 a fost fabricat de fabrică nr. 37 din Moscova, fabrica STZ ("Stalingradski traktornîi zăvod", în traducere: fabrică de tractoare din Stalingrad) și fabrică GAZ ("Gorkovski Avtomobilnîi Zăvod", în traducere: fabrică de automobile Gorki din Nijni Novgorod). Au fost fabricate 4401 de tractoare blindate Komsomoleț între anii 1937 și 1941. Komsomoleț a fost folosit pentru prima oară de Armată Roșie în „războiului de iarnă
Komsomoleț T-20 () [Corola-website/Science/320182_a_321511]
-
Ț-20 a fost fabricat de fabrică nr. 37 din Moscova, fabrica STZ ("Stalingradski traktornîi zăvod", în traducere: fabrică de tractoare din Stalingrad) și fabrică GAZ ("Gorkovski Avtomobilnîi Zăvod", în traducere: fabrică de automobile Gorki din Nijni Novgorod). Au fost fabricate 4401 de tractoare blindate Komsomoleț între anii 1937 și 1941. Komsomoleț a fost folosit pentru prima oară de Armată Roșie în „războiului de iarnă” sovieto-finlandez din 1939-1940. Deși Ț-20 a fost proiectat pentru tracțiunea pieselor de artilerie, cateva au
Komsomoleț T-20 () [Corola-website/Science/320182_a_321511]
-
folosit și armata germană și cea română. În 1943, armata română a decis să recondiționeze 34 de tractoare Komsomoleț Ț-20 la fabrica Rogifer (denumită anterior Malaxa). Denumirea oficială era "Șenileta Ford rusesc de captura". Motorul acestor tractoare blindate era fabricat sub licență Ford. Întrucât la București există "Fabrică de autocamioane Ford", mentenanță și recondiționarea au fost relativ simple. Șeniletele au fost dotate cu un cârlig de remorcare pentru a tracta tunul anticar german de calibru 50 mm PaK 38. Tractoarele
Komsomoleț T-20 () [Corola-website/Science/320182_a_321511]
-
tancuri ZiS-30. Acesta a fost proiectat în luna august a anului 1941 de Vasili Grabin la fabrica nr. 92 Gorki. Practic, pe sașiul tractorului Komsomoleț Ț-20, era montat un tun antitanc de calibru 57 mm tip ZiS-2. Au fost fabricate aproximativ o sută de autotunuri ZiS-30.
Komsomoleț T-20 () [Corola-website/Science/320182_a_321511]
-
Mondial. Fabrica Ford din București trebuia să construiască între anii 1944 și 1945 o mie de tractoare șenilate, denumite oficial T-1 ("Tractor 1"). Acestea urmau să fie folosite pentru tractarea tunurilor antitanc Reșița Model 1943 de calibru 75 mm, fabricate în România. Vehiculul avea la bază tractorul sovietic utilizat în agricultură STZ. Vehiculul a fost proiectat de către inginerii militari specialiști ai Direcției Tehnice. a fost testată parțial în vara anului 1944, cu rezultate bune. Motoarele și transmisia urmau a fi
Șenileta T-1 () [Corola-website/Science/320193_a_321522]
-
în România. Vehiculul avea la bază tractorul sovietic utilizat în agricultură STZ. Vehiculul a fost proiectat de către inginerii militari specialiști ai Direcției Tehnice. a fost testată parțial în vara anului 1944, cu rezultate bune. Motoarele și transmisia urmau a fi fabricate de către Rogifer, uzinele Reșița realizau cadrul și propulsia, iar fabrica Ford asigura caroseria și asamblarea. Doar cinci prototipuri au fost construite, fiindcă proiectul vânătorului de tancuri Mareșal avea prioritate. După 23 august 1944, proiectul a fost anulat. Tractorul T-1
Șenileta T-1 () [Corola-website/Science/320193_a_321522]
-
realizau cadrul și propulsia, iar fabrica Ford asigura caroseria și asamblarea. Doar cinci prototipuri au fost construite, fiindcă proiectul vânătorului de tancuri Mareșal avea prioritate. După 23 august 1944, proiectul a fost anulat. Tractorul T-1 a fost primul tractor fabricat în România.
