15,911 matches
-
după proiectul arhitectului Paul Schmidt, în stil baroc, după ce vechea biserică a căzut pradă incendiului din 18 aprilie 1758, alături de încă 132 clădiri. Prima mențiune a unei școli confesionale la Bistrița datează din anul 1388, aceasta câștigând în valoare prin șirul de dascăli, instruiți în universități de prestigiu ale vremii. După adoptarea Reformei școală a fost transformată în gimnaziu cu predare în limba latină, al cărui Regulament elaborat în 1596 de către umanistul Gallus Rohrmann prevedea două cicluri de studii. Școală, amplasată
Bistrița () [Corola-website/Science/296934_a_298263]
-
român influențează real un ținut și o zonă în care natura frumoasă îndeamnă la poveste. Din secolul al XIX-lea orașul își demolează o parte a zidurilor păstrând doar Turnul Dogarilor, iar în locul șanțurilor și pietrelor de zid se sădesc șirurile de castani ce fac azi din Bistrița, un oraș verde și secular. Municipiul Bistrița este situat în partea de nord-est a Podișului Transilvaniei, în Depresiunea Bistriței și este străbătut de răul Bistrița. Principala cale de acces este drumul european E58
Bistrița () [Corola-website/Science/296934_a_298263]
-
vest a orașului este străjuită de înălțimile împădurite ale Munților Metalici cu Vârful Mamut (630 m). Spre est, peste Mureș, se disting dealurile argiloase de culoare roșiatică ale podișului ardelean, erodate de râurile Mureș, Sebeș și Secaș, acestea formând un șir de râpe cu forme interesante și vegetație rară. Spre partea de sud se văd culmile munților Sebeșului, cu Vârful Șurianu (2245) și cu vârful Pătru (2130). Municipiul Alba Iulia este așezat în centrul podișului ardelean, la 46°05' latitudine nordică
Alba Iulia () [Corola-website/Science/296930_a_298259]
-
și toamna aduc vreme destul de blândă. Mare parte din teritoriul țării este format din câmpii mănoase și dealuri joase. Într-un peisaj leton tipic, un mozaic de vaste păduri alternează cu câmpii, ferme și pășuni. Terenurile arabile sunt delimitate cu șiruri de mesteceni și cu pâlcuri de pădure, care reprezintă habitat pentru numeroase plante și animale. Letonia are sute de kilometri de țărm maritim sălbatic—litoral cu păduri de pin, dune și plaje continue cu nisip alb. Letonia este pe locul
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
și-a abandonat poporul și a a rămas la comanda armatei concentrate în sud-estul Belgiei, devenind un simbol al valorilor morale ale Antantei. În sectorul Mons și Charleroi, trupele franceze comandate de generalul Joffre și Corpul Expediționar Britanic comandat de Șir John French (veteran din războiul cu burii), au contraatacat și au silit trupele germane să se retragă spre sud. Armatele germane au pătruns în Franța. Nevoit să renunțe la câteva divizii pentru a întări Frontul de Est, amenințat de mobilizarea
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
de pe Frontul de Vest de la Artois. Bombardamentul preliminar asupra pozițiilor germane a durat timp de 5 zile. Pe 9 mai 1915, Petain a condus ofensiva Armatei IX Franceză, având ca obiectiv dealul Vimy. Petain nu l-a putut cuceri. Generalul Șir Douglas Haig a condus un atac simultan al britanicilor la Neuve Chapelle. Nu a reușit să pătrundă. Pe 25 septembrie, britanicii și francezii au lansat un atac simultan asupra liniilor germane la Artois. Generalul Dubail a atins vârful dealului Vimy
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
în cele din urmă, dar Armata VI Germană l-a respins. Haig a atacat la Loos și a progresat, dar și el a fost respins. După ce un al doilea atac britanic pe 13 octombrie s-a soldat cu pierderi grele, Șir John French a decis oprirea ofensivei din Artois. A fost un eșec costisitor, 50 000 de soldați britanici și 48 000 de soldați francezi fiind uciși. Pe 19 februarie 1915, britanicii au atacat forturile turcești din Dardanele, la intrarea în
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
retragă. Primul Lord al Amiralității, Winston Churchill, era nerăbdător. Amiralul Carden progresa lent în Dardanele și era extrem de stresat din cauza situației și supus presiunii lui Churchill. Era în pragul unei depresii nervoase. În martie 1915, a fost înlocuit cu viceamiralul Șir John de Robeck, care a ordonat înaintarea flotei aliate prin Dardanele, desi strâmtoarea era minata. Pe 18 martie 1915, 18 nave de război britanice și franceze au intrat în apele inamice. Navă franceză Bouvet a lovit o mină care a
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
au fost slăbite și epuizate. Declanșarea atacului german asupra orașului Verdun a determinat o escaladare a bătăliei de pe Somme care se transformase într-un atac diversionist al forței expediționare britanice, în care generalul Haig avea contribuția principala. Haig și generalul Șir Henry Rawlinson au elaborat un plan de atac. Strategia lui Haig era bombardarea timp de 8 zile și distrugerea cuiburilor de mitraliere germane, urmând ca Rawlinson și Armata IV să avanseze către Bapaume. La nord de Rawlinson, generalul Allenby și
