153,612 matches
-
electric cu arc, în care un arc electric era lovit între tije de carbon în interiorul unor blocuri de calcar. Fierul topit era apoi răcit rapid prin scufundare în apă. Contracția generată de răcirea fierului se presupune că a produs presiunea înaltă necesară pentru a transforma grafitul în diamant. Moissan și-a publicat rezultatele într-o serie de articole în anii 1890. Mulți alți savanți au încercat să refacă experimentul său. William Crookes pretindea că a reușit în 1909. Otto Ruff susținea
Diamant sintetic () [Corola-website/Science/328782_a_330111]
-
aproximativ 3000 °C la o presiune de 3,5 gigapascali pentru cțteva secunde. Curând după aceea, al Doilea Război Mondial a întrerupt proiectul. El a fost reluat în 1951 la Laboratoarele Schenectady ale GE, iar un grup de diamante de înaltă presiune a fost format cu F.P. Bundy și H.M. Strong. Tracy Hall și mulți alții s-au alăturat proiectului la scurt timp după. Există câteva metode folosite pentru producerea diamantelor sintetice. Metoda originală folosește presiune mare și temperatură mare (HPHT
Diamant sintetic () [Corola-website/Science/328782_a_330111]
-
aceste scopuri, diamantele sintetice fabricate prin metoda HPHT sunt mult mai populare, în mare parte datorită reductibilității mai bune a proprietăților mecanice. Diamantul nu este potrivit pentru prelucrarea rapidă a aliajelor feroase, din moment ce carbonul este solubil în fier la temperaturile înalte create prin prelucrarea rapidă, ceea ce duce la creșterea mai mare a uzurii la instrumentele cu diamante în comparație cu cele alternative. De obicei, în cadrul instrumentelor de tăiat, diamantelor sunt reprezentate de granule dispersate de ordinul micrometrilor pe o matrice de metal (de
Diamant sintetic () [Corola-website/Science/328782_a_330111]
-
acesteia, viața în Britania aflată sub ocupație romană și modul în care au căzut în uitare vechile sale tradiții din cauza unei noi religii, creștinismul. Toate poveștile sunt narate de femei care au deținut puterea în timpul vieții, cum ar fi Eilan, Înaltă Preoteasă a Sanctuarului, Elena, mama împăratului roman Constantin și Morgaine, Mare Preoteasă a Avalonului (rămasă în legendă ca vrăjitoarea Morgan le Fay). Seria explorează povestea Regelui Arthur și legendele legate de ea din tr-o perspectivă feministă, dar și incorporând personaje
Seria Avalon () [Corola-website/Science/328771_a_330100]
-
într-un univers paralel cu Glastonbury, cele două locații coexistând simultan în același loc, trecerea dintr-una în cealaltă fiind posibilă invocând o ceață magică. Conducătoarea Avalonului, Doamna Lacului (o persoană evocată de unele povești arturiene) este identificată ca Mare (Înaltă) Preoteasă în cadrul seriei. Deoarece legendele dau diferite nume acestui personaj, Doamna lui Bradley este un titlu care trece de la o generație la alta. Toate Doamnele Lacului arturiene (Viviane, Niniane, Nimue, etc.) devin personaje separate în romane, iar personajele originale sunt
Seria Avalon () [Corola-website/Science/328771_a_330100]
-
a fost scris în colaborare de Marion Zimmer Bradley și Diana L. Paxson, ultima nefiind creditată. Structurat sub forma unei serii de povestiri, "Doamna din Avalon" (1997) surprinde câteva episoade distincte din istoria Avalonului, împreună cu femeile care au servit ca Înalte Preotese. Printre acestea se numără povestea lui Caillean - prima Înaltă Preoteasă care ajută la fondarea insulei -, cea a Diernei - care aranjează o căsătorie între o prințesă britanică și un ofițer roman pentru a asigura pacea - și cea a Vivianei - un
Seria Avalon () [Corola-website/Science/328771_a_330100]
-
