15,810 matches
-
oidentitate disciplinară și a-i legitima activitatea practică. Bibliografietc "Bibliografie" Anghel, F. (coord.) (1998), Educația pentru toți în România, Editura Alternative, București. Aspen, D.; Chapman, J.; Hatton, M.; Sawano, Z. (coord.) (2001), International Handbook on Lifelong Learning, vol. I, Kluwer Academic Publishing, Boston. Bron, A.; Schemmann, M. (ed.) (2002), Social Science Theories in Adult Education Research, Bochum Studies in International Adult Education LIT Verlag, Munster. Dave, R.H. (coord.) (1991), Fundamentele educației permanente, Editura Didactică și Pedagogică, București. Delors, J. (coord.) (2000
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
privințe, chiar seîmbunătățește. Cel puțin până în decadele a șasea și a șaptea de viață, declinul general al abilităților intelectuale ale omului nu este semnificativ. Dacă se înregistrează o anumită deteriorare a funcționalității intelectului, aceasta se referă cu precădere la abilitățile academice, nu și în ceea ce privește inteligența practică. De asemenea, declinul vizează nivelul maxim sau optim de funcționare intelectuală. Îmbătrânirea nu duce necondiționat la scăderea capacităților intelectuale, a inteligenței individului. Numai anumite aspecte ale acesteia pot fi afectate de înaintarea în vârstă. Și
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
apud Hiemstra, 1991). Pentru instructor, este esențial să dezvolte cele trei tipuri de relații - cei 3 R - în cadrul climatului/ambianței de învățare: - relația cu ceilalți membri ai grupului, fiecare venind cu experiențe ce pot fi împărtășite, conferind semnificație unui conținut academic sau profesional, dar, în același timp, oferind și suport; - relația cu educatorul, bazată pe încredere reciprocă, respect și credibilitate, asigurate de gradul de autenticitate al acestuia; - relația cu conținutul propus, materialele utilizate și resursele disponibile pe parcursul activităților. Rolul său este
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
pentru ca tranzacțiile de predare-învățare să fie cât mai eficiente, mediul de învățare trebuie abordat dintr-o perspectivă holistă, legată de toate acele probleme cotidiene cu care se confruntă adultul, unele generate de cultură, altele de presiunile familiale sau de condițiile academice. Dintre posibilele bariere ce pot împiedica sau îngreuna accesul la formare, Johnstone și Rivera (apud Merriam, Caffarella, 1991) au identificat două mari categorii, și anume: externe sau situaționale și interne sau dispoziționale, corelate cu variabilele: vârstă, sex și statut socioeconomic
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
necesită o schimbare în atitudinile naționale vizavi de învățare, ceea ce presupune efort, implicare, bani și timp pentru ca modificările să devină vizibile. Putem întâlni aici aspecte legate de atitudinile și caracteristicile naționale, modul de structurare a sistemului educațional, expectanțele privind realizarea academică și valoarea acordată de societate diplomelor obținute. De asemenea, accesul la formare poate fi îngrădit și de: - apartenența la o anumită clasă socială și statutul socioeconomic al persoanei respective (profesia, nivelul de educație, venitul personal sau familial, calitatea vieții etc.
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
Dittmann-Kohli, F.; Dixon, R. (1984), „New Perspectives on the Development of Intelligence in Adulthood: Toward a Dual Process Conception and a Model of Selective Optimization with Compensation”, în P.B. Baltes, O.B. Prim (ed.) Life-Span Development and Behavior, vol. VI, Academic Press, Orlando. Baltes, P.B.; Smith, J. (1990), „Toward a Psychology of Wisdom and Its Onogenesis”, în R.J. Sternberg (ed.), Its Nature, Origins and Development, Cambridge University Press, Cambridge. Basseches, M. (1984), Dialectical Thinking and Adult Development, Ablex, Norwood, N.J. Birch
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
Cambridge. Papalia, D.; Wendkos Olds, S. (1986), Human Development, McGraw Hill Inc., New York. Pascual-Leone, J. (1983), „Growing into Maturity: Towards a Metasubjective Theory of Adulthood Stages”, în P.B. Baltes, O.G. Brim (ed.), Life Span Development and Behavior, vol. V, Academic Press, New York. Pratt, D.D. (1984), „Teaching Adults: A Conceptual Framework for the First Session”, Lifelong Learning: An Omnibus of Practice and Research, 7 (6), pp. 7-9, 28, 31. Pratt, D.D. (1993), „Andragogy after Twenty-Five Years”, New Direction for Adult Continuing
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
Riegel, K.F. (1973), „Dialectic Operations: The Final Period of Cognitive Development”, Human Development, nr. 16, pp. 346-370. Riegel, K.F. (1975), „Adult Life Crises: A Dialectical Interpretation of Development”, în N. Daton, L.H. Ginsberg (eds.), Life-Span Developmental Psychology: Normative Life Crises, Academic Press, Orlando. Riegel, K.F. (1976), „The Dialectics of Human Development”, American Psychologist, nr. 31, pp. 689-700. Roudinesco, E. (2006), Familia în dezordine, Editura Trei, București. Salthouse, T. (1994), „The Nature of the Influence of Speed on Adult Age Differences in
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