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
puțin o soluție formula 34, pentru orice formula 23 și formula 24. Deoarece numărul cazurilor când putem afla soluția exactă pentru o problemă cu valori inițiale este limitat se folosesc diverse metode de aproximare a soluției. Se consideră formula formula 37 Se formează un șir de funcții astfel: formula 38 formula 39 formula 40 formula 41 formula 40 Se poate arăta că limita șirului definit de formula 43 este unica soluție a problemei cu valori inițiale în cadrul ipotezelor enunțate în teoremele Arzela-Ascoli și Cauchy-Lipschitz. În plus, se poate observa că seria
Ecuație diferențială ordinară () [Corola-website/Science/298220_a_299549]
-
afla soluția exactă pentru o problemă cu valori inițiale este limitat se folosesc diverse metode de aproximare a soluției. Se consideră formula formula 37 Se formează un șir de funcții astfel: formula 38 formula 39 formula 40 formula 41 formula 40 Se poate arăta că limita șirului definit de formula 43 este unica soluție a problemei cu valori inițiale în cadrul ipotezelor enunțate în teoremele Arzela-Ascoli și Cauchy-Lipschitz. În plus, se poate observa că seria cu termenul general formula 44 este absolut și uniform convergentă pentru formula 45 aparținând intervalului formula 46
Ecuație diferențială ordinară () [Corola-website/Science/298220_a_299549]
-
este utilizată la nivelul programelor de prelucrare în rețea. În schimb, la nivelul utilizatorilor cu acces la Internet, identificarea calculatoarelor se face printr-un nume de gazdă gestionat de sistemul DNS. Comunicația în Internet funcționează după cum urmează: nivelul transport preia șiruri de date și le divide în datagrame. Teoretic, datagramele pot avea fiecare până la 64 KO, dar în practică ele nu depășesc 1500 de octeți (pentru a intra într-un cadru Ethernet). Fiecare datagramă este transmisă prin Internet, fiind eventual fragmentată
Protocol Internet () [Corola-website/Science/298237_a_299566]
-
datagramă este transmisă prin Internet, fiind eventual fragmentată în unități mai mici pe parcurs. Când toate aceste „fragmente” ajung la mașina destinație ele sunt reasamblate de nivelul rețea în datagrama originală. Datagrama este transparentă nivelului transport, care o inserează în șirul de intrare al procesului receptor. Cea mai mică adresă este 0.0.0.0, iar cea mai mare 255.255.255.255. Adresa IP 0.0.0.0 este folosită de gazde atunci când sunt pornite. Adresele IP cu 0 ca
Protocol Internet () [Corola-website/Science/298237_a_299566]
-
date, este vectorul , reprezintă , și este vectorul nul. În mod similar, soluții "ecuațiilor diferențiale liniare "formează spații vectoriale. De exemplu, produce , unde "a" și sunt constante arbitrare, și e funcția exponențială cu baza naturală. "Bazele" permit reprezentarea vectorilor cu ajutorul unui șir de scalari numit "coordonate" sau "componente". O bază este o mulțime (finită sau infinită) de vectori , pentru comoditate de multe ori indexați cu un " i", care generează întregul spațiu și este liniar independentă. "Care generează întregul spațiu" înseamnă că orice
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]
-
vedere al algebrei liniare, spațiile vectoriale sunt complet înțelese în măsura în care orice spațiu vectorial este caracterizat, până la izomorfism, prin dimensiunea sa. Cu toate acestea, spațiile vectoriale "în sine" nu oferă un cadru de abordare a chestiunii—cruciale pentru analiză—dacă un șir de funcții converge către o altă funcție. De asemenea, algebră liniară nu este adaptată pentru a trata șiruri infinite, deoarece operația aditivă permite adunarea numai a unui număr finit de termeni. Prin urmare, nevoile impun considerarea unor structuri suplimentare. Unui
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]
-
dimensiunea sa. Cu toate acestea, spațiile vectoriale "în sine" nu oferă un cadru de abordare a chestiunii—cruciale pentru analiză—dacă un șir de funcții converge către o altă funcție. De asemenea, algebră liniară nu este adaptată pentru a trata șiruri infinite, deoarece operația aditivă permite adunarea numai a unui număr finit de termeni. Prin urmare, nevoile impun considerarea unor structuri suplimentare. Unui spațiu vectorial i se poate da o relație de ordine parțială ≤, în care unii vectori pot fi comparați
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]
-
avea sens precizarea cantității cu care se modifică un scalar, domeniul "F" trebuie să aibă în acest context și o topologie; o alegere comună sunt numerele reale sau cele complexe. În astfel de "spații vectoriale topologice," se poate considera un șir de vectori. Suma infinită reprezintă limita sumelor parțiale finite ale șirului ("f") de elemente din "V". De exemplu, "f" ar putea fi funcții (reale sau complexe) aparținând unui "V", caz în care seria este o . al seriei depinde de topologia
