21,363 matches
-
e, printre riscurile prieteniei legate imprudent și în pripă intră și acesta și e vorba doar de o atitudine de principiu, față de o situație precisă, anume "necesarul război cultural", am simțit nevoia să intru în dialog cu dvs. în legătură cu câteva accente. Iată mai întâi cum știu eu că stau lucrurile în ce privește colaborarea cu fosta Securitate a domnului Alexandru Paleologu, (fugar, în primul deceniu de comunism, susceptibil de arestare pentru tăinuire și omisiune de denunț, apoi arestat în 1958, judecat în ianuarie
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
pentru ideea unui câmp anonim al individualităților impersonale, dincolo de care rezultă un univers indefinit, fără subiect, În care existența nu este deloc ceva personal. În L’Anti-Oedipe, pe care Deleuze a scris-o Împreună cu Guattari În perioada tulburărilor de dupa 1968, accentul cade pe dorința Înțeleasă că lipsa și beatitudine, creație a vieții și voință de putere. Dorința creează realitatea și viața. Ea nu este numai lipsa ci desemnează și o anume pozitivitate și o anume putere afirmativa. Prin toate aceste creații
Caleidoscop by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93362]
-
El va fi preluat comentat de unii gânditori ai evului mediu și va fi Înțeles ca elementaritate temporală ramificând timpul ciclic și timpul linear ca reprezentări derivate. Un alt mod al temporalității renunță la succesiunea de acum-uri și pune accentul pe kairos ca Înțeles al clipei singulare și decisive. Acestor moduri li se adaugă distincția dintre illud tempus și hic tempus Înțeleasă ca diferențiere Între atitudinea modernă și cea tradițională de situare a omului În timp sau istorie. Li se
Caleidoscop by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93365]
-
personală, interioară și abstractă, întreprinde o acțiune de căutare, de cercetare și redescoperire a adevărurilor, de elaborare a noilor cunoștințe. „Elevul viitorului va fi un explorator”, spunea Marshall Mc Luhan. Învățământul actual încurajează varietatea metodelor de învățare, insistând pe mutarea accentului în zona metodologiei interactive care să solicite mecanismele gândirii critice, ale inteligenței, imaginației, creativității, să faciliteze dezvoltarea competențelor secolului XXI, să apropie școala de viața reală. Metodele interactive sunt modalități moderne de stimulare a învățării încă de la vârstele timpurii, sunt
Coronița prieteniei by Prof. Gratziela Perebiceanu - Grup Şcolar „Nicolae Bălcescu”, Olteniţa, jud. Călăraşi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91748_a_93009]
-
practicii. Acesta este locul predilect al intervenției conștiinței de sine și astfel se marchează răscrucea unei succesiuni eficiente de momente de înmagazinare a informației neutre. Aceasta din urmă sfârșește apoi prin a deveni într-o modalitate sau alta inevstită cu accente valorice (adică ierarhizată și ordonată) și se integrează unor circuite în interiorul cărora este permisă modalitatea comunicantă (cea responsabilă de funcționarea unui vast teritoriu anex fenomenului educațional în sine). În plus, abilitățile înseși țin de interioritate, iar conștiința de sine este
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
caracterizează constelațiile atotcuprinzătoare de concepte cheie ale unei viziuni antropologice globaliste. Inconștiența este starea mecanică, deci neliberă prin excelență, pe când conștiința de sine te înarmează cu instrumentul indispensabil al opțiunii (al deschiderii unui infinit orizont de potențialitate). Subita deplasare de accent de pe câmpul actualității pe sectorul potențialităților (mai mult sau mai puțin legate de caracteristica stării prezente) este o operație logico-spirituală cu caracter eliberator, care slăbește tensiunea constrângătoare a prezentului în beneficiul defrișării unui teritoriu imprevizibil prin excelență, care deschide spre
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
pe care o colaborare reciproc împărtășită le construiește într-o configurație existențială armonică. În esență, a gândi corect propria ecuație a momentului prezent (adică a oferi o înțelegere coerentă datului de actualitate) înseamnă a pregăti fără riscuri reconsiderarea ei, replasarea accentelor, restructurarea. Depinde de performanțele lecturii inteligente felul în care facultatea sintetizatoare rezumă, pentru folosul afirmării în discontinuitate, informația stazei premergătoare și decurge din înțeleapta punere în practică a acestei interpretări facilitatea de care se bucură orice transformare. În fond, fiecare
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
utilitate acestei esențe, demonstrând la nivelul unei comprehensiuni directe (dar în egală măsură exigente) adevăruri dezbrăcate de expresie tradițional-teoretică, adică reluând în limbaj pragmatic esențialul conținut în aserțiuni ale unei discursivități riguroase. Devenirea inteligibilă este un concept compus care primește accentul diacronic în elementul caracterizant al praxisului și care orientează astfel dubla contribuție noțională în interpretarea unei deserviri semantice ce oglindește fidel realitatea. Componenta intelectuală este pusă în slujba dimensiunii evolutive până la fixarea acesteia din urmă în concepte caracteristice, a căror
