17,773 matches
-
vom reîntâlni în primele cercuri socialiste românești. 43. Epitaful, semnat cu inițiala X. a apărut, într-o versiune puțin deosebită de aceea reprodusă de Bacalbașa, în Ghimpele: „Acilea reposează cu jale, în vecie / Ilie zis Geambașul și Trancă Temelie. / Ei fură-n a lor viață vestiții sugători / Eroi cu bâta-n mână și groaznici luptători. Îi plânge popa Tache, îi plânge Beizadeaua, / Îi plânge boieritul, căci îi ținea ortaua. / Ei singuri puteau numai să scoată deputați / Aleși prin teșcherele, cu țuică
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
emoțiunea generală. Peste câteva zile poliția descoperi pe autorul îndrăznețului, dar, mai cu seamă, al fantasticului furt. Autorul era un tânăr, anume Pantazescu, o fire de visător anormal, un artist în felul său, care și-a pus în cap să fure Cloșca cu pui de la Muzeu. Bineînțeles că de pe urma unui asemenea furt nu era de realizat vreun mare câștig, întrucât acele obiecte de artă nu ar fi putut găsi cumpărători în țară, lovitura era datorită mai mult fanteziei omului care vrea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
frânghie, pe care o adusese înfășurată în jurul trupului, a legat-o sus de o masă și s-a lăsat în vid. Pantalonii și i-a legat jos cu sfori transformându-i în doi saci. În sacii aceștia a introdus obiectele furate din vitrina Muzeului, apoi a luat din nou calea aeriană ridicându-se pe frânghie și din sala de sus s-a furișat a doua zi de dimineață afară. Furtul a fost repede descoperit din cauza unei imprudențe a lui Pantazescu care
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
nou calea aeriană ridicându-se pe frânghie și din sala de sus s-a furișat a doua zi de dimineață afară. Furtul a fost repede descoperit din cauza unei imprudențe a lui Pantazescu care era un novice în arta de a fura. A stat la Cozia tot timpul cât și-a făcut osânda, unde dobândise o oarecare celebritate prin simțul său artistic. În scurtă vreme ajunsese la o mare îndemânare ca sculptor, făcea bastoane, rame pentru tablouri, tăietoare de hârtie, brățări, inele
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
fel ar fi plîns și la moartea Mamuchii, iar mai tîrziu i-a zis mamei: „Da’ ce crezi tu, Dorță, că pe ea o plîngeam? îmi plîngeam necazurile!” Situațiile, totuși, diferă. Față de mama are, poate, acum, un sentiment de vinovăție: furată de treburi, a cam ocolit-o în ultima vreme. Fără îndoială că moartea ei - pretimpurie, neașteptată - a șocat-o. Apoi, deși relațiile lor n-au fost uneori lipsite de umbre, s-au înțeles în general bine una cu alta. Abia
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
care își cheltuise o parte din tinerețe, îl învățase cu o anumită „boierie”: peticit l-am văzut, desculț însă niciodată. Dacă-mi amintesc șirul neînțelegerilor dintre ei, mi se pare incredibilă povestea pe care o aflu acum, că tata „a furat-o” pe mama. De cînd îi știu, relațiile lor au fost mereu oscilante, instabile. De altfel - mi se spune -, nu după multă vreme de la „răpire” s-ar fi despărțit. Apoi „s-au luat din nou” și au dus-o așa
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
voastre de tîmpiți, mă doborîți!”, urlase, înspăimîntat, pilotul de pe avionul-țintă, un MIG-13. În loc ca tunurile să bată la 180 de grade de acesta, băteau direct, din fericire greșit. A fost căutată cauza defecțiunii care putea să aibă urmări tragice. Cineva furase niște lămpi de la stațiile SON-4 care dirijau tragerea. Evident, în optica de atunci, aceasta constituia un act de sabotaj. Prezent în tabără, ofițerul de contrainformații și-a amintit că sînt „nepot de american” și m-a pus pe lista suspecților
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
paralizat și a fost părăsită de fetele ei. Stătea într-o căsuță aflată pe locul în care e „casa cea mare” a fostei noastre case părintești. Au îngrijit-o tata și mama, proaspăt căsătoriți. Cînd acestei Zănoagă i s-au furat de către una dintre fetele ei lucrurile pe care și le pregătise pentru înmormîntare, femeia s-a spînzurat. Povestea, auzită, pare se, cîndva, e vagă în mintea mea. Îmi amintesc acum că în timpul unei sfezi cu mama (eram copil pe-atunci
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
