15,743 matches
-
pentru construcția unei căi ferate transcontinentale pe o rută sudică. John Bartlett din Rhode Island, negociatorul din partea Statelor Unite, a acceptat să permită Mexicului să păstreze Valea Mesilla (stabilind frontiera la 32° 22′ latitudine nordică, la nord de punctul revendicat de americani, 31° 52′, și punctul cel mai estic tot la nord de granița revendicată de mexicani, la 32° 15′) în schimbul renunțării din partea Mexicului la virajul spre nord al frontierei până la 110° longitudine vestică pentru a include , despre care se credea că
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
permită SUA să plătească o sumă de 25 de milioane de dolari (660.000.000 de dolari la valoarea actuală) în schimbul renunțării la articolul XI. Președintele Fillmore propusese o sumă mai mică cu 10 milioane de dolari. Pe parcursul negocierilor tratatului, americanii nu au reușit să-și asigure dreptul de tranzit prin Istmul Tehuantepec, larg de 200 km, din sudul Mexicului. Ideea construirii unei căi ferate acolo fusese luată în calcul de mult timp. În 1842, președintele mexican Antonio López de Santa
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
tratat nu a fost însă finalizat. între Statele Unite și Regatul Unit, care garanta neutralitatea oricărui astfel de canal, a fost finalizat în aprilie 1850. Negociatorii mexicani au refuzat tratatul, deoarece el elimina capacitatea Mexicului de a profita de neînțelegerile între americani și britanici. Au eliminat dreptul Statelor Unite de a interveni militar unilateral. Senatul SUA a aprobat tratatul la începutul lui 1851, dar Congresul mexican a refuzat să-l ratifice. Între timp, Hargous a acționat ca și cum tratatul urma oricum să fie aprobat
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
Ochoa, Mariano Samaniego și Leopoldo Carillo, a rămas în principal constituită din mexicani, până la venirea căilor ferate în anii 1880. Când Compania de Explorări și Minerit Sonora a deschis mine de argint în sudul Arizonei, ea a căutat pentru angajare americani educați din clasa de mijloc, care împărtășeau o etică a muncii și abilități de conducere necesare pentru a opera minele. O analiză biografică a circa 200 de angajați ai săi, capitaliști, manageri, muncitori și personal general de servicii, relevă că
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
etică a muncii și abilități de conducere necesare pentru a opera minele. O analiză biografică a circa 200 de angajați ai săi, capitaliști, manageri, muncitori și personal general de servicii, relevă că forța de muncă rezultată era compusă din europeni, americani, mexicani și indieni. Acest amestec nu a reușit să stabilizeze această zonă izolată, căreia îi lipsea organizarea politică, socială și economică formală înanii de după Achiziția Gadsden și până la Războiul Civil. De la sfârșitul anilor 1840 până în anii 1870, crescătorii de animale
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
1881—erau supuse unor conflicte de frontieră. Zona se caracteriza prin orașe cu creștere explozivă, raiduri Apache, contrabandă și furt de vite transfrontalier, operațiuni agricole în creștere și expansiunea noilor tehnologii de , și . În anii 1860, conflictul între apași și americani era la apogeu. Au existat până în 1886 lupte aproape constante din regiunea adiacentă frontierei cu Mexicul. Operațiunile ilegale cu vite au ținut scăzute prețurile la carnea de vită în zona de frontieră și au furnizat și animale ieftine care ajutau
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
conflagrației mondiale și este cea mai lungă bătălie a trupelor terestre americane din întreaga lor existență. Bătălia s-a desfășurat în perioada 19 septembrie - 16 decemmbrie 1944 pe un teritoriu de apoximativ 130 km aflat la est de frontiera belgiano-germană. Americanii au avut ca obiective inițiale blocarea forțelor germane din zonă pentru ca să le împiedice să sprijine liniile frontului de la nord în timpul bătăliei de la Aachen. La Aachen, aliații duceau lupte de tranșee în mijlocul unei rețele de orașe și sate întărite, interconectate cu
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
rețele de orașe și sate întărite, interconectate cu fortificații de câmp, obstacole antitanc și câmpuri minate. Este posibil ca un al doilea obiectiv să fi fost executarea unei manevre de ocolire prin flanc a frontului german. Obiectivele tactice inițiale ale americanilor au fost cucerirea orașelor Schmidt și Monschau. Într-o a doua fază, aliații doreau să înainteze spre râul Rur ca parte a Operațiunii "Regina". "Generalfeldmarshall" Walter Model urmărea să blocheze pentru multă vreme atacul aliaților. Dacă el s-a implicat
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
000 de oameni. Orașul Aachen a fost cucerit de aliați pe 22 octombrie, Armata a 9-a SUA plătind un preț greu în oameni și materiale. Atacul Armatei a 9-a spre râul Rur nu s-a desfășurat conform planurilor, americanii nu au reușit să traverseze cursul râului sau să obțină controlul asupra barajelor. Regiunea triunghiulară a Ruhrului a fost în cele din urmă curățată de elementele germane în perioada 14-26 ianuarie 1945 în cadrul Operațiunii "Blackcock". Luptele din Pădurea Hürtgen au