Diana L. Paxson, ultima nefiind creditată. Structurat sub forma unei serii de povestiri, "Doamna din Avalon" (1997) surprinde câteva episoade distincte din istoria Avalonului, împreună cu femeile care au servit ca Înalte Preotese. Printre acestea se numără povestea lui Caillean - prima Înaltă Preoteasă care ajută la fondarea insulei -, cea a Diernei - care aranjează o căsătorie între o prințesă britanică și un ofițer roman pentru a asigura pacea - și cea a Vivianei - un personaj din romanul principal al seriei, "Negurile". Din nou, colaborarea
Seria Avalon () [Corola-website/Science/328771_a_330100]
-
HuaZhong) pe 15 martie 2013. Pentru a răspunde nevoilor de formare a cadrelor (manageri, ingineri etc) din companiile chineze și internaționale din domeniul energiilor curate și regenerabile, ICARE dezvoltă actualmente o platformă dedicată formării continue. Programe scurte de formare de înalt nivel și concepute în funcție de nevoile exprimate, sunt dezvoltate, pe de-o parte, de către experții din universitățile și școlile de inginerie partenere ale consorțiului, dar și de către întreprinderi specializate. Primele sesiuni de formare au avut loc în ianuarie 2013, având ca
Institutul Euro-Chinez pentru Energii Curate și Regenerabile () [Corola-website/Science/328799_a_330128]
-
Iuliu-Ioan Mezei Câmpeanu a fost descendent al Familiei Rațiu de Nagylak (Noșlac) din Turda, atestată în Transilvania la începutul secolului al XIV-lea și reînnobilată în anul 1625 de către principele Gabriel Bethlen. A fost fiul lui Ioan (fost judecător la Înalta Curte de Justiție și Casație Regală din Budapesta) și al Ecaterinei Mezei Câmpeanu de Szathmar (Satu Mare). Tatăl său era descendent pe linie paternă din vechea familie nobiliară Câmpeanu de Satu Mare, devenit prin maghiarizare Mezei, iar pe linie maternă din familia
Iuliu I. Mezei Câmpeanu () [Corola-website/Science/328813_a_330142]
-
unui glonț, fiind capabile apoi să devoreze victimele. La îndemnul Juliei, David îl ucide pe profesor și îi continuă cercetările, prelevând mostre de parfumuri din glandele lăcustelor. Aceste parfumuri cu arome extrem de puternice, sunt apoi comercializate pe sume exorbitante în înalta societate sub sigla "". Cei doi se îmbogățesc, iar Julie decide că a sosit momentul să pună în aplicare a doua parte a planului: transportarea lăcustelor în zonele de coastă asaltate de înalta societate și punerea lor în libertate. În contact
Ira Melanox () [Corola-website/Science/328811_a_330140]
-
puternice, sunt apoi comercializate pe sume exorbitante în înalta societate sub sigla "". Cei doi se îmbogățesc, iar Julie decide că a sosit momentul să pună în aplicare a doua parte a planului: transportarea lăcustelor în zonele de coastă asaltate de înalta societate și punerea lor în libertate. În contact cu efluviile parfumurilor secretate din glandele lor - și care reprezintă pentru ele ordine de a ucide - lăcustele încep să facă tot mai multe victime. Puse în fața unui agresor necunoscut, autoritățile decid să
Ira Melanox () [Corola-website/Science/328811_a_330140]
-
diferită de regiunea de astăzi a Olandei. Cea mai mare parte a teritoriului era mlăștinoasă fiind supusă inundațiilor continue, motiv pentru care era greu locuibilă. Principalele arii ale habitatului se aflau în zona dunelor de pe coastă și în zonele mai înalte din apropierea râurilor. Contele Dirk era membru al casei de Olanda, o familie cu oarecare notorietate în cadrul Germaniei de atunci. Mama sa, Lutgarda de Luxemburg, a deținut regența pe când Dirk era încă minor, în intervalul dintre 993 și 1005. Ea era
Dirk al III-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328808_a_330137]
-
