19,182 matches
-
acolo vei ieși înaintea domnilor tăi”. Răspunzând că nu poate face așa ceva, domnul l-a întrebat pe Firley: “La ce ai mai venit, dacă nu vrei să mergi acolo ?” S-a hotărât ca solii unguri și poloni să meargă la stăpânii lor și să discute despre întrunirea unei comisii mixte, la 21 aprilie 1504. La întâlnirea din 5 noiembrie, domnul i-a spus lui Firley: „Am înțeles din solia ta că nu vreți să împliniți învoiala făcută de mine cu Horvath
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Să restituie teritoriul ocupat, a răspuns Firley. „Spune-mi mie pricina pentru care ar trebui să părăsesc această țară pe care am luat-o cu sabia. Am luat această bucată de pământ, vreau ca ea să-mi rămână mie. Întrucât stăpânii tăi n-au venit la zi, eu mi-am trimis oamenii în țară ca s-o ia.” Rugat să mai amâne discuțiile până la 10 noiembrie, când Firley putea veni cu un răspuns și de la colegii săi, domnul a fost categoric
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
fost obligat să formeze o armată de călăreți, care să se opună cavaleriei musulmane. Neavând venituri, care să îngăduie organizarea unei călărimi greu înarmate, Carol Martel a înzestrat pe cavalerii săi cu o bucată de pământ numită feud. În schimbul feudului, stăpânul acesteia era obligat să meargă la oaste, la chemarea regelui. Astfel s-a născut o societate feudală, care avea la bază posesia unui feud și obligația militară a feudalului. În 732, musulmanii au fost opriți la Poitière și forțați să
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
între vasal și suzeran dacă nu au salvat imperiul, au salvat regalitatea.” Beneficiul (ducatul sau comitatul) are un caracter viager. Supușii ducilor și comiților devin, chiar la recomandarea împăratului (847), vasalii acestora. Serviciul militar nu mai este datorat regelui, ci stăpânului local. Se produce astfel o ruptură între rege și masa oamenilor liberi. Fărâmițarea Imperiului Carolingian (fărâmițarea feudală, care înseamnă desprinderea unor părți dintr-un întreg) începe odată cu moartea lui Carol cel Mare, când Imperiul este împărțit între fiii acestuia. Stăpânii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
stăpânului local. Se produce astfel o ruptură între rege și masa oamenilor liberi. Fărâmițarea Imperiului Carolingian (fărâmițarea feudală, care înseamnă desprinderea unor părți dintr-un întreg) începe odată cu moartea lui Carol cel Mare, când Imperiul este împărțit între fiii acestuia. Stăpânii marilor domenii - ducate, comitate - se simt legați de domeniul lor, fapt care le stânjenește mobilitatea ca funcționari ai statului. Slăbiciunea puterii centrale (a regelui) va crea condiții pentru întărirea puterii ducilor și comiților. Aceștia se vor strădui să devină stăpâni
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Stăpânii marilor domenii - ducate, comitate - se simt legați de domeniul lor, fapt care le stânjenește mobilitatea ca funcționari ai statului. Slăbiciunea puterii centrale (a regelui) va crea condiții pentru întărirea puterii ducilor și comiților. Aceștia se vor strădui să devină stăpâni ereditari al domeniului lor. În anul 843, Carol Pleșuvul promite să nu îi mai revoce pe comiți, decât în urma unei judecăți prezidată de comitele palatin. Ca să-și asigure credința vasalilor în timpul campaniei din Italia, Carol Pleșuvul hotărăște prin capitularea de la
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
erau autonome 30 de comitate, iar în 950 numărul lor se ridica la 56. Cea de a treia etapă a fărâmițării feudale are loc la sfârșitul secolului al X-lea și începutul celui următor, când apar senioriile. Acum este epoca stăpânilor de castele. Mai mulți castelani reușesc să devină independenți „autoritatea seniorului se exercită asupra unui teritoriu complet coerent la centru în jurul castelului sau a mănăstirii. O seniorie, cum era cea de la Bellême, avea 100 km în lungime și 30 km
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
tutela Ungariei, polonii îl sprijină pe Alexandru, fratele lui Roman, care reușește să ocupe scaunul țării la începutul anului 1449. Roman nu reușește să-și impună autoritatea asupra întregii țări. La 22 august 1447, Petru, fratele lui Ștefan, se afla stăpân peste o parte din Moldova și întărea mânăstirii Neamț, 17 sate și 2 iezere, iar la 15 septembrie 1447, dă un alt privilegiu aceleiași mânăstiri. În cele două privilegii nu apare Sfatul Domnesc. Roman, care se afla la Brașov, dă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