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
sine un mecanism al dedublării sporitoare și susține astfel și cognitiv o colaborare altminteri lipsită de resurse. Astfel, cele două interiorități cheamă conștiința de sine în ajutor pentru o corectă orientare a conduitei etice, cea care instituie un joc al accentelor pe toată raza ființială a personalității și ritmează înaintarea spirituală care însoțește și caracterizează în chip esențial fenomenul comunitar. Acesta din urmă presupune o focalizare interindividuală pe o aceeași realitate și generează acordul social ce devine apoi constitutiv conștiinței. Thomas
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
definiția omenescului și poate să se constituie în punct de reper al unei viziuni globalizatoare, poate aduna în jurul valorilor sale tot universul de semnificație ce aparține obiectivității antropologice. Astfel, notele comune ale subiectivității pot intra în alcătuirea unei interpretări cu accent esențial, ele pot susține înalte exigențe reprezentaționale privitoare la un sector de realitate care le este specific. Conceptul de "structură" este potrivit, după cum a fost fără putință de infirmare demonstrat, și unui material intra-sufletesc mai dinamic, sau mai marcat
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
conținut limpezit. Ea este încă cețoasă, brumată, aluvionară și nu are grație. România nu are grație și nici tărie. Dar nădejdea în țara mea poate fi un simțământ constructiv: fără rugăciuni vizibile ori invizibile, fără cuvinte mari, fără inflamări, fără accente sangvine, fără exces. Nădejdea e un simțământ firesc și omenesc. De aceea și nădejdea mea în România este firească, instinctuală chiar. O chestiune de bun-simț. Ce mai înseamnă astăzi a fi patriot? Ce mai înseamnă patriotismul? A-ți iubi țara
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
Cel mai probabil, subiectele celor două filme au determinat această împărțire. Astfel, primul are ca temă discuțiile lui Jderescu, patronul unui post de televiziune local, cu doi invitați, pe tema revoluției din Vaslui, fiind o comedie savuroasă, cu un puternic accent provincial, în timp ce al doilea ia în discuție, într-un registru tragicomic, aceeași temă a provincialității, dar privită din perspectiva unui polițist, simbol al autorităților, care e populat de sentimente de incertitudine și are crize de conștiință. Dar, pentru a afla
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
este afirmată după cum vom discuta mai tîrziu, într-un mod clar și caracteristic, de către spiritele cele mai proeminente ale Renașterii. În epoca modernă, ea este descrisă limpede, pentru prima oară, de către F. C. Sibbern (Psychologie, 1856, pp. 140, 380), care pune accent de asemeni pe apariția sporadică a sentimentelor în stările de tranziție și în crize, precum și pe posibilitatea ca un "semtinent mixt", cum îi spune el, să apară datorită faptului că niște sentimente contradictorii intră într-o legătură atît de strînsă
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
despre humor luînd în considerare relația sa cu rîsul. Rîsul poate fi cercetat dinspre două laturi. Ne putem întreba despre natura trăirilor exterioare ce provoacă rîsul și ne putem referi la starea sufletească interioară exprimată prin rîs. Cel mai mare accent s-a pus, de regulă, pe prima întrebare și teoriile ridicolului încearcă să răspundă în special la ea. Pentru cercetarea noastră însă, cealaltă întrebare este de mai mare importanță. Pentru introducere, trebuie să atingem totuși prima chestiune, mai ales fiindcă
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
trebuie să atingem totuși prima chestiune, mai ales fiindcă, la urma urmelor, cele două întrebări nu pot fi separate. Au apărut, în epoca modernă, două teorii despre care s-ar părea că se află într-o puternică contradicție. Una pune accent pe faptul că ceva este ridicol deoarece apare mai întîi cu o anumită siguranță, ca un lucru de la sine înțeles, cu o anumită importanță și superioritate, dar se dezvăluie apoi brusc în nimicnicia și neputința sa. În felul acesta, se
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
VI, E 9), m-am alăturat acestei teorii, accentuînd însă în mod special caracterul diferit pe care îl capătă rîsul în funcție de dispoziția fundamentală a celui ce rîde. James Sully (Essay on laughter, 1902) numește aceasta teoria degradării. Cealaltă teorie pune accent pe faptul că totdeauna ridicolul prezintă o absurditate, o noncoincidență, o contradicție în el însuși. Ea a fost expusă în literatura daneză de Kierkegaard. Sully o numește teoria incongruenței. Atît Sully cît și Ribot (Psychologie des sentiments, p. 344) socotesc
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