fost găsite observații din 4 octombrie 2012. În momentul descoperirii, cometa se afla la 7,2 UA de Soare și avea magnitudinea de 18,6.- La trecerea sa pe lângă Marte, magnitudinea sa aparentă ar putea atinge 8, iar imagini de înaltă definiție vor fi posibile cu ajutorul sondei Mars Reconnaissance Orbiter (MRO) acum aflată în jurul planetei Marte. Din observațiile de doar 148 de zile, făcute până la 1 martie 2013, se consideră că există o mică posibilitate să asistăm la un coliziune între
C/2013 A1 () [Corola-website/Science/328819_a_330148]
-
uneori, abrupt -, despre viață, așa cum și-o dorește omul, despre nevoia de dragoste, despre aspirația spre înalt (pe care o relevă primele metafore ale filmului: un vagonet gol urcă printr-un nesfârșit, parcă, tunel de verdeață, de copaci drepți și înalți, pe versantul unui munte). Interpreți neprofesioniști și actori versați se întâlnesc în distribuția de firesc a filmului”. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului trei stele din cinci și a făcut următorul comentariu: "„O tânără care, din credulitate, a făcut un
Fructe de pădure (film) () [Corola-website/Science/328843_a_330172]
-
o lățime medie de la o înălțime de 3,10 până la înălțime în centru. O cornișă simplă în S înconjoară perimetrul la o distanță constantă față de sol și deci, dată fiind panta, la o înălțime destul de mare: este și ea mai înaltă de în colțul de nord-est decât la poarta de vest, locul cel mai jos unde este încă vizibilă. Pe latura de vest, cornișa este situată la deasupra nivelului mării, dar pe cea de est, ea se găsește cu mai jos
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
bordată de arcade și măsurând 27 de metri lungime pe 13,50 lățime: multă vreme cunoscută sub denumirea „curtea catedralei”, în secolul al XX-lea a început să fie denumită „Peristilul”, cu referire la cele două colonade care o delimitează. Înalte de 5,25 metri, coloanele sunt douăsprezece din granit roșu din Egipt și celelalte din marmură — probabil din cipolin din Evia. Multe dintre ele a trebuit să fie încercuite cu bronz întrucât se fisuraseră sub greutatea arhitravelor și arcadelor. Monument
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
panouri perforate, cu o înălțime de : unul dintre acestea încă mai era vizibil în epoca lui Adam. Intercolonamentul ce marca intrarea în Mausoleu și în temenos este mai important, în timp ce cele trei arcade cel mai dinspre sud sunt puțin mai înalte, aproape ajungând la arhitravă. Muchia sudică a Peristilului corespunde verandei tetrastilului monumental al apartamentelor private: patru coloane de granit roșu surmontate de capiteluri corintiene susțin un fronton și o arhitravă a cărei parte centrală, de deasupra porții, formează un arc
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
din pronaos și deci nici din fațadă, dar restul templului este foarte bine conservat. Pereții exteriori ai cellei, cu o lungime de , prezintă un aparat bine reglat, și sunt decorați la colțuri cu pilaștri cu capiteluri. Ușa, lată de și înaltă de , are o șambrană bogat sculptată: în mijlocul unui frunziș, copii culeg struguri în timp ce păsări bat din aripi în jur. Două console cu volute sustin o cornișă corintică cu zece modilioane: intermodilioanele sunt ocupate de capete sculptate ce reprezintă doi tritoni
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
primejdie gravă pentru pacea în Europa”. Discursul cu puternice accente antisovietice i-a creat lui Ceaușescu o mare popularitate la nivel intern și extern. În această perioadă de început a regimului Ceaușescu au avut loc numeroase vizite bilaterale la nivel înalt. Președinții americani Richard Nixon și Gerald Ford, precum și președintele francez Charles de Gaulle au vizitat România, iar Nicolae Ceaușescu a fost primit la Washington de președintele Jimmy Carter, iar la Paris de Georges Pompidou. S-au intensificat semnificativ și relațiile