iar fragii în poienițele luminoase. Mai trebuie și alte exemple? *Sînt momente în care devin didactic și bun: dau sfaturi generoase, îmi expun erorile ca pe niște cicatrici estetice, îndemn la fapte pe care nu le-am realizat. Vorbele mă fură: o frază cheamă altă frază, o amintire - altă amintire. Mă opresc greu, întotdeauna înainte de a-mi termina „discursul”, numai din teama de a nu fi excesiv și, prin urmare, plictisitor. Deși nu sună prea avantajos, sînt o natură pedagogică. De
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Victor Munteanu (versul ăla cu darea la maximum a sînilor), Savin. Cînd acesta te-a întrebat că de ce iei de la el, că are puține, te-ai scuzat spunînd că ai făcut-o deoarece ți-au plăcut foarte mult! L-ai furat chiar și pe prietenul tău Bălăiță. Ți-amintești: a scris o parabolă cu un filosof care stă la malul mării și mănîncă pește pînă ce în spatele lui crește un munte de oase. După aceea a făcut o greșeală să ți-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a lui 681 Vasile Popa și de niște pagini din povestirile lui Neculai Țibulcă, repovestite de el, Încercând să păstreze cât mai fidel spiritul și vorba acestuia. Este o poveste În care Neculai cu Mitică, băiatul prisăcarului lui Sadoveanu, au furat faguri chiar din buduroi și i-a prins el, prisăcarul. Transcriu pasajul: „... s-a ivit deodată chipul uriaș al prisăcarului. Ce faceți voi aici, măi hoțomanilor? Au rămas Încremeniți, Neculai, feciorul gospodarului Țibulcă a dat să fugă. Stai pe loc
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Jocul vieții, al destinului, are În el toată neprevederea. Că l-ați avut și Dv. profesor, mie mi-a fost prin anii 1929-31, eu am plecat la facultate dar cum a ajuns el la Fălticeni și pe urmă În Cernăuțiul furat de rusnieci În 1940? Când v-am scris i-am scris și dlui Severin la data de 25 nov., trimițându-i și un articol „Cum am cunoscut Bucovina (II)” (pași de Început și noi trepte) mă Întreb, oare le va
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
anul 1950, cu o piesă sovietică „Cui i se supune vremea”, Jules juca pe Ceasornicar, un mare succes, piesa s-a jucat de peste o sută de ori. Apoi, În „Răzvan și Vidra”, era Moș Tănase, răzeș căruia i s-a furat pământul și trebuia să cerșească. Ce demnitate și ce om frumos era, se vedea nedreptatea ce i s-a făcut. Purta o căciulă brumărie care-i dădea o anumită distincție. Era cald, prietenos, nu lam văzut niciodată enervat sau ponegrind
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
să vă trimit cele câteva minore observații de redactare - venind din deceniile de rutină editorială - care să contribuie, În caz că le veți lua În seamă, la fluența și accesibilitatea textului pentru cititorul grăbit al zilelor noastre. Sunt mici trucuri de formulare, furate din tehnica romancierilor, care fac mai plastică reprezentarea imaginară, evitând mai ales confuziile Între personaje cu același nume. Din ceea ce am citit până 731 acum e evident că, urmându-vă firul, pentru dvs. foarte familiar, al prezentării, păreți a uita
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
de fixare a identităților. E, ca să zic așa, singurul plan În care, după priceperea mea, ar fi vreo sugestie de făcut paginilor, repet, excelente, pe care le-am citit. Sunt scrise cu talent, cu ținută intelectuală și scrupul al preciziei, „fură” pe cititor și-l poartă printr-o „trâmbă de vedenii” din altă lume. M-am gândit că, poate În toamnă, când predau volumul VI al „agendelor”, voi relua lectura, cu pixul În mână și vă voi reexpedia acele pagini cu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
o noapte de insomnie, căci simt că orice gând lateral mă scoate din concentrare și din ritm. Sigur, nu e o scuză, dar e tot ce pot spune ca să mă explic. Vă mărturisesc că, În speranța secretă de a putea fura un ceas ca să vă răspund la ultima scrisoare, am ținut plicul pe masa de lucru, În marea de hârtii și fișe care o Încarcă, unde bineînțeles s-a rătăcit, astfel că, deocamdată, nu o am În față spre a vă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
pentru cartea trimisă, cea mai plăcută surpriză din ultimele multe luni. Vă felicit și vă urez să reușiți s-o vedeți scoasă la liman și pe următoarea. N-am făcut decât s-o răsfoiesc un ceas-două, cu „ciudă” că mă fura mai mult decât Îmi puteam Îngădui să stărui. E o lectură captivantă, iar bogăția fotografiilor vizualizează În chipul cel mai fericit relatarea. Îți vine să te sui pur și simplu În tren, să mergi la Fălticeni și să colinzi străzile
