17,219 matches
-
independente de Jocurile Olimpice. Mitologia spune că aceste jocuri au fost fondate de Hipodamia și de alte 16 femei de origine elenă. Probele la care concurau erau probe de alergări pe trei categorii de vârstă: copii, adolescente și tinere fete. Acestea alergau cu părul despletit, îmbrăcate cu o tunică scurtă, care lăsau umărul drept descoperit. Premiile pentru câștigătoare constau din ramuri de măslin, vaci sacrificate la altarul zeiței Hera și dreptul de a avea o sculptură care să-i imortalizeze chipul. Programul
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
de factori ca: limba în care se comunică, cultura asociată cu istoria, etnologia, valorile estetice, ceremonii de deschidere și închidere, ștafeta torței olimpice, întreceri culturale și alte activități organizate pe perioada Jocurilor Olimpice. Îți mulțumim pentru pământul tău pe care am alergat. Mulțumim pentru aerul care ne permite să respirăm, Pentru apele care ne dau de băut, Pentru soarele care ne dă lumină. Respectul stă la baza M.O. la fel ca și principiile olimpismului. Toți cei care participă la activitatea sportivă
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
garda sacră, un grup de 9 cetățeni în treninguri albastre și walkie-talkie-uri negre, cu figuri uimitor de chineze și priviri încărcate de inteligența apăsată a securistului universal. Lotul de box sau selecționata gardienilor de lagăr chinezi? Astfel constituită, falanga a alergat închisă în jurul torței, aproape 45 de kilometri. În câteva rânduri, filozofia de transport și militară a ceremoniei a fost schimbată. Pusă în față unor grupuri masive de demonstranți, falanga s-a simțit dinainte străpunsă și a sărit iute în autobuze
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
cu un stil care cerea o forță considerabilă, dar care nu încălca regulamentul. La masculin, toți înotătorii au adoptat noua tehnică. La sfârșitul competiției regulamentul a fost schimbat și noul stil a fost legalizat sub denumirea de fluture. Astăzi, campionii aleargă sau înoată mai repede decât cei de altă dată. Sporturi precum bobul rezumă ele singure întreaga istorie a tehnologiei de desfășurare a probelor de viteză. Primele boburi erau construite din lemn și foarte periculoase de condus. . În anii '50 au
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
echipă întreagă va urmări cu interes coborârea prin intermediul înregistrărilor pentru a putea interveni pe viitor și cu alte îmbunătățiri. Nu trebuie uitat că în orice sport învinșii sunt separați de învingători de numai câteva sutimi de secundă. Campionii la bob aleargă poate mai repede decât toți ceilalți participanți, însă câștigătorii cursei de 100 m sunt aclamați și considerați cei mai rapizi din lume. Harold Abrahams parcă avea aripi. Pe vremea gentlemanilor, el a abordat cursa într-un stil plebeian. A folosit
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
sosire. De cum îl auzi pe unul, accelerează până o depășești pe cealaltă.” În anul 1924, la Paris, în timpul unei curse imortalizată în filmul Carele de foc, Harold Abrahams devine campion olimpic, egalând recordul de 10,6 secunde. Succesorii săi vor alerga din ce în ce mai repede. La Jocurile Olimpice de la Berlin, Jesse Owens a scris istoria, la 100 m obținând medalia de aur cu 10,3. Locul de start a fost pregătit cu aceeași săpăligă de grădinărit. În 1972, la Munchen, rusul Valeri Borzov câștigă
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
o zi, cu prilejul înlocuirii unei țevi de la un rezervor de apă, ieșise de acolo un scorpion mare, pe care ai mei nu-l văzuseră și care, coborînd pe pămînt, se ascunsese sub o bancă; l-am văzut și am alergat la el de l-am luat în mînă. Era atît de mare încît, în timp ce-l țineam în mîna mea de copil, de o parte îi ieșea afară coada, iar de cealaltă parte cei doi clești. Se povestește că am alergat
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
alergat la el de l-am luat în mînă. Era atît de mare încît, în timp ce-l țineam în mîna mea de copil, de o parte îi ieșea afară coada, iar de cealaltă parte cei doi clești. Se povestește că am alergat, bucuros nevoie-mare, la bunicul meu, spunîndu-i: "Iată, bunicule, ce rac frumos am!". Dîndu-și seama că era un scorpion, bunicul a înghețat de spaimă și, cum mă iubea nespus de mult, fu cît pe-aci să cadă mort; mîngîindu-mă, îmi ceru
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