administra proiectul, urmărind efectiv cine a contribuit, în ce fel și când, încurajând sau moderând, atunci când este cazul, discuțiile în grup, lucrul în echipă sau învățarea prin colaborare. De asemenea, utilizarea blogurilor implică și o mai bună comunicare cu mediul academic, stabilind punți de legătură pe marginea subiectelor diseminate și, nu în ultimul rând, permițând obținerea unor informații actualizate și automate relativ la domeniilor de interes. Cursanții pot folosi blogurile pentru a se informa despre cursurile/disciplinele sau specializările de care sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
și proiecte de cercetare consacrate studiului și perfecționării wikiurilor (de exemplu,WikiEDU și Wikiversity). Un alt proiect ce trebuie menționat și care este diferit de cele două exemple anterioare este Citizendium. Acesta este un proiect extrem de ambițios, dezvoltat de mediul academic (ca o recunoaștere implicită a importanței wikiurilor și, în special, a Wikipediei în educație) și care încearcă să remedieze informațiile incorecte și irelevante care există în cadrul acestei imense enciclopedii on-line. Datorită popularității de care s-a bucurat în ultimii ani
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
câștiga timp în societatea informațională, aflată într-o dezvoltare amețitoare, au creat o extensie firească a acestui serviciu, și anume colectarea în colaborare a însemnărilor de site-uri favorite. Persoanele care lucrează împreună la anumite proiecte sau cele din mediu academic (și nu numai) doresc să folosească resursele și informațiile deja descoperite și clasificate după domeniile de interes atât pentru a-și eficientiza efortul, cât și pentru a câștiga o mică bătălie împotriva presiunii timpului. De asemenea, prin intermediul internetului, granițele fizice
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
prin proiecte europene sau ale Băncii Mondiale etc.), finanțate național (agenții naționale ce oferă servicii de educație pentru adulți), finanțate privat (universitățile particulare) sau care se autosusțin (firmele). Variabila funcții clasifică organizațiile de educație a adulților în șapte seturi diferite: - academic (educație și training) - se oferă atât învățare, cât și cercetare și cuprinde universitățile, asociațiile profesionale și ocupaționale; - de advocacy - pot fi incluse o parte dintre organizațiile nonguvernamentale,precum și asociațiile naționale profesionale; - de consultanță - sunt cuprinse organizațiile ce oferă cunoștințe și
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
consiliere și certificare - cuprinde organizațiile ce oferă certificare educațională, respectiv formează educatori pentru adulți; - de politici educaționale - cuprinde o varietate de organizații ce consiliază structurile guvernamentale în definirea politicilor publice privind dezvoltarea; - de formare - cuprinde atât organizațiile ce oferă învățare academică, dar și pe cele ce oferă educație complementară; - de cercetare și dezvoltare - cuprinde organizații al căror principal scop este să cerceteze nevoile educaționale. În funcție de variabila răspândire geografică, organizațiile de educație a adulților pot fi împărțite în patru categorii: internaționale (cum
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
4. adulților, care au șansa de a conștientiza oportunitățile de formare pe piața muncii, de a-și aprecia nivelul de pregătire în raport cu alți adulți sau de a-și urmări realizarea planului de dezvoltare personală și profesională; 5. celor de la nivel academic, preocupați de procesul învățării la vârsta adultă. 5.3.2. Etape în evaluarea nevoilor la nivel de comunitatetc "5.3.2. Etape în evaluarea nevoilor la nivel de comunitate" Pașii de urmat într-un proces de identificare și evaluare de
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
asupra funcționării trecute a cursului, prilejuind constatări în raport cu valorile/obiectivele prestabilite, fiind un demers clar finalizabil pe o secvență dată, cu acoperirea totală a aspectului controlat. Controlul se realizează pentru a ne asigura că: totul funcționează bine, sunt respectate standardele academice (cu scopul de a sprijini îmbunătățirea predării), este respectat calendarul sau bugetul și se menține calitatea în tot ceea ce se face. M. Thorpe (1993) identifică două tipuri de control: cel de rutină - oarecum standardizat, prin care în fiecare an/la
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
față acestor schimbări. Modificările apărute la nivelul pieței muncii impun și ele necesitatea unei „reeducări” și „re-instruiri” rapide a forței de muncă, necesitate ce devine trăsătură esențială a locului de muncă, influențând diversitatea și flexibilitatea serviciilor educaționale. Dacă în mediul academic învățarea este decontextualizată, bazată pe cunoștințe declarative (ce se știe despre un lucru) și încurajând „soluțiile elegante”, la locul de muncă, învățarea devine puternic contextualizată, bazată pe cunoștințe procedurale (a ști cum să se facă un lucru), pe rezolvarea de
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
găsi un loc de muncă, de a-l păstra și de a-și găsi un altul, atunci când situația o cere, având șansa de a-și dezvolta întregul potențial. De aceea, programele de „învățare bazată pe activitate” trebuie să integreze curriculumul academic cu cel ocupațional, incluzând în structura lor o componentă de învățare în mediul școlar (cu instruire teoretică și practică la clasă), una la locul de muncă (vizând experiențe structurate) și o a treia, cu rol de liant, care să cuprindă
