16,567 matches
-
estetice, bruiajele referențiale (foarte adesea cititorul nu știe dacă descrierea reproduce un construct pictural sau dacă ea construiește un referent inedit). 3. "De aceea noi regăsim argumenta a re și argumenta a tempore în poetica Evului Mediu. Or, descrierea unui peisaj putea, de asemenea, să aibă legătură cu teoria invenției discursului epidictic. Oare elogiul nu este esențialul acestui gen? Printre lucrurile demne de elogiu figurează și locurile unde se derulează acțiunea. Le pot fi aduse laude pentru frumusețe, fertilitate, puritate (Quintilian
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
gen? Printre lucrurile demne de elogiu figurează și locurile unde se derulează acțiunea. Le pot fi aduse laude pentru frumusețe, fertilitate, puritate (Quintilian, III, 7, 27). Neosofistica a cultivat în mod deosebit descrierea pe care a aplicat-o mai ales peisajului". (Curtius, 1956, p. 238). 4. E vorba de un ansamblu de sisteme construite, deschise, ordonate și coezive care se grupează în sub-sisteme de tipul "gen", "școală", "mișcare" (Adrian Marino, 1977). 5. A se vedea prescriptivul din Arta poetică a lui
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
să-i etalezi versului eleganța". Capitolul 2 Descrierea expresivă Pe la mijlocul secolului al XVII-lea, o parte deloc de neglijat a producției romanești (romane de călătorie, romane burlești...) contestă tradiția "eroică", dar mai ales, în secolul al XVIII-lea, descrierea de peisaj, locus amoenus, va primi statutul de clișeu. (6) [...] Iedera îndrăgostită se-mpletea în ramurile tînărului ulm, mai încolo vița de vie sălbatică se agăța de trunchiurile teilor și platanilor, susurul unui izvor de argint și ciripit de păsărele, suspinînd dulcile
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
picioare dedesubt, văi întregi, prin luminișurile norilor. G. Flaubert, Doamna Bovary, pp. 72-73 De la G. d'Haucourt pînă la Flaubert, citîndu-l pe L. Frappier-Mazur (1980, p. 8 și 9) avem ocazia [...] în sfîrșit să enumerăm, după cum urmează, principalele denumiri de peisaje, fie ele tradiționale, fie nou introduse, care coexistă în romanul romantic, cu precizarea că ele se suprapun cîteodată [...]: a) locus amoenus artificial sau natural, în general, care respectă precizia botanică și pentru care găsim exemple în Noua Heloiză (1755-1756), Alexis
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
spune P. Larousse. Raliate unor valori precum originalitatea 6, aceste "idei literare" formează un sistem împreună cu ideile filosofico-estetice de analogie universală (ea însăși reprezentată de teoriile corespondenței și ale simbolurilor 7). Aceste "idei literare" au modificat profund funcția descrierii de peisaj și s-au dezvoltat în scrieri care sînt convențional denumite preromantice și romantice. Descrierea este expresivă mai întîi pentru că ea deține un punct de vedere, fie pe cel al autorului sau pe cel al personajului care controlează descrierea. Ceea ce, la
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
pe o structurare temporală (reluarea firului narativ al romanului de ucenicie, cum este cazul Crinului din vale). În cadrul acestor povestiri apar descrieri expresive "mnemonice", procedeu foarte bine surprins de către L. Frappier-Mazur și a cărui funcționare o putem analiza astfel: a) peisajul se prezintă ca oglindirea unei "stări de spirit" a personajului, el servește drept intermediere expresivă între personaj și sentimentele sale: Este necesar ca episoadele și peisajele să fie armonizate. Există analogii între situațiile pe care le trăim, stările noastre de
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
bine surprins de către L. Frappier-Mazur și a cărui funcționare o putem analiza astfel: a) peisajul se prezintă ca oglindirea unei "stări de spirit" a personajului, el servește drept intermediere expresivă între personaj și sentimentele sale: Este necesar ca episoadele și peisajele să fie armonizate. Există analogii între situațiile pe care le trăim, stările noastre de spirit și locurile, fenomenele sau stările Naturii. Duceți un nefericit într-un loc stîncos, prin păduri întunecate, pe lîngă ape învolburate etc.; aceste ținuturi înspăimîntătoare îl
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
loc stîncos, prin păduri întunecate, pe lîngă ape învolburate etc.; aceste ținuturi înspăimîntătoare îl vor copleși atît de mult, trezind în el un sentiment de pioșenie. Lăsați doi îndrăgostiți să stea în leagăne îmbietoare [...]. Saint-Lambert, Anotimpurile, Cuvînt înainte b) același peisaj e prezentat de mai multe ori, dar în nuanțe diferite. Variații care arată schimbări de dispoziție interioară a personajelor și care reprezintă o ocazie pentru autorul-narator de a introduce reflecții "filosofice" despre timp, sentimente. Astfel, în Crinul din vale, vedem
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