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
sârmă ghimpată și capcane ascunse de zăpadă înaltă. În regiune au existat și numeroase buncăre, cele mai multe aparținând sistemului de apărare în adâncime ale Liniei Siegfried. Pădurea deasă le permitea germanilor să desfășoare acțiuni de infiltrare și de ocolire prin flanc. Americanii nu au reușit de cele mai multe ori să stabilească o linie a frontului și nu au fost siguri nici după acțiuni desfășurate cu succes că au curățat o regine de toate elementele inamice. Numărul redus de drumuri și de zone defrișate
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
precizie tirul mitralierelor și mortierelor și tunurilor. În afară de condițiile meteo vitrege, pădurea deasă și terenul accidentat a împiedicat valorificare de către aliați a superiorității lor aeriene, piloților fiindu-le foarte greu să identifice țintele de la sol. Avantajele pe care le aveau americanii în fața germanilor - superioritatea numerică de 5:1, calitatea și cantitatea blindatelor, mobilitatea trupelor mecanizate și superioritatea aeriană - au fost reduse de vremea proastă și de terenul accidentat și împădurit. În condițiile din acea iarnă, un număr relativ mic de apărători
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
trupelor mecanizate și superioritatea aeriană - au fost reduse de vremea proastă și de terenul accidentat și împădurit. În condițiile din acea iarnă, un număr relativ mic de apărători bine pregătiți și hotărâți au reușit să lupte foarte eficient împotriva atacatorilor americani. Pentru ca situația să fie și mai dificilă pentru aliați, în condițiile în care diviziile americane înregistraseră o rată a pierderilor foarte ridicată, au fost mobilizați în zonă recruți neexperimentați. Pădurea greu de străbătut și apărătorii germani bine camuflați echipați cu
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
americane înregistraseră o rată a pierderilor foarte ridicată, au fost mobilizați în zonă recruți neexperimentați. Pădurea greu de străbătut și apărătorii germani bine camuflați echipați cu lansatoare de grenade antitanc "panzerfaust"au limitat la maxim folosirea blindatelor. La rândul lor, americanii au improvizat lansatoare mobile de rachete folosind tuburi lansatoare luate de la avioane și jeepuri modificate. Pe parcursul luptelor, americanii au înțeles necesitatea deschiderii unor noi drumuri pentru blindate prin pădure. Transportul cu orice tip de vehicule era la rândul lui puternic
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
străbătut și apărătorii germani bine camuflați echipați cu lansatoare de grenade antitanc "panzerfaust"au limitat la maxim folosirea blindatelor. La rândul lor, americanii au improvizat lansatoare mobile de rachete folosind tuburi lansatoare luate de la avioane și jeepuri modificate. Pe parcursul luptelor, americanii au înțeles necesitatea deschiderii unor noi drumuri pentru blindate prin pădure. Transportul cu orice tip de vehicule era la rândul lui puternic limitat de lipsa drumurilor. În timpul luptelor, orice misiune de aprovizionare, de transfer de trupe de rezervă pentru unitățile
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
până pe linia frontului. Avantajul principal al germanilor era însă experiența comandanților și a multor dintre soldați, care luptaseră pe diferite fronturi o lungă perioadă de timp și își însușiseră deprinderile necesare luptei în condiții de iarnă sau în teren împădurit. Americanii, în ciuda stagiilor de pregătire pe care le urmaseră, erau în cea mai mare parte neexperimentați. Coroanele înalte ale copacilor erau de asemenea un factor în favoarea defensivei. Proiectilele de artilerie au fost reglate să explodeze la nivelul coroanei arborilor. În timp
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
trupelor din partea sudică a pădurii. Luptele au început pe 19 septembrie 1944 cu un atac de tatonare efectuat de Regimentul al 60-lea de infanterie SUA împotriva pozițiilor germane din Pădurea Hürtgen. Atacul american a fost rapid respins de germani. Americanii au avut mari probleme de deplasare pe drumurile înguste, cu bombardamentele inamice și focul de mitraliere al germanilor, care mătura toate spațiile libere prin care se încerca deplasarea. În aceste condiții, reaprovizionarea trupelor aflate în poziții avansate sau evacuarea răniților
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
Regimentul al 109-lea de infanterie americană a fost oprit în înaintare după ce a întâlnit un câmp de mine nesemnalizat pe hărți. Mai apoi, regimentul a devenit ținta atacurilor de artilerie și a contraatacurilor germane. După două zile de lupte, americanii au reușit să înainteze doar o milă, iar regimentul american și-a oprit înaintarea datorită pierderilor foarte mari. Regimentul al 112-lea de infanterie americană a atacat Vossenack și înălțimile din apropiere, pe care le-a ocupat pe 2 noiembrie
