16,589 matches
-
pur și simplu a descoperit că preferă bărbații.' Arthur nu a făcut vâlvă pe marginea sexualității sale - nu acesta era elementul principal al vieții lui - dar, dacă era întrebat, răspundea deschis și sincer.”" Clarke a întreținut o colecție vastă de manuscrise și memorii personale, păstrate de fratele său Fred Clarke în Taunton, Somerset, Anglia, denumită "Clarkives". Clarke a declarat că unele dintre jurnalele sale intime nu vor fi publicate decât la 30 de ani de la moartea sa. Întrebat de ce le-a
Arthur C. Clarke () [Corola-website/Science/312017_a_313346]
-
martie 2008 în urma unei insuficiențe respiratorii, așa cum a declarat unui dintre asistenții săi, Rohan de Silva. Asistentul său a descris cauza complicațiilor respiratorii și a problemelor cardiace ca fiind efectul sindromului post-poliomielitic. Cu câteva zile înaintea morții, el a revizuit manuscrisul ultimei sale opere, "Ultima teoremă", la care colabora prin e-mail cu Frederik Pohl. Cartea a fost publicată după moartea lui Clarke. Clarke a fost înmormântat în Colombo pe 22 martie, în stilul tradițional srilankez. Fratele său mai mic, Fred Clarke
Arthur C. Clarke () [Corola-website/Science/312017_a_313346]
-
-și dea frâu liber imaginației scriind întâi un roman care să stea la baza filmului. Astfel, spre sfârșit, romanul și scenariul au ajuns să fie scrise în paralel, ambele primind feedback. „Așa că am trăit adesea experiența neobișnuită de a revizui manuscrisul după ce vedeam filmările zilnice bazate pe o versiune anterioară a povestirii - un mod stimulativ, deși mai degrabă costisitor, de a scrie un roman." Romanul a fost publicat la câteva luni după lansarea filmului. Datorită programului impus de producerea filmului, lui
Arthur C. Clarke () [Corola-website/Science/312017_a_313346]
-
a desfășurat Congresul Uniunii Scriitorilor din România, la care Schwarz urma să țină un discurs. Cu o zi înaite de deschiderea lucrărilor, Schwarz a suferit un atac de cord și a murit la hotelul din București la care se cazase. Manuscrisul cuvântării sale, redactat în limba română, a fost găsit în camera de hotel și recuperat de prieteni. Textul a fost citit într-o traducere germană în anul 1981, la cercul literar Adam-Müller-Guttenbrunn din Timișoara și ulterior a fost publicat, în
Ludwig Schwarz () [Corola-website/Science/312063_a_313392]
-
între anii 1999 și 2003. Actualmente este lector la catedra de engleză a Facultății de Litere, la Universitatea „Babeș-Bolyai”. În 2007 a fondat la această universitate Centrul de Istoria Cărții și a Textelor (CODEX), care își propune valorificarea colecțiilor de manuscrise medievale din România. Între anii 1996-1997, a fost redactor-șef al revistei "Echinox" (Cluj). Între anii 1999 și 2005, a fost co-director al editurii "Echinox". În 2010, în timpul ministrului Teodor Baconschi, a devenit consilier în Ministerul Afacerilor Externe, vicepreședinte al
Adrian Papahagi () [Corola-website/Science/312201_a_313530]
-
anii 2005-2007, editorialist și publicist la ziarele "Adevărul Literar și Artistic" și "Averea". A publicat de asemenea în revistele "Echinox", "România Literară", "Cuvântul", "Rost", "Dilema", "Revista 22". Domeniile sale de cercetare includ limbile și literaturile germanice vechi, literatura mediolatină și manuscrisele medievale. A absolvit stagii de cercetare, printre altele, la Warburg Institute din Londra (2008), la Colegiul Noua Europă din București (2006-2007) și Maison Française d'Oxford (2006). Adrian Papahagi a prezentat lucrări în conferințe și la congrese de medievistică (Sorbona
Adrian Papahagi () [Corola-website/Science/312201_a_313530]
-
și la congrese de medievistică (Sorbona, 2008; Académie des Inscriptions et Belles Lettres, 2006; Meeting of the International Society of Anglo-Saxonists, Arizona SU, 2003; Medieval Translator Conference, Santiago de Compostella, 2001). El a primit burse de cercetare NEC-Link pentru studierea manuscriselor liturgice de la Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia (2007-2008) și granturi acordate de Universitatea Paris IV-Sorbonne și de Lynne Grundy Memorial Trust din Londra pentru studierea manuscriselor carolingiene ale "Consolării Filozofiei" (2005). Interviuri
Adrian Papahagi () [Corola-website/Science/312201_a_313530]
-
Conference, Santiago de Compostella, 2001). El a primit burse de cercetare NEC-Link pentru studierea manuscriselor liturgice de la Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia (2007-2008) și granturi acordate de Universitatea Paris IV-Sorbonne și de Lynne Grundy Memorial Trust din Londra pentru studierea manuscriselor carolingiene ale "Consolării Filozofiei" (2005). Interviuri
Adrian Papahagi () [Corola-website/Science/312201_a_313530]
-