Epoca de Aur (România) () [Corola-website/Science/328850_a_330179]
-
de limbă slavă ca Proilava, de limbă turcă, ca Ibraila și alte forme ca Brilaga sau Braylaum. Vechii istorici atribuie numelui o origine indo-europeană, (bhreg) însemnând pisc vertical cu referire clară asupra poziției geografice a orașului, mai precis asupra malului înalt, adică a piscului sau versantului vertical ce sare în ochi privit din amonte, adică de călătorul ce vine din Galați pe Dunăre, de aici și celălalt nume existent de "Piscul Brăilei", acordat orașului în trecut. Un studiu al originilor Brăilei
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
din vremuri imemoriale. Există numeroase vestigii arheologice dovedind prezența omului neolitic (Boian-Giulești) 5000 i.Hr., la Brailița (vârful Cațagaței), viața a continuat în epoca bronzului, apoi fiind atestată o puternică așezare getică între secolele IV și III î.Hr. aflată pe terasa înaltă a Dunării și întreținând legături cu grecii - de la pontul Euxin, până la Elada. În era noastră descoperirile atestă prezența civilizației Sântana de Mureș, continuată cu o așezare medievală din secolele X-XI. Privilegiul comercial pentru brașoveni, dat de Vladislav Vlaicu la 20
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
urmărea și colonizarea domeniului cu locuitori care ar dori sa se așeze aici, români sau străini. Precizarea pe teren a vechilor hotare, tinându-se seama și de eventualele revendicări ale foștilor stăpâni de moșii. Factorul care a contribuit în cel mai înalt grad la dezvoltarea Brăilei, după 1829, a fost libertatea comerțului pe Dunăre și mare, prevăzută de unul din articolele tratatului de la Adrianopol. Această libertate face ca mărfurile Brăilei și în primul rând grânele, produsele animaliere, sarea, să poată fi vândute
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
marfă și din sectorul industriei feroviare din România și din Europa Centrală și de Sud-Est. Din octombrie 2012, este președintele Consiliului de Afaceri România-Kazahstan ca o recunoaștere a viziunii sale și a activității susținute de dezvoltare economică strategică la nivel înalt. Gruia Stoica a absolvit Universitatea Politehnică din București, iar apoi a obținut o diplomă de Master în Structura Fină a Materialelor Metalice. Parcursul educațional îi este completat cu absolvirea unor cursuri în diverse instituții de învățământ superior din România: Colegiul
Gruia Stoica () [Corola-website/Science/328865_a_330194]
-
liturgică. Desfășurarea ceremoniei de sama’ este minuțios organizată, fiind descrise și repetate până la cele mai mici detalii. Dansatorii intră îmbrăcați în alb, simbol al giulgiului, sunt acoperiți de o amplă manta neagră, care reprezintă mormântul și poartă pe cap toca înaltă de fetru care este o imagine a pietrei funerare. Sheikhul, considerat a fi mediator între cer și pământ,pășește ultimul în spațiul celebrării. Îi salută pe ceilalți și le primește salutul,după care se așează în fața covorului roșu(a cărui
Ordinul Mawlawiya () [Corola-website/Science/329370_a_330699]
-
permite călătorilor să se deplaseze în cele mai bune condiții posibile. La intervale foarte regulate, pentru a fi ușor reperate în spațiu, inginerii romani ridicau pe marginea "viae publicae" și "viae vicinales" pietre miliare. Acestea sunt, în general, coloane cilindrice înalte de 2 până la 4 m și cu diametrul de 50 până la 80 cm, cu o bază cubică, totul înfipt în sol, la o adâncime de circa 80 de centimetri. Pietrele milliare nu erau așezate, ca actualele borne kilometrice, la fiecare
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]