cum mă iubea nespus de mult, fu cît pe-aci să cadă mort; mîngîindu-mă, îmi ceru să-i dau scorpionul, dar eu, nevoind să-l dau nimănui, începui să plîng, strîngîndu-l tot mai tare în mînă. La țipetele mele, sosi alergînd și tata, care era de asemenea acasă și care, mut de uimire, nu mai știa ce să facă pentru ca acea jivină veninoasă să nu mă ucidă, cînd zări o pereche de foarfeci. Înarmîndu-se cu ei, mîngîindu-mă, tata tăie coada și
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
timp măsurabil. [Obiectele exterioare nu sînt persoane; dar totul se petrece de parcă ele ne-ar face semne; fără îndoială, astfel am putea interpreta faptul că, după cît ni se pare, și animalele măsoară timpul. Se întîmplă ca un cîine să alerge după o minge pe care am aruncat-o la o distanță mică și să renunțe dacă am aruncat-o mai departe, ca și cum ar ști că ar trebui să alerge mai mult timp. El consideră mingea drept o ființă vie care
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
pare, și animalele măsoară timpul. Se întîmplă ca un cîine să alerge după o minge pe care am aruncat-o la o distanță mică și să renunțe dacă am aruncat-o mai departe, ca și cum ar ști că ar trebui să alerge mai mult timp. El consideră mingea drept o ființă vie care îi semnalează la ce distanță se găsește și cît timp i-ar trebui ca să ajungă la ea; la fel, calul care simte apropierea grajdului este oarecum avertizat de obiectele
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
care nu pare a fi interesat decât de protejatul său (Dar el, Tartuffe?), Dorine schițează două situații contrastante (starea de boală a stăpânei vs bulimia și trândăvia lui Tartuffe) și sfârșește prin a declara: "Azi, bine sunt amândoi deplin;/ Și-alerg să dau de știre și doamnei, chiar îndată,/ Ce mult vă bucurarăți că-i bine și-ntremată."37 Postmoderniștii au conceput ironia nu doar ca un atribut al textului, ci și ca pe unul al lecturii unui text, capabil să exprime
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
jucând dinapoia lui tuspatru copitele cerbului, apoi tropotul care-l ajungea din urmă, apoi fuga-i ușoară alături de el. Cerbul își azvârlise capul pe spate, își răsfrânsese buza; râdea și vântul îi șuiera printre dinții verzi. Fata avea fusta largă. Alerga iute, cu zdravenele-i picioare desculțe. Sui pe malul șanțului de udat, coborî de cealaltă parte și se făcu nevăzută. Bobi ajunse drept în vârf. Dar înaintea lui nu mai era decât platoul pustiu, cu două-trei fumegări de pâclă. Cerbul
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
parte și se făcu nevăzută. Bobi ajunse drept în vârf. Dar înaintea lui nu mai era decât platoul pustiu, cu două-trei fumegări de pâclă. Cerbul, ridicat pe picioarele dinapoi, scutură din coarne și zvâcni spre stânga. Bobi îl urmă. Fata alerga colo, înainte, spre marginea pădurii 131. Am pus în italice fragmentele din planul secund; în mod normal, ele sunt interpretate ca percepțiile lui Bobi, personaj pe care contextul îl arată drept focalizator, sursă a punctului de vedere, chiar în lipsa oricărui
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
așeza la joc, ar fi drăguț din partea ei să-i facă o scrisoare. O plictisea să scrie și-n plus nu era sigură că nu face greșeli de ortografie, în timp ce bătrâna ei prietenă știa să scrie scrisori pline de sentiment. Alergă în dormitor să caute o hârtie frumoasă și o călimară, mai bine zis o sticlă de cerneală de trei sous ce zăcea pe o mobilă, cu un toc al cărui peniță părea îngroșată de rugină. Scrisoarea era pentru Daguenet. Doamna
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
făcută de părinți ca să extragă lut din care să facă pentru viitoarea casă chirpici, în aceeași groapă am fost aruncat de fratele meu mai mare și ținut acolo întreaga zi, ca pedeapsă pentru o vină inventată de el, am căzut alergând după o oaie și împreună cu ea într-o fântână secată și părăsită, am căzut de nenumărate ori din copaci, dacă se admite că golul de dedesubt este tot un fel de groapă, în adolescență, în timpul liceului, am căzut cu liftul
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
încetișor. Îi învinsesem. Eram satisfăcut. Era o victorie foarte importantă pentru mine. Încă nu mă urnisem din loc, când cineva, un bărbat, a trecut în goană pe lângă mine, izbindu-mi unul din brațe. Brusc, am fost curios să știu de ce alerga omul acela și am luat-o la fugă după el. Alergam amândoi cât ne țineau puterile. Omul a întors de câteva ori capul, intrigat că eu aproape că îi suflam în ceafă. Avea expresia unui om hăituit. Am întors și