două privilegii nu apare Sfatul Domnesc. Roman, care se afla la Brașov, dă și el, la 4 august 1447, un privilegiu negustorilor brașoveni, pe care îi anunța că “ne-a ajutat Dumnezeu și am dobândit moșia noastră adevărată”. Roman devine stăpân pe întreaga țară la 18 februarie 1448, când dă din Suceava un privilegiu prin care îi întărea unui boier satul Storojineț. De data aceasta sunt martori boierii din Sfat, alături de fratele domnului, Ilihno (Alexăndrel). Sunt 9 boieri care nu mai
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
obicei, nu era mai mare decât domeniile stăpânite de unii duci sau comiți. Timp de câteva secole, puterea regilor Franței a crescut prin căsătorii cu prințese, care aduceau o moștenire bogată și prin cuceriri. Carol cel Mare s-a considerat stăpânul întregului Imperiu, pe care îl socotea ca pe o moșie a sa, proprie. Potrivit mentalității germanice, el a împărțit Imperiul între fiii săi; aceștia au fost obligați să recunoască dreptul ducilor și comiților (principii teritoriali) de a stăpâni efectiv domeniile
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Dragoș vodă și urmașii săi i-au împroprietărit pe boierii care au strălucit prin faptele lor, cu domenii, pe care, uneori, domnii le puteau lua înapoi, dar, până la urmă, domnii le-au restituit moșiile urmașilor acelor boieri. Așadar, domnul era stăpânul țării, țara era ca o moșie din care domnul putea face danii unor boieri, care îl slujiseră cu credință. Același punct de vedere se întâlnește în răspunsul pe care boierii moldoveni îl dau guvernatorului austriac, în 1782: “tot locul țării
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
document se spune că satele alipite ocolului târgului Vaslui sunt uric cu tot venitul lui Ștefan cel Mare și neamului său, acestea vor reveni după moartea sa urmașilor la tron, fie că erau moștenitori direcți, fie că nu, calitatea de stăpâni ai târgului conferindu-li-se datorită faptului că erau domni ai țării Moldovei. Ștefan cel Mare îi scutea pe locuitorii Vasluiului de orice vamă, “numai să plătiască acia cari vor aduce pește în târgu, adică de la o maje un pește
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
făcut mai sus scrisei mânăstiri braniște în jurul mânăstirii”, căreia i se stabilea hotarul care cuprindea un teritoriu foarte întins. Domeniul domnesc: locuri în pustiu. Locurile în pustiu (pustie) sunt, de fapt, suprafețe aflate între sate, locuri care nu aveau un stăpân, din care cauză li s-a spus că sunt în pustiu. În Europa medievală populația era rară, continentul apărea ca un imens “deșert verde”, oazele fiind locurile în care se aflau așezări omenești. Locurile pustii din Moldova aparțineau domeniului domnesc
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
hotarul său, care iarăși el singur au muncit de au curățit din pădure și au făcut seliște, adecă satul și cu morile ce sunt acolo”. Documentul ne dezvăluie modul în care se întemeiază un sat în pustiu, un loc fără stăpân, de obicei împădurit, prin defrișare creându-se spațiul pentru întemeierea unui sat. La 4 octombrie 1440 i se întărea mânăstirii Bistrița un sat pe care îl dăruise Oană Porcul, unul dintre cei mai bogați boieri din Moldova, iar cu această
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a întemeiat din pustie”. Lui Roșca și fratelui său Cojea le erau întărite mai multe sate, dar și două locuri în pustie (15 iulie 1448). Tot la 15 iulie 1448, le sunt întărite lui Cernat Ploscarul și fratelui său Șteful, stăpânii unuia dintre cele mai mari domenii boierești din Moldova, toate bunurile funciare, inclusiv trei locuri în pustie. La 17 octombrie 1451, era întărită o prisacă din pustie, iar la 27 octombrie 1452, Manu al lui Globnicu și fii săi “au
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
exagerat să credem că efortul de colonizare s-a manifestat imediat după întemeierea țării. Colonizarea a fost favorizată și de faptul că țăranul român nu era legat de pământ, așa cum se întâmpla în alte state feudale. Odată îndeplinite obligațiile față de stăpânul moșiei, țăranul avea liberatea să plece pe altă moșie, unde i se ofereau condiții mai bune de trai. Din domeniul domnesc mai făceau parte iezerele, bălțile de la Bohotin sau de la Botna, pe Covurlui, bălțile de la Dunăre. Reiese din documentele lui
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
1950, au încercat să demostreze că domeniile (moșiile) boierești de la noi au fost alcătuite și organizate aidoma domeniilor feudale din apusul Europei. Având o organizare economică autarhică, ele “reprezentau și pe tărâm politic o forță aproape de sine stătătoare. Ele dădeau stăpânilor lor o putere foarte întinsă, atât în timp de pace, cât și în timp de război; nu este vorba numai de bogăția pe care o produceau veniturile domeniului ci, mai ales, de autoritatea judecătorească și militară pe care ele o