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
ne apropiem, să ne cunoaștem 406 (...) (am făcut o Întinse noțiuni asupra trecutului cultural al zonei, puteam să mă impun, dar cu prețul unei munci epuizante. și așa, cu povestea lui Jean Valjean bine memorată (cu deosebirea că n-am furat, chiar dacă mi-a fost foame!), am ajuns să-l simt tot mai aproape, să-l iubesc ca pe un frate. Sărmanul, plătise de atâtea ori pentru aceeași faptă. S-a distrus destinul unui om, dar În schimb fusese apărat principiul
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
În trecut, care totdeauna doare. La București se pare că a sosit primăvara, deși acum patru zile a nins peste copacii Îmbobociți. Eu voi face tot posibilul să caut parte din revista „șezătoarea” În pod. Sper să n-o fi furat nimeni, pentru că mi s-a mai spart o dată boxa, furându-mi-se un aparat de radio și câteva pachete cu cărți pe care nu avusesem unde le pune. Mi-ar părea nespus de bine să vă duceți vara asta la
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
a sosit primăvara, deși acum patru zile a nins peste copacii Îmbobociți. Eu voi face tot posibilul să caut parte din revista „șezătoarea” În pod. Sper să n-o fi furat nimeni, pentru că mi s-a mai spart o dată boxa, furându-mi-se un aparat de radio și câteva pachete cu cărți pe care nu avusesem unde le pune. Mi-ar părea nespus de bine să vă duceți vara asta la Broșteni, unde veți mai găsi, sper, unii dintre foștii elevi
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
la schimbul de articole asupra personalit. lui C. Porumbescu, ați publicat strădaniile d-lui Enea Borza?... Am rămas cu regretul scurtimii de timp a rapidei vizite și cu dorul de a ne Întâlni pașnic și fără grabă, așa cum ne-am furat timpul acordat după amiezii de la „Ciupercărie”. În Încheiere, trebuie să ți transmit toate salutările afective, cât și cele oficiale de la acei care m-au consemnat s-o fac. Dl. Sturz, Împreună cu conf. ing. Deacu președ. Comit. cultural Îți transmit mulțumirile
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Rata lunară ce urma să o plătim în caz de cumpărare ar fi fost la nivelul chiriei majorate, în caz de necumpărare. Din nefericire însă, în urma unei propagande duse în străinătate pe această temă (vânzarea de către stat a unor case furate de la proprietari), conducerea statului, fără a abroga decretul, a sistat vânzarea caselor, numai după câteva luni de la apariția decretului. În 1977, după seismul din 4 martie, apare un nou decret, care fixează noi prețuri de cumpărare a caselor naționalizate, cu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
alta, nu mă consider suficient de bine pregătit pentru așa ceva. Doresc doar să subliniez că în țările așa-zis socialiste, și mai ales în România, toate aspectele negative, lăsând la o parte critica zilnică a vreunui gestionar sau chelner care fură, sunt trecute sub tăcere, ascunse, cu toate că sunt cunoscute de majoritatea cetățenilor. Ceea ce mă miră însă cel mai mult este faptul că conducătorii pot crede că un popor de 22 de milioane și mai ales intelectualii poate fi ținut drept prost
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
la Secția Financiară. Obosit, plictisit, m-am urcat la volan și am plecat. La nici cinci sute de metri de IDMS am rămas în pană de benzină, deoarece mașinile sunt livrate cu cinci litri din fabrică, din care mecanicii IDMS fură cel puțin trei litri. Am tras pe dreapta și am plecat pe jos la o distanță de doi kilometri la stația PECO, care nu mi-a vândut benzină decât după ce m-am întors în oraș ca să cumpăr un bidon de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
plătesc pentru a opta oară taxa de reanalizare a dosarului. M-am gândit, pentru moment, că sunt confundat cu vreun milionar, cerându-mi-se să plătesc 6.000 de lei, fără să primesc vreun răspuns. Am fost pur și simplu furat în modul cel mai grosolan. Întrebând de câte ori va mai trebui să plătesc, un funcționar de la serviciul de pașapoarte mi-a răspuns cam așa: Vrei să pleci în Germania? I-am răspuns: Da! Atunci, plătește! , mi-a replicat el. Și de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]