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
mine. Încă nu mă urnisem din loc, când cineva, un bărbat, a trecut în goană pe lângă mine, izbindu-mi unul din brațe. Brusc, am fost curios să știu de ce alerga omul acela și am luat-o la fugă după el. Alergam amândoi cât ne țineau puterile. Omul a întors de câteva ori capul, intrigat că eu aproape că îi suflam în ceafă. Avea expresia unui om hăituit. Am întors și eu capul, să văd dacă în spatele meu alerga cineva. Mi s-
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
fugă după el. Alergam amândoi cât ne țineau puterile. Omul a întors de câteva ori capul, intrigat că eu aproape că îi suflam în ceafă. Avea expresia unui om hăituit. Am întors și eu capul, să văd dacă în spatele meu alerga cineva. Mi s-ar fi părut normal să alerge cineva și în spatele meu. În spatele aceluia, altcineva... În dreptul Pavilionului bărbatul a virat la stânga, dispărând în zmeurișul dintre copacii de acolo. Nu scapă el. Am intrat și eu în vegetația deasă și
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
Omul a întors de câteva ori capul, intrigat că eu aproape că îi suflam în ceafă. Avea expresia unui om hăituit. Am întors și eu capul, să văd dacă în spatele meu alerga cineva. Mi s-ar fi părut normal să alerge cineva și în spatele meu. În spatele aceluia, altcineva... În dreptul Pavilionului bărbatul a virat la stânga, dispărând în zmeurișul dintre copacii de acolo. Nu scapă el. Am intrat și eu în vegetația deasă și plină de țepi și l-am găsit. Omul stătea
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
era bine să merg pe picioarele mele. Dar cum e bine? — Întins pe patul cu rotile. Am refuzat. — Vă rog, domnu’, măcar acolo, pe holul din fața blocului operator, să vă întindeți pe pat. Acolo m-am întins. Omul aproape că alerga. S-a deschis o ușă. Încă una. După a treia, am fost ridicat de pe pat și întins pe o masă. Masa de operație. Dumnezeu din copilărie își ascuțea cuțitele. Mă prinsese, mă dusese în fața bisericii și se pregătea să-mi
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
de ce s-a anunțat, tremur toată... - Fii pe pace, dragă, că nu se va întâmpla nimic grav. Ne ve- dem acasă. La revedere! Într-un interval de timp foarte scurt, starea de alertă a cres- cut vertiginos. Prin oraș, mașinile alergau ca niște furnici grăbite să se adăpostească, doar și ele simt schimbările vremii. La Poliție, la Jandarmerie, la Pompieri, la spitale, peste tot se dă-deau cele mai drastice ordine. Șefii mai ales, mimau stângaci calmul. Ca și cum la asta erau gândurile
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
intens contrast cu bărbile lungi ale boierilor și mai ales cu caftanele lor, neasemuit de incomode la joc. „Când era să înceapă danțul - ne informează Ion Ghica -, boierii cei tineri își lepădau giubelele și papucii, rămâneau numai în meși și alergau de luau fetele și cucoanele la joc, la poloneză, la parolă, la vals și la «écossaise».“ (Un bal la curte în 1827) Din Topografia țării Românești a doctorului Constantin Caracaș, tipărită postum în 1830, aflăm că unii tineri, spre a
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
încercări de roman a lui I. Ghica, isprăvea cartea grecească. „Acea zi mi-a lăsat și o altă aducere-aminte plăcută: m-a scăpat de ișlic și de ceacșiri; m-am simțit mai ușor la zmeu și la arșice, puteam să alerg fără a-mi cădea papucii din picioare. Răsplătirea pentru aplecarea mea la învățătură fu un rând de haine nemțești și voia să mă plimb pe jos.“ În ipoteza unui transfer de substanță biografică de la autor la personaj (sugerată de alte
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
umple coloanele (Asupra traducției lui Omer, 1837) revistei.“ Maiorul I. Voinescu II primea și el din partea poetului o solicitare insistentă: „Foaia noastră continuă să apară, dar cu multe greutăți, articolele lipsesc cu totul, și adesea d. Bermann este obligat să alerge pe la toți colaboratorii spre a-i implora să producă ceva. Caută deci, dragul meu, să ne procuri niște articole de pe acolo...“ S-ar putea zice, fără teamă de impietate, că Propășirea era o „formă fără fond“; scriitorii lipseau, sau nu
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]