prezentat de mai multe ori, dar în nuanțe diferite. Variații care arată schimbări de dispoziție interioară a personajelor și care reprezintă o ocazie pentru autorul-narator de a introduce reflecții "filosofice" despre timp, sentimente. Astfel, în Crinul din vale, vedem același peisaj, prezentat prima oară, într-o zi de primăvară, iradiind acea iubire aflată la începuturi, pe care Felix o trăiește, iar a doua oară, pictat în culorile toamnei atunci cînd este "revăzut" de către cel care se vede nevoit să se despartă
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
răsună pe toate tărîmurile, să citească și să descifreze hieroglifele divine. Beguin, Sufletul romantic și visul, p. 109 Este ceea ce, de altfel, Balzac a pus în practică în Crinul din vale. În acest roman descrierile centrate pe un component de peisaj (florile) au cel puțin două funcții: a) declanșează reflecțiile naratorului asupra armoniei universului; (13) M-am repezit pe cîmp, în vii, și-am căutat flori ca să-i fac două mănunchiuri. Dar, culegîndu-le una cîte una, retezîndu-le de la rădăcină, admirîndu-le, mă
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
p. 85 1. A se vedea studiul lui B. Didier, 1982. 2. Variantele acestui poem semnalează generalizarea toposului naturii libere. Astfel, în versul 2, s-a tăiat cuvîntul realist "stîncă" în favoarea cuvîntului "munte" care este mai potrivit cu dimensiunile grandioase ale peisajului așa cum apar ele, începînd cu Rousseau și Chateaubriand. La fel se întîmplă și în versul 5, unde " Aici fluviul își toarce apele sale line" este în final înlocuit cu " Aici urlă fluviul cu apele sale învolburate". 3. M. Foucault, 1966
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de alta, cîte o fereastră deschisă spre adîncurile neexplorate. Întunecimea salonului făcea ca lumina de afară să fie și mai puternică, iar noi priveam ca și cum cristalurile limpezi din fața noastră ar fi fost geamurile unui acvarium imens" (p. 103). d) metamorfozarea peisajului descris într-un spectacol ce trezește interesul. "Îi conduse pe "multstimații domni" către un alt teren, unde paisprezece țărani, goi pînă la brîu și cu picioarele crăcănate, coseau secara. Tăișurile șuierau mușcînd din tulpinile ce se răsturnau pe partea dreaptă
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
pe o distanță de o milă împrejurul vasului. Ce priveliște! Cine ar putea să o descrie? Ce mînă meșteră ar fi putut să o prindă pe o pînză [...]" (J. Verne, p. 104). "Ce priveliști de nedescris și ce bogăție de peisaje și de poziții pitorești la temelia stîncilor și insulițelor vulcanice de lîngă coasta libiană!". (J. Verne, p. 223) e) redarea discretă a actului de transmitere a cunoștințelor scriitorului prin narativizarea însușirii lor de către personaje sub forma unei acțiuni particulare: lectura
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
să îndeplinească o acțiune-pretext caracteristică (a ajunge devreme la o întîlnire, a sosi într-un mediu necunoscut...)14. (43) Ravanat și Servettaz se opriră mai bine de un sfert de oră înainte de a începe cățărarea pe creastă. Respirară adînc, admirînd peisajul Alpilor Grée familiar pentru bătrîn, cu totul nou pentru tînăr. Era o zi magnifică și la orizont, către sud se puteau zări Alpii cum se aliniau în trepte [...]. R. Frison-Roche, Premier de cordée (44) Nava pierdea din viteză. Pe ecrane
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
suprasemnificantă [...] consecința situîndu-se pe unul sau mai multe niveluri diferite. P. Imbert, 1983 Sînt numeroase cazurile în care se dovedește că ficțiunea folosește realitatea în avantajul funcționării ei. Un singur exemplu care va ieși, pentru moment, din sfera descrierilor de peisaje este analiza descrierilor vestimentare la Balzac. Criticul arată că, pe de o parte, prezentarea hainelor personajelor fie coincide cu moda epocii în care se presupune că are loc acțiunea romanului, fie corespunde modei în vigoare la momentul scrierii povestirii (funcția
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
percepție internă limitată: introspecție. Adoptînd perspectiva unui actor, naratorul [...] nu cunoaște nimic despre viața interioară a celorlalți actori. Tipul narativ neutru: percepție auctorială externă limitată: înregistrarea. Imposibilitatea unei percepții interne. J. Lintvelt, 1980, p. 44 În cazul descrierilor realiste de peisaje, perspectiva narativă este auctorială sau actorială, externă, mai mult sau mai puțin limitată. În primul caz, autorul nu împrumută viziunea sa unui personaj. Adevărat demiurg care știe totul despre tot, el folosește descrierea (funcția matezică) pentru a-și demonstra întreaga
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