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]
-
F" trebuie să aibă în acest context și o topologie; o alegere comună sunt numerele reale sau cele complexe. În astfel de "spații vectoriale topologice," se poate considera un șir de vectori. Suma infinită reprezintă limita sumelor parțiale finite ale șirului ("f") de elemente din "V". De exemplu, "f" ar putea fi funcții (reale sau complexe) aparținând unui "V", caz în care seria este o . al seriei depinde de topologia impusă spațiului de funcții. În astfel de cazuri, convergența punctuală și
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]
-
depinde de topologia impusă spațiului de funcții. În astfel de cazuri, convergența punctuală și sunt două exemple elocvente. O modalitate de a asigura existența unor limite ale anumitor serii infinite este de a restricționa atenția asupra spațiilor în care orice șir Cauchy este convergent; un astfel de spațiu vectorial se numește . Aproximativ, un spațiu vectorial este complet cu condiția ca acesta să conțină toate limitele necesare. De exemplu, spațiul vectorial al polinoamelor definite pe intervalul unitate [0,1], echipat cu nu
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]
-
complet cu condiția ca acesta să conțină toate limitele necesare. De exemplu, spațiul vectorial al polinoamelor definite pe intervalul unitate [0,1], echipat cu nu este complet, deoarece orice funcție continuă pe [0,1] poate fi uniform aproximată printr-un șir de polinoame, de către . În schimb, spațiul de "tuturor" funcțiilor continue pe [0,1] cu aceeași topologie este complet. O normă dă naștere unei topologii prin definirea noțiunii că un șir de vectori v converge în v dacă și numai dacă
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]
-
continuă pe [0,1] poate fi uniform aproximată printr-un șir de polinoame, de către . În schimb, spațiul de "tuturor" funcțiilor continue pe [0,1] cu aceeași topologie este complet. O normă dă naștere unei topologii prin definirea noțiunii că un șir de vectori v converge în v dacă și numai dacă Spațiile Banach și Hilbert sunt spatii vectoriale topologice complete ale căror topologii sunt date de o normă și, respectiv, de un produs scalar. Studiul lor—o piesă-cheie în —se axează
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]
-
în —se axează pe spații vectoriale infinit-dimensionale, deoarece toate normele pe spații vectoriale topologice finit-dimensionale dau naștere la aceeași noțiune de convergență. Imaginea din dreapta arată echivalența 1-normei și ∞-normei pe R: cum „bilele” unitate se includ una pe alta, un șir converge la zero într-una din norme, dacă și numai dacă el converge și în cealaltă. În cazul infinit-dimensional însă vor exista, în general, topologii neechivalente, care fac studiul spațiilor vectoriale topologice mai bogat decât cel al spațiilor vectoriale fără
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]
-
Banach, sunt spații vectoriale complete normate. Un prim exemplu este spațiul vectorial ℓ constând din vectori infiniți cu elemente reale ale căror "p"-norme date de sunt finite. Topologiile pe spațiul infinit-dimensional ℓ sunt neechivalente pentru "p" diferite. De exemplu, șirul de vectori , adică primele 2 cu valoarea 2, și următoarele 0, converge la pentru , dar nu și pentru : Mai general decât șirurile de numere reale, funcțiile sunt dotate cu o normă care înlocuiește suma de mai sus cu Spațiul funcțiilor
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]
-
p"-norme date de sunt finite. Topologiile pe spațiul infinit-dimensional ℓ sunt neechivalente pentru "p" diferite. De exemplu, șirul de vectori , adică primele 2 cu valoarea 2, și următoarele 0, converge la pentru , dar nu și pentru : Mai general decât șirurile de numere reale, funcțiile sunt dotate cu o normă care înlocuiește suma de mai sus cu Spațiul funcțiilor integrabile pe un anumit domeniu Ω (de exemplu un interval) care satisfac , și sunt echipate cu această normă se numesc spații Lebesgue
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]
-
se numesc spații Lebesgue, notate "L"(Ω). Aceste spații sunt complete. (Dacă se folosește integrala Riemann în schimb, spațiul "nu" este complet, ceea ce poate fi considerat a fi o justificare pentru teoria integrării Lebesgue.) Concret, aceasta înseamnă că pentru orice șir de funcții integrabile Lebesgue , cu , care îndeplinesc condiția există o funcție "f"("x") aparținând spațiului vectorial "L"(Ω), astfel încât Impunerea condițiilor de mărginire nu numai pe funcție ci și pe derivatele ei duce la . Spațiile prehilbertiene complete se numesc "spații
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]