Șenileta T-1 () [Corola-website/Science/320193_a_321522]
-
TUK de 200 cai-putere și avea o lungime de doar 7,7 metri. Prototipul "F 2" a apărut în anul 1938, însă nu era semnificativ diferit de predecesorul său. Ultimul prototip, "F 3", a apărut în 1939 și a fost fabricat în serie. Vehiculul a fost simplificat pe parcursul războiului pentru a reduce costurile și utilizarea metalelor strategice. Unele vehicule fabricate de Tatra au utilizat motorul diesel cu 12 cilindri și răcire cu aer "Tip 103". Sape de fixare au fost adăugate
SdKfz 9 () [Corola-website/Science/320192_a_321521]
-
anul 1938, însă nu era semnificativ diferit de predecesorul său. Ultimul prototip, "F 3", a apărut în 1939 și a fost fabricat în serie. Vehiculul a fost simplificat pe parcursul războiului pentru a reduce costurile și utilizarea metalelor strategice. Unele vehicule fabricate de Tatra au utilizat motorul diesel cu 12 cilindri și răcire cu aer "Tip 103". Sape de fixare au fost adăugate în partea din spate a șasiului în timpul războiului pentru a îmbunătăți capacitatea vehiculului de a tracta tancuri avariate și
SdKfz 9 () [Corola-website/Science/320192_a_321521]
-
de sprijin pentru a susține greutatea tuturor membrilor echipajului. Vehiculul avea o greutate de 25 tone, lungimea de 9,32 metri, înălțimea de 3,67 metri și lățimea de 2,65 metri. O sursă susține că aceste vehicule au fost fabricate ca prototipuri în 1943. Firma Vomag din Plauen a fabricat SdKfz 9 din 1940, iar Tatra a fabricat vehiculul în ultimii ani ai războiului. Pe 20 decembrie 1942, 855 de semișenilate erau în inventarul armatei germane. 643 au fost fabricate
SdKfz 9 () [Corola-website/Science/320192_a_321521]
-
avea o greutate de 25 tone, lungimea de 9,32 metri, înălțimea de 3,67 metri și lățimea de 2,65 metri. O sursă susține că aceste vehicule au fost fabricate ca prototipuri în 1943. Firma Vomag din Plauen a fabricat SdKfz 9 din 1940, iar Tatra a fabricat vehiculul în ultimii ani ai războiului. Pe 20 decembrie 1942, 855 de semișenilate erau în inventarul armatei germane. 643 au fost fabricate în 1943 și 834 în 1944. Aproximativ 2500 au fost
SdKfz 9 () [Corola-website/Science/320192_a_321521]
-
9,32 metri, înălțimea de 3,67 metri și lățimea de 2,65 metri. O sursă susține că aceste vehicule au fost fabricate ca prototipuri în 1943. Firma Vomag din Plauen a fabricat SdKfz 9 din 1940, iar Tatra a fabricat vehiculul în ultimii ani ai războiului. Pe 20 decembrie 1942, 855 de semișenilate erau în inventarul armatei germane. 643 au fost fabricate în 1943 și 834 în 1944. Aproximativ 2500 au fost fabricate în total. Armata română a primit tractoare
SdKfz 9 () [Corola-website/Science/320192_a_321521]
-
fabricate ca prototipuri în 1943. Firma Vomag din Plauen a fabricat SdKfz 9 din 1940, iar Tatra a fabricat vehiculul în ultimii ani ai războiului. Pe 20 decembrie 1942, 855 de semișenilate erau în inventarul armatei germane. 643 au fost fabricate în 1943 și 834 în 1944. Aproximativ 2500 au fost fabricate în total. Armata română a primit tractoare cu tracțiune mixtă FAMO F3 în 1943, acestea fiind folosite de Divizia 1 Blindată și Divizia 8 Cavalerie. Semișenilatele au fost retrase
SdKfz 9 () [Corola-website/Science/320192_a_321521]
-
SdKfz 9 din 1940, iar Tatra a fabricat vehiculul în ultimii ani ai războiului. Pe 20 decembrie 1942, 855 de semișenilate erau în inventarul armatei germane. 643 au fost fabricate în 1943 și 834 în 1944. Aproximativ 2500 au fost fabricate în total. Armata română a primit tractoare cu tracțiune mixtă FAMO F3 în 1943, acestea fiind folosite de Divizia 1 Blindată și Divizia 8 Cavalerie. Semișenilatele au fost retrase din uz în 1954. Un vehicul este expus la Muzeul Militar
SdKfz 9 () [Corola-website/Science/320192_a_321521]
-
71 avea o țeavă mai lungă decât L/56 Flak 18 și Flak 36, fapt care creștea semnificativ viteza de ieșire a proiectilului. Acest tun trăgea cu un proiectil diferit, mai lung, cu o putere de perforare sporită. Porsche a fabricat circa o sută de șasiuri pentru proiectul "Porsche Tiger" în fabrica din Nibelungenwerk situată în Sankt Valentin, Austria. Șasiurile fabricate de Porsche și Henschel foloseau aceeași turelă proiectată de Krupp, modelul Henschel având turela mai mult sau mai puțin asezată
Elefant (vânător de tancuri) () [Corola-website/Science/320243_a_321572]
-
ieșire a proiectilului. Acest tun trăgea cu un proiectil diferit, mai lung, cu o putere de perforare sporită. Porsche a fabricat circa o sută de șasiuri pentru proiectul "Porsche Tiger" în fabrica din Nibelungenwerk situată în Sankt Valentin, Austria. Șasiurile fabricate de Porsche și Henschel foloseau aceeași turelă proiectată de Krupp, modelul Henschel având turela mai mult sau mai puțin asezată în centrul șasiului, modelul Porsche având turela așezată mai aproape de partea din față a suprastructurii. Deoarece proiectul Henschel Tiger a