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
râului, unde se puteau întemeia alte zece sate. Punându-le pe hartă, vedem că satele vornicului nu se aflau într-un singur hotar. În afară de aceasta, satul Gâdinți ajunge în posesia boierului Negre, care își avea curtea aici, sat pe care stăpânul său îl va dărui, la moartea sa, mânăstirii Bistrița. La 22 martie 1500, Ștefan cel Mare face un schimb de sate cu mânăstirea Bistrița, de la care ia satul Gâdinți și îl dăruie mânăstirii Putna, o dovadă de cât de stabile
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
le întărea lui Petriman și surorii lui, și lui Isac, “a lor drepte ocini", satele anume Porceștii și Brebii și Hociungii, din județul Neamțului. Într-un alt document, din 7 aprilie 1502, este pomenit și satul Arămești, care își schimbă stăpânul. Un alt mare domeniu a fost acela al lui Oană Cupcici, atât de mare și de important încât boierul avea și o cancelarie proprie, un diac al său scriind un privilegiu domnesc. Primul document care se referă la domeniul lui
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
vedere statistica daniilor, reiese că daniile erau întărirea unor proprietăți de un singur sat și mai puțin de atât, înseamnă că majoritatea boierilor Moldovei erau săraci. Și probabil că ei nu dispuneau de niște cete militare însemnate, din moment ce Dragoș Urlat, stăpânul unui sat, trebuia să țină de steagul de la Tutova, care se afla sub comanda unui staroste. Iar, dacă majoritatea boierilor aveau domenii modeste, era firesc ca ei să se afle de partea domnului, într-un eventual conflict între marii boieri
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
lor”. O altă moșie care se desface este aceea a familiei Costici. Hodco Costici a făcut parte din Sfatul Domnesc, deținând dregătoria de postelnic. Va figura în Sfatul Domnesc până la 25 ianuarie 1446. Dintr-un document din 24 noiembrie 1492, stăpâni peste satul Știubeiul, care făcuse parte din domeniul lui Hodco Costici, erau 34 de nepoți ai lui Hodco și ai fratelui său, Leu. Printre nepoți s-au numărat și Ivanco și Vasco Levici(Leu). Vasco a fugit în Polonia cu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
sate și jumătate, cu poieni și bălți de pescuit, mânăstirea Tazlău trebuia să fie un puternic centru al ortodoxismului într-o regiune unde se stabiliseră mulți catolici fugiți din Transilvania, din cauza unor grele obligații pe care aceștia le aveau față de stăpânii lor feudali. La 15 martie 1490, Isaiu de la Răcătău și rudele sale împart ocina lor, anume satele: Gălășești, la gura Răcătăului și mânăstirea, care e la gura Dinețului și cu toate poienile care ascultă de ea, și satele Păncești, Horjești
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în șir, cu Roznovanu Rosetti, care voia să pună stăpânire pe satele lor. La începutul secolului XIX-lea, vrâncenii au reușit să câștige procesul cu marele boier. În rândul satelor răzeșești, au ajuns și sate boierești. Stăpânite în devălmășie, numărul stăpânilor crește, aceștia sărăcesc și ajung în rândul răzeșilor. Constantin Cihodaru era de părere că “obștile răzeșești din această zonă (dintre Carpați și Prut, din Țara de Jos) sunt atestate ca având la bază o proprietate funciară boierească”. În structura satelor
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
său, care devine perfect autonom în cadrul regatului, ducatului, senioriei. Funcționarii seniorului nu mai au voie să pătrundă pe domeniul care se bucură de imunitate, iar locuitorii unui asemenea domeniu nu mai au nici o obligație față de rege sau cine este seniorul stăpânului lor. Vasalul are doar obligația de a se prezenta cu un număr de ostași la chemarea seniorului, de a-i acorda ajutor și sfat la nevoie. Cum obține mânăstirea Bistrița imunitatea ? La 15 septembrie 1462, sunt întărite Bistriței 18 sate
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
merge și domnul. Sunt scutite de dări și de slujbe și satele Putnei, dar nu trebuie uitat faptul că domeniul mânăstirii este creat de domn, care cumpără sate și își înzestrează propria ctitorie. Nu este vorba, ca în Apus, ca stăpânul domeniului să impună suzeranului acordarea imunității domeniului pe care îl stăpânea el. Dar, esențial, pentru organizarea feudală a societății românești, este faptul că nici un domeniu laic (boieresc) nu primește scutire de dări și de slujbe în secolul al XV-lea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]