poate, pe deplin, sentimentele și e familiarizat cu imaginile sale. Ceea ce-l frămîntă pe poet trebuie să fie configurat de aceea în forme clare și precise și să aibă caracterul evident al obiectivității 36. Ar fi nedrept să punem însă accentul principal pe momentul negativ și limitat în configurarea artistică. Esențialul îl constituie, pe de o parte, masa incandescentă căreia trebuie să i se dea formă, iar pe de alta, chipurile plastice care apar în cursul atribuirii formei. Lupta deseori amarnică
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
valoarea unui om se bazează pe cauza pe care o servește, să fie oare indiferent dacă el însuși, al cărui suflet e plin de acea cauză, rămîne viu sau piere? Suferința tragică nu ne poate fi indiferentă, oricît de mare accent am pune pe conflictul adeseori (nu întotdeauna) rodnic între diversele valori ce nu și-au găsit limitarea. Or, ideile (valorile) sînt reprezentate în lumea empirică de niște ființe personale. Și așa cum am văzut (* 27), tocmai modul în care eroul tragic
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
ca și acesta, prin niște zguduiri premergătoare. Nu depinde însă de noi faptul că trăim așa ceva. Poate ce ne-am putea sustrage unui destin tragic, renunțînd la o acțiune pe care ne-o pretinde idealul nostru de viață. Atunci însă accentul atic cade pe abandonarea acțiunii respective și tema aceasta e legată de discutarea relației dintre acțiune și humor, chestiune despre care vom trata un capitol ulterior. Așa cum acțiunea indică limita humorului dinspre latura activă, tot astfel tragicul absolut desemnează limita
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Datorită acestei activități, s-a putut ridica Bruno la sentimentul său eroic, iar Spinoza la iubirea sa intelectuală. Acestea constituiau sentimentele lor totale, în vreme ce sinteza specifică pe care o presupune humorul nu se înfăptuia. 47.Shaftesbury Pe cînd Renașterea punea accentul principal pe afirmarea de sine și pe formele de sentiment și de voință ce se puteau dezvolta din ea, psihologii și moraliștii englezi din secolul al XVIII-lea seria Shaftesbury, Hutcheson, Hume și Adam Smith insistau pe sentimentele sociale și
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
a-și folosi viața. 48. Humoriștii englezi din secolul al XVIII-lea Literatura engleză din secolul al XVIII-lea s-a îndreptat, mai ales în ce privește romanul, într-o direcție ce constituie o interesantă paralelă la mișcarea filosofică. S-a pus accent pe viața psihică, pe simpatie, pe sufletul bun, iar evenimentele exterioare ale vieții au fost urmărite cu o privire blîndă și un surîs prietenos. Avem de-a face aici cu seria de sciitori pe care Thackeray (în The english humourists
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
aducă, fiecare în parte, contribuția la ea. Neajunsul humorului romantic, ce apare mai intens la predecesorul lui lui Solger, la Jean Paul, constă în aceea că nu poate ajunge la o relație pozitivă între mic și mare. Se pune precumpănitor accentul pe imposibilitatea unei reprezentări perfecte a ceea ce este foarte înalt. Marele humor ajunge la o dezvoltare deplină de abia cînd ceeea ce este mic și mărginit este privit ca formă necesară a ceea ce e mare și infinit, căpătînd astfel o
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
ancoreze în ea, ci ca să declare că cercetarea științifică nu duce la nimic, de vreme ce duce la tot. Întreaga experiență a devenit pentru el una simbolică, ce se comporta față obiect asemenea hainelor față de trup. Filosofia sa era "filosofia hainelor", cu accent pe faptul că haina nu-l face pe om (Sartor Resartus, 1836). Viziunea aceasta condiționează relația sa cu teoria științei, întocmai ca și cu dogmele religiei și cu toate strădaniile prectice. El consideră toate acestea printre haine sau printre peticele
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
față de experiență decît la legătura cu ea. James Sully (Essay on laughter, pp. 397, 401), care a făcut de asemeni observația că filosoful este ținut prea mult de studiile sale departe de scena vieții reale. Aș dori să pun totuși accentul principal pe opoziția dintre viața ideilor și celelalte laturi ale vieții psihice. La orice om de știință va apărea o asemenea opoziție, mai mare sau mai mică. Chiar și atunci cînd filosoful are un motiv special să studieze relația dintre
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
cercetarea psihologică a lui Höffding nu am folosit decît cîteva. Ce-i drept, acestea sînt de o importanță aparte: înainte de toate, distincția între marele și micul humor, precum și aceea (prezentă și la alți comentatori) dintre satiră și humor; în plus, accentele puse pe simțul antidogmatic, relativist al humoriștilor autentici și, deopotrivă, pe caracterul eminamente modern al marelui humor. Am fost nevoit, pe de altă parte, să intervin și cu unele corective și interpretări, ce mi-au fost impuse mai ales de
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]