licitație, inițial estimându-se că va fi vândută cu suma de £50.000 ($103.000), în cele din urmă fiind cumpărată cu £1,95 milioane ($3,98 milioane) de către Amazon, suma plătită devenind astfel cea mai mare achitată pentru un manuscris literal modern. Banii câștigați la licitație au fost donați campaniei caritabile The Children's Voice. "" este de asemenea menționată și în al șaptelea roman al serie "Harry Potter", "Talismanele Morții", unde îi este oferită prin testament Hermionei Granger de către Albus
Poveștile bardului Beedle () [Corola-website/Science/312221_a_313550]
-
a potoli aprehensiunile autorităților locale. Spiritul lui Slavici, înțelegător față de națiunile conlocuitoare, și numele acestuia cu conotații străine au fost parodiate de Eminescu care-l numea "frakie gye gyncolo" (frate de dincolo), iar Slavici îl numea pe Eminescu, "Turcule". În manuscrisele lui Eminescu s-a găsit și următoarea glumă la adresa lui Slavici: După finalizarea stagiului militar și a anului universitar 1869-1870, în lipsa unei baze materiale sigure, Slavici se întoarce la Șiria, deprimat și îmbrăcat de prieteni, și se gândea să nu se
Ioan Slavici () [Corola-website/Science/312204_a_313533]
-
vocația sa de observator al vieții sociale și politice, începe să aștearnă pe hârtie amintirile și povestirile sale în graiul locurilor natale, astfel debutează în anul 1871, în "Convorbiri literare", cu comedia "Fata de birău". Eminescu îi copia și corecta manuscrisele trimițându-le, apoi, la "Convorbiri literare". Tot Eminescu l-ar fi îndemnat să scrie și prima poveste în felul cum știa să povestească „Tata bătrân” și, astfel, scrie povestea "Zâna Zorilor" care a fost citită la Junimea în două ședințe
Ioan Slavici () [Corola-website/Science/312204_a_313533]
-
fi existat temerea unei victorii rusești, atunci a considerat oportună intrarea României în război de partea Puterilor Centrale. În anul 1916, după ce România a intrat în război de partea Antantei, Slavici a fost arestat și întemnițat la fortul Domnești, iar manuscrisele, printre care romanul "Musculița", i-au fost confiscate și apoi pierdute. La 28 septembrie 1916 a fost pus în libertate de autoritățile române întrucât nu a putut fi încadrat în prevederile legii spionajului, iar din actele de urmărire penală "nu
Ioan Slavici () [Corola-website/Science/312204_a_313533]
-
prima dată când codicele era adus la lumină de la data scrierii sale; de altfel, în perioada interbelică s-au întocmit câteva transcripții ale unor piese conținute în el. (Aceste prime încercări sunt imprecise din pricina dificultăților ridicate de slaba liziblitate a manuscrisului, adăugit și „corectat” - adesea în mod eronat - de către mai mulți copiști.) Prima publicare a zece piese în caracter românesc extrase din a fost făcută de compozitorul Marțian Negrea în studiul său, "Un compozitor român ardelean din secolul al XVII-lea
Codex Caioni () [Corola-website/Science/311547_a_312876]
-
Diamandi (româncă) și Papp Ágnes (maghiară), în 1994 s-a editat la Budapesta, în colecția „Musicalia Danubiana” (de altfel, dedicată descifrării și lansării de ediții critice asupra unor partituri de muzică veche), o ediție în trei volume, după cum urmează: prezentarea manuscrisului și facsimilul său (vol. I, numit 14a), transcripții și comentarii asupra acestora (vol. II și III - 14b* și 14b**). Parcurgând această ediție, s-au numărat 346 de piese muzicale înscrise în codice (inclusiv variante și repetări), dintre care un număr
Codex Caioni () [Corola-website/Science/311547_a_312876]
-
capete. În Franța evului mediu dezvoltat și târziu (sec. XII-XIV, "symphonie" era numele unei flașnete ("organistrum"). În Germania, spineta va fi mai târziu numită "Symphonie". Prima folosire a termenului pentru a indica o compoziție muzicală instrumentală se găsește într-un manuscris din secolul al XV-lea descoperit la Leipzig, care conține și o simfonie „pentru "tuba" și alte instrumente armonioase” (a nu se confunda latinescul "tuba" cu instrumentul modern; tuba renascentistă este tot o specie de instrument de suflat din alamă
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
Eminescu venea pe jos din Ipoteștiul său natal pentru a-și vizita mătușile. O mărturie a faptului că Eminescu citea în chiliile mănăstirii din cărțile religioase este prezența unei însemnări autografe a poetului pe fila 92, jos, a unui pateric manuscris, păstrat la Biblioteca Academiei Române, care a aparținut călugărițelor Fevronia, Sofia și Olimpiada Iurașcu. După tradiția atonită, călugărițele de la Agafton erau așezate în mormânt înfășurate doar în rogojini, fără sicriu. Această rânduială este întâlnită în poezia "„Mai am un singur dor
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
într-o ediție de lux la Editura pentru Literatură și Artă „Regele Carol II”. Începând din 1990 a fost reeditată de mai multe ori, tradusă în engleză și franceză, însoțită de ilustrații și publicată și sub formă de înregistrare audio. Manuscrisul poveștii se găsește la Biblioteca Academiei Române.