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
comunității locale, pot fi regăsite sub forma uceniciei,astagiilor de practică, a „spionării unui post”, a educației prin cooperare, a experiențelor antreprenoriale etc. (Smith, Payne și Thornton, 1999). 1. Ucenicia (apprenticeship) se desfășoară pe baza unui curriculum ce integrează experiențele academice cu cele ocupaționale, învățarea fiind puternic legată de locul de muncă și impunând reajustări ale curriculumului, consecutive colaborării instituției educaționale cu angajatorul. Se derulează pe o perioadă de timp de la doi la patru ani, în care cursantul lucrează alături de un
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
cursantul lucrează alături de un muncitor experimentat pentru a „învăța meserie”. 2. Stagiile de practică (internship) constau în petrecerea unui anumit timp într-o organizație ce oferă o experiență legată de domeniul de interes al persoanei, după ce aceasta a finalizat componenta academică. Rolul practicii este mai mult unul observațional, cursantul formându-și mai degrabă o idee generală asupra ocupației respective, și nu neapărat deprinderi specifice postului. 3. „Spionarea unui post” (job shadowing), implicată mai cu seamă în activitățile de explorare a opțiunilor
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
să ducă la construcții teoretice presupune simbioza dintre aceste două planuri. În educația adulților, G. Foley (2004) distinge între teoriile formale și teoriile informale. Teoriile formale sunt corpusuri de cunoștințe organizate și codificate, pe baza cărora disciplinele își afirmă discursul academic. Teoriile informale sunt înțelesuri ce emerg din și ghidează practica. În educația adulților, continuă autorul,teoretizarea ar trebui să se facă pe baza înțelegerii practicii și a modului în care practicienii îșigândesc propriile practici. Cu alte cuvinte, pornind de la teorii
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
oidentitate disciplinară și a-i legitima activitatea practică. Bibliografietc "Bibliografie" Anghel, F. (coord.) (1998), Educația pentru toți în România, Editura Alternative, București. Aspen, D.; Chapman, J.; Hatton, M.; Sawano, Z. (coord.) (2001), International Handbook on Lifelong Learning, vol. I, Kluwer Academic Publishing, Boston. Bron, A.; Schemmann, M. (ed.) (2002), Social Science Theories in Adult Education Research, Bochum Studies in International Adult Education LIT Verlag, Munster. Dave, R.H. (coord.) (1991), Fundamentele educației permanente, Editura Didactică și Pedagogică, București. Delors, J. (coord.) (2000
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
privințe, chiar seîmbunătățește. Cel puțin până în decadele a șasea și a șaptea de viață, declinul general al abilităților intelectuale ale omului nu este semnificativ. Dacă se înregistrează o anumită deteriorare a funcționalității intelectului, aceasta se referă cu precădere la abilitățile academice, nu și în ceea ce privește inteligența practică. De asemenea, declinul vizează nivelul maxim sau optim de funcționare intelectuală. Îmbătrânirea nu duce necondiționat la scăderea capacităților intelectuale, a inteligenței individului. Numai anumite aspecte ale acesteia pot fi afectate de înaintarea în vârstă. Și
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
apud Hiemstra, 1991). Pentru instructor, este esențial să dezvolte cele trei tipuri de relații - cei 3 R - în cadrul climatului/ambianței de învățare: - relația cu ceilalți membri ai grupului, fiecare venind cu experiențe ce pot fi împărtășite, conferind semnificație unui conținut academic sau profesional, dar, în același timp, oferind și suport; - relația cu educatorul, bazată pe încredere reciprocă, respect și credibilitate, asigurate de gradul de autenticitate al acestuia; - relația cu conținutul propus, materialele utilizate și resursele disponibile pe parcursul activităților. Rolul său este
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
pentru ca tranzacțiile de predare-învățare să fie cât mai eficiente, mediul de învățare trebuie abordat dintr-o perspectivă holistă, legată de toate acele probleme cotidiene cu care se confruntă adultul, unele generate de cultură, altele de presiunile familiale sau de condițiile academice. Dintre posibilele bariere ce pot împiedica sau îngreuna accesul la formare, Johnstone și Rivera (apud Merriam, Caffarella, 1991) au identificat două mari categorii, și anume: externe sau situaționale și interne sau dispoziționale, corelate cu variabilele: vârstă, sex și statut socioeconomic
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
necesită o schimbare în atitudinile naționale vizavi de învățare, ceea ce presupune efort, implicare, bani și timp pentru ca modificările să devină vizibile. Putem întâlni aici aspecte legate de atitudinile și caracteristicile naționale, modul de structurare a sistemului educațional, expectanțele privind realizarea academică și valoarea acordată de societate diplomelor obținute. De asemenea, accesul la formare poate fi îngrădit și de: - apartenența la o anumită clasă socială și statutul socioeconomic al persoanei respective (profesia, nivelul de educație, venitul personal sau familial, calitatea vieții etc.
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]