celălalt. H. de Balzac, Iluzii pierdute, p. 42 Atunci cînd descrierea este senzorială, ea este asumată adesea de personaje-pretext (cf. analizei precedente a justificării descrierii, p. 49) care servesc de mediatori între obiectul descris și autor. Așa cum demonstrează următoarea descriere, peisajul descris este indicat cu claritate ca și cum ar fi văzut de chiar de către personaj: ("ochii... îl zăriră", "în față", "el nu-și închipuise...", "ceea ce îl surprindea mai ales...", "Etienne își ridică privirea..."), limitîndu-se în mod logic la ceea ce poate acesta vedea
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
fi evaluat sau modalizat. Ph. Hamon (1984) a arătat că evaluarea, în scrierea realistă, se face în mod esențial asupra obiectului ce trebuie descris [a se vedea în fragmentele precedente "ce spectacol indescriptibil și ce varietate de locuri și de peisaje..." (J. Verne) sau "Este sigur acum, va fi toată noaptea obsedat de imaginea înspăimîntătoare..." (R. Frisson-Roche)], dar și asupra personajelor-pretext. Ele contribuie la acreditarea iluziei referențiale a obiectelor descrise, fie că sînt prezentate ca fiind "demne de interes" sau că
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
E. Zola, Germinal, p. 15 Deodată îi răsăriră în față doi uriași ochi galbeni străpungînd întunericul. Se afla sub un clopot, în sala de recepționare, chiar la gura puțului.. E. Zola, Germinal, p. 30 c) utilizarea expresivă a descrierilor de peisaj care metaforizează starea psihică a unui personaj; astfel, în Doamna Bovary, prima descriere a grădinii și aluzia la statuia din ghips a preotului este justificată de sosirea Emmei, proaspăt căsătorită, în noul loc unde va sta. (70) Bătrîna servitoare se
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
a spune totul, absurdă". Roz va fi cel care va vorbi, ceva mai tîrziu, despre "acele descrieri atît de prețioase pentru cei care nu au nimic de spus" și îl felicită pe Edouard Rod pentru faptul că, în romanele sale, "peisajele nu sînt deloc tratate doar de dragul lor: ele nu există decît în fața celor care le privesc". Primul efect al acestor considerații estetice asupra punctului de vedere este cel de a disloca pasajul descriptiv; și, în plus, de a considera implicit
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
soare, nu există un copac, un tufiș care să facă puțină umbră [...]. A. Robbe-Grillet, Dans le labyrinthe, p. 9 Dar acesta este și rolul mișcărilor de focalizare variabile. Astfel, în cele două fragmente de mai jos, din Dans le labyrinthe, peisajul corespunde cînd viziunii personajului, cum o arată prezența posesivului: (78) Apoi, el o ia la dreapta, pe o stradă aflată la întretăierea acesteia, pustie și ea, mărginită de case care seamănă între ele, aliniate, destul de depărtate unele de altele [...]. p.
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
viziunii personajului, cum o arată prezența posesivului: (78) Apoi, el o ia la dreapta, pe o stradă aflată la întretăierea acesteia, pustie și ea, mărginită de case care seamănă între ele, aliniate, destul de depărtate unele de altele [...]. p. 32 cînd peisajul este perceput de o altă instanță, fapt demonstrat de locuțiunea prepozițională "din spate", cînd nu există nici o posibilitate de a determina natura focalizatorului la care face trimitere perspectiva (la dreapta cui?): (79) Soldatul ține sub brațul stîng un pachet. Stă
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
printr-un proces de asimilare extinsă, contaminează segmentele ficționale care în mod obișnuit nu sînt legate din punct de vedere tematic. Astfel, tot în Leçon de choses (p. 154 și 155, 93, 99), o scenă erotică e influențată de un peisaj marin și, invers, un decor marin se regăsește antropomorfizat: (84) Cînd trec pe lîngă ea, simte mirosul lor pătrunzător amestecat cu aroma mării. Simte miros pătrunzător de scoici și de pămînt din părul des și negru aflat între picioarele bronzate
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
3. Nu vom lăsa să ne scape ocazia de a interpreta drept aluzii parodice la descrierile realiste reutilizarea, în forma degradării, a ingredientelor folosite pentru justificarea descrierii (fereastra și lumina) și faptul că ocularizarea nu mai este orientată către exterior (peisaj), ci către interiorul unui obiect transparent. 4. Tot în Projet pour une revolution à New York. Dezvoltînd descrierea prin această adresare către cititor, A. Robbe-Grillet creează metafore expresive din care unele, mai tîrziu, vor fi producătoare de scene sadico-erotice. 5. A
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
unele, mai tîrziu, vor fi producătoare de scene sadico-erotice. 5. A se vedea, de exemplu, J. Ricardou, 1971 sau N. Bothoral, F. Dugast, J. Thoravel, 1976. 6. G. Genette (1972) a arătat, în opera lui Marcel Proust, cum se construiesc peisajele prin asociere metaforică cu predominanță metonimică. La fel, J. Ricardou (1978) a analizat rolul "metaforelor ordinale" din descrierile proustiene. Concluzie Nu ar trebui ca această abordare istorică a unei forme textuale să dea impresia că, în materie de scriitură, ar
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]