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
au reușit să înainteze doar o milă, iar regimentul american și-a oprit înaintarea datorită pierderilor foarte mari. Regimentul al 112-lea de infanterie americană a atacat Vossenack și înălțimile din apropiere, pe care le-a ocupat pe 2 noiembrie. Americanii au fost opriți în Valea Kall de puternica defensivă germană favorizată de terenul accidentat. Regimentul al 110-lea a trebuit să curețe pădurea de elementele germane în preajma cursului râului Kall, să cucerească localitatea Simonskall și să cucerească și păstreze controlul
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
accidentat. Regimentul al 110-lea a trebuit să curețe pădurea de elementele germane în preajma cursului râului Kall, să cucerească localitatea Simonskall și să cucerească și păstreze controlul asupra unei căi de comunicație pentru aprovizionare pentru trupele care atacau Schmidt. Misiunea americanilor s-a dovedit și în acest caz greu de îndeplinit datorită condițiilor meteo nefavorabile, a terenului nefavorabil atacului, a lucrărilor defensive bine gândite și a hotărârii apărătorilor. Condițiile meteo nefavorabile a împiedicat aviația aliată să asigure orice formă de sprijin
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
și a hotărârii apărătorilor. Condițiile meteo nefavorabile a împiedicat aviația aliată să asigure orice formă de sprijin trupelor terestre până pe 5 noiembrie. Deși Regimentul al 112-lea a cucerit Schmidt pe 3 noiembrie și a întrerupt rutele pentru aprovizionarea Monschaului, americanii nu au reușit să își stabilească propriile rute de aprovizionare, transport al rezervelor sau de evacuare a răniților, deoarece drumul de pe Valea Kall a fost blocată. Un contraatac puternic al blindatelor Diviziei a 116-a Panzer și al infanteriștilor Diviziei
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
rezervelor sau de evacuare a răniților, deoarece drumul de pe Valea Kall a fost blocată. Un contraatac puternic al blindatelor Diviziei a 116-a Panzer și al infanteriștilor Diviziei a 89-a germane a dus în cele din urmă la alungarea americanilor din Schmidt. Regimentul al 112-lea american nu a mai reușit să organizeze un contraatac și, pentru următoarele două zile, a dus lupte grele pentru ca să-și păstreze pozițiile de la periferiile Schmidtului. Pr 6 noiembrie, Regimentul al 12-lea de infanterie
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
drumul de pe Valea Kall a fost blocată. Un contraatac puternic al blindatelor Diviziei a 116-a Panzer și al infanteriștilor Diviziei a 89-a germane a dus în cele din urmă la alungarea americanilor din Schmidt. Regimentul al 112-lea american nu a mai reușit să organizeze un contraatac și, pentru următoarele două zile, a dus lupte grele pentru ca să-și păstreze pozițiile de la periferiile Schmidtului. Pr 6 noiembrie, Regimentul al 12-lea de infanterie americană a fost detașat din cadrul Diviziei a
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
diviziei a 28-a au atacat la începutul lunii noiembrie 1944 traversând podul de peste râul Kall pentru cucerirea satului Schmidt. După câteva zile de lupte, tactica germană cunoscută neoficial ca "Allerseelenschlacht" (măcelul tuturor sufletelor) a provocat un adevărat dezastru pentru americani. În timp ce americanii au încercat să se retragă peste podul Kall spre Vossenack, cea mai mare parte a văii Kall era deja sub controlul germanilor. Doctorul german "Hauptmann" Günther Stuettgen a negociat încetarea focului pentru perioada 7-12 noiembrie, perioadă în care
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
28-a au atacat la începutul lunii noiembrie 1944 traversând podul de peste râul Kall pentru cucerirea satului Schmidt. După câteva zile de lupte, tactica germană cunoscută neoficial ca "Allerseelenschlacht" (măcelul tuturor sufletelor) a provocat un adevărat dezastru pentru americani. În timp ce americanii au încercat să se retragă peste podul Kall spre Vossenack, cea mai mare parte a văii Kall era deja sub controlul germanilor. Doctorul german "Hauptmann" Günther Stuettgen a negociat încetarea focului pentru perioada 7-12 noiembrie, perioadă în care să fie
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
apărut două plutoane de tancuri și distrugătoare de tancuri, sprijinite de două companii de geniști. Luptele pentru cucerirea localității Schmidt au continuat până pe 10 noiembrie. După această dată, pozițiile din regiunea localității Schmidt și a văii Kall au fost abandonate. Americanii aveau să cucerească regiunea doar în feruarie, când au fost aduși în zonă parașutiștii Diviziei a 82-a aeropurtată. A doua fază a luptelor a fost parte a Operațiunii "Queen", atacul aliaților spre cursul râului Ruhr. În această fază, Divizia
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]