Povestea poveștilor () [Corola-website/Science/311660_a_312989]
-
Un manuscris, într-o formă mai veche și manuscript, reprezintă în sens general orice text scris de mână. Termenul provine din limba latină, din "manus" (mână) și "scriptus" (scris). O semnificație mai specifică a termenului este aceea de carte scrisă înainte de inventarea
Manuscris () [Corola-website/Science/311670_a_312999]
-
manus" (mână) și "scriptus" (scris). O semnificație mai specifică a termenului este aceea de carte scrisă înainte de inventarea tiparului ori în lipsa acestuia, sau o copie de mână (executată de copiști) a unei asemenea cărți. Suportul folosit pentru cele mai vechi manuscrise cunoscute este papirusul. În Grecia și Roma antică exista obiceiul legării printr-un cotor și curele a mai multor tăblițe de lemn cerate; mai târziu, se folosește ca suport foaia de pergament. Primele „cărți” (secolele III-IV) astfel construite din manuscrise
Manuscris () [Corola-website/Science/311670_a_312999]
-
manuscrise cunoscute este papirusul. În Grecia și Roma antică exista obiceiul legării printr-un cotor și curele a mai multor tăblițe de lemn cerate; mai târziu, se folosește ca suport foaia de pergament. Primele „cărți” (secolele III-IV) astfel construite din manuscrise diverse legate poartă denumirea de codice (codexuri). În Evul mediu, mănăstirile reprezintă centrele unde se copiază cele mai multe manuscrise, dar sunt elaborate și cărți noi; copierea și decorarea manuscriselor cu miniaturi și inițiale aurite ajunge o îndeletnicire la rangul de artă
Manuscris () [Corola-website/Science/311670_a_312999]
-
mai multor tăblițe de lemn cerate; mai târziu, se folosește ca suport foaia de pergament. Primele „cărți” (secolele III-IV) astfel construite din manuscrise diverse legate poartă denumirea de codice (codexuri). În Evul mediu, mănăstirile reprezintă centrele unde se copiază cele mai multe manuscrise, dar sunt elaborate și cărți noi; copierea și decorarea manuscriselor cu miniaturi și inițiale aurite ajunge o îndeletnicire la rangul de artă. Dincolo de sensul de document cu un conținut istoric, prin manuscris (însă nu în forma „manuscript”) se mai înțelege
Manuscris () [Corola-website/Science/311670_a_312999]
-
ca suport foaia de pergament. Primele „cărți” (secolele III-IV) astfel construite din manuscrise diverse legate poartă denumirea de codice (codexuri). În Evul mediu, mănăstirile reprezintă centrele unde se copiază cele mai multe manuscrise, dar sunt elaborate și cărți noi; copierea și decorarea manuscriselor cu miniaturi și inițiale aurite ajunge o îndeletnicire la rangul de artă. Dincolo de sensul de document cu un conținut istoric, prin manuscris (însă nu în forma „manuscript”) se mai înțelege prima formă a unei scrieri ce se dorește a fi
Manuscris () [Corola-website/Science/311670_a_312999]
-
mediu, mănăstirile reprezintă centrele unde se copiază cele mai multe manuscrise, dar sunt elaborate și cărți noi; copierea și decorarea manuscriselor cu miniaturi și inițiale aurite ajunge o îndeletnicire la rangul de artă. Dincolo de sensul de document cu un conținut istoric, prin manuscris (însă nu în forma „manuscript”) se mai înțelege prima formă a unei scrieri ce se dorește a fi publicată. ul poate fi în acest sens, autograf (scris de mână) sau dactilografiat (bătut la mașina de scris sau la calculator). Locuțiunea
Manuscris () [Corola-website/Science/311670_a_312999]
-
manuscript”) se mai înțelege prima formă a unei scrieri ce se dorește a fi publicată. ul poate fi în acest sens, autograf (scris de mână) sau dactilografiat (bătut la mașina de scris sau la calculator). Locuțiunea adverbială sau adjectivală „în manuscris” desemnează tocmai această formă sub care se poate prezenta un text.
Manuscris () [Corola-website/Science/311670_a_312999]
-
le acoperă, unicul izvor disponibil. Așa se explică reticența multor istorici de a o abandona complet ca sursă, în ciuda credibilității scăzute. Lucrarea și-a primit titlul de la ediția critică a lui Isaac Casaubon din 1603, bazată pe o varietate de manuscrise în diverse versiuni. (Ediția princeps datează din 1475 fiind publicată la Milano). Cei șase "Scriptores" - "Aelius Spartianus", "Iulius Capitolinus", "Vulcacius Gallicanus", "Aelius Lampridius", "Trebellius Pollio", și "Flavius Vopiscus (din Siracuza)" - și-au dedicat biografiile lui Dioclețian, Constantin și diverse persoane
Istoria Augustă () [Corola-website/Science/311740_a_313069]