Elefant (vânător de tancuri) () [Corola-website/Science/320243_a_321572]
-
de tip cazemată. Grosimea blindajul lateral al vânătorului "Jagdpanther" a fost mărită la 60 mm ca să compenseze reducerea unghiului blindajului care a fost făcut pentru a crea suficient spațiu intern.Blindajul frontal era de 80 mm.Noul Panther Ausf. G fabricat în Aprilie 1944 avea acceași caracteristică astfel armonizând producția și crescând protecția vehiculului. Era înarmat cu același tun cu țeavă lungă 8.8 cm gun care era montat și pe Tiger II.Tunul era montat în centru astfel permițând un
Jagdpanther () [Corola-website/Science/320246_a_321575]
-
II astfel rezolvând slăbiciunea tancului Panther.Avea un echipaj de 5 (comandant, ochitor, încărcător, mecanic conductor, radist/mitralior). Inițial tunul avea țeava monobloc ,versiunile finale erau echipate cu PaK 43/4 cu țeavă din două bucăți. Vânătorul "Jagdpanther" a fost fabricat de trei producători.MIAG a produs 270 din Ianuarie 1944 până la sfârșitul războiului."Maschinenfabrik Niedersachsen-Hannover" (MNH) a produs 112 începând cu Noimebrie 1944."Maschinenbau und Bahnbedarf" (MBA) a produs 37 de vehicule din Decembrie 1944. O producție de 150 de
Jagdpanther () [Corola-website/Science/320246_a_321575]
-
Germaniei (1925-1934). Structura scheletică a lui Hindenburg era din duraluminiu și încorpora 15 pereți de compartimentare de forma roților Ferris, delimitând 16 pungi de gaz. Aceste roți erau fixate cu traverse longitudinale plasate in jurul circumferinței lor. Învelișul dirijabilului era fabricat din bumbac îmbogățit cu o mixtură formată din materiale cu rol de a reflecta radiațiile ultraviolete și cele infraroșii protejând pungile de gaz. În anul 1931, compania Zeppelin a achiziționat 5.000 de kg de duraluminiu provenit din rămășițele dirijabilului
LZ 129 Hindenburg () [Corola-website/Science/320251_a_321580]
-
echipamentelor. Se elaborează specificații pentru noi tehnologii hardware și software. Sunt specificate, de asemenea interfețele cu ingineria, fabricația, serviciul finaniciar pentru a se pune de acord cu sau a elimina constrângerile mediului de fabricație existent. Se iau decizii de a fabrica/a cumpăra componente, sunt dezvoltate specificații de achiziție și este adus la zi planul de acțiuni. Această a doua fază conduce la specificațiile sistemului pentru a realiza mediul de fabricație dorit (în starea viitoare). Faza finală este "aplicarea tehnologiei" și
Managementul tehnologiilor () [Corola-website/Science/320333_a_321662]
-
sunt unite printr-o ierarhie și au un proprietar unic. Fiecare membru al ierarhiei produce un produs/serviciu diferit, iar produsele se combină pentru a satisface o necesitate comună. Integrarea verticală este deseori studiată din punctul de vedere al opțiunii "fabrică sau cumpără" (). Abordarea "fabrică sau cumpără" este adecvată pentru un mediu de piață stabil, însă mai puțin în cazul în care condițiile de piață se modifică și se schimbă regulile competiției. În unele industrii (de exemplu, de automobile) mulți fabricanți
Managementul tehnologiilor () [Corola-website/Science/320333_a_321662]
-
ierarhie și au un proprietar unic. Fiecare membru al ierarhiei produce un produs/serviciu diferit, iar produsele se combină pentru a satisface o necesitate comună. Integrarea verticală este deseori studiată din punctul de vedere al opțiunii "fabrică sau cumpără" (). Abordarea "fabrică sau cumpără" este adecvată pentru un mediu de piață stabil, însă mai puțin în cazul în care condițiile de piață se modifică și se schimbă regulile competiției. În unele industrii (de exemplu, de automobile) mulți fabricanți au conștientizat că este
Managementul tehnologiilor () [Corola-website/Science/320333_a_321662]
-
care este în afara controlului firmelor furnizoare este "ingineria inversă" (). In acest proces, firma receptoare cumpără produsul finit al inovatorului de pe piață și îl analizează pentru a stabili modul în care a fost realizat. Se proiectează o copie care poate fi fabricată de firma receptoare. Firma inovatoare originală nu promovează transferul în mod activ. Unele tipuri de tehnologii, de exemplu procese chimice, sunt totuși dificil de reprodus prin inginerie inversă. Firmele inovatoare încearcă deseori să se protejeze împotriva transferului neintenționat de tehnologie
Managementul tehnologiilor () [Corola-website/Science/320333_a_321662]
-
tancuri germane ușoare și medii existente în perioada 1939-1941, pe care armata germană le-a folosit și în perioada de final a celui de-al Doilea Război Mondial (cu toate că acestea au fost îmbunătățite ca armament și blindaj). Sherman a fost fabricat în număr mare și a fost coloana vertebrală a celor mai multe ofensive Aliate, începând de la sfârșitul anului 1942. La început Sherman-urile erau capabile să înfrângă tancurile germane relativ mici, ca de exemplu Panzer III și IV, pe care le-au întâlnit
M4 Sherman () [Corola-website/Science/320366_a_321695]