17,970 matches
-
neoglindit și cuvântul nerostit, prefața inaparentului. Ceea ce dă ființă imaginii nu arată înapoi, în urma lucrului trecut, și nici nu e de față, în umbra unei apariții prezente. E ne-timpul incert, imprezentabil, intervalul de trecere "în care aștepți să te-aprinzi/ din fulgerul unei singure frunze de aur". Posibilul nu mai are loc în exterioritatea dezertată și nici în interioritatea unui subiect evacuat; el e chiar nelocul așteptării, utopia mereu atinsă și pierdută a revelării. Interval mereu viitor, pus în suspensia
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
naștere de-acum se va petrece/ pe-un izvor tăinuit de fântână curată". Taina izvorului nu se dezvăluie, e însă lucrătoare în fântâna limpede a poemului pe care îl învăluie, vine de departe suflând în suflarea creației, precum vântul care aprinde imaginile, întețindu-le apariția în lumină. Pentru ca inaparentul să se expună revelator în astfel de imagini răsuflate, el se deschide într-un act de creație, se manifestă fenomenal în forme sensibile 41. Deschidere electivă, kairotică, prin care transpare figura unui
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Adrian Popescu) Felul în care intervalul se deschide traversării oblice și face cu putință ivirea imaginii care dă începutul transpare simbolic în poemul Numărându-i ferestrele, spinii de Adrian Popescu 46: "Trandafirul între albii pereți,/ Roza și raza, ghimpele, ghimpul,/ Aprins pe ecranul de var. Dimineți/ Uitate incendiau anotimpul". În aparență, decorul comun - la îndemâna ochilor - al unei scene pe care joacă un singur actor: trandafirul între pereții albi. Nu e imaginea statică a unei priveliști, natura moartă oferită vederii, căci ceea ce
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pe fundalul acestei imaculate transparențe. Albul nu colorează lumea, dar deschide spectrul ei multicolor. Imaginea se developează pe ecranul alb al fondului de spațiu, se extinde în structura diafană a intervalului. Aici, roza luminează altfel în raza noii lumini, se aprinde incendiind întreaga distanță care o desparte de lume. Se arată însă în lume "Rozalb ieșind dintre albii/ Ochilor noștri revărsat enorm/ Printre tufe de răsură și salvii/ Când sălbăticiunile Zilei dorm". Rozalbul nu e niciun trandafir identificat în vreo specie
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Eul își plămădește prezența din pasta memorabilă a absenței, din tot ce e îngropat în adâncul ființei, dincolo de ființă. Adevărata sa identitate e ștearsă, topită în anonimatul inaparentului: chipul de sub imagini, adică altcineva, altceva care, deși transcendent, transpare pe față, aprinde obrazul, așa cum o lumină îndepărtată urcă în ochi, îi pune într-o altă vedere. Alteritate care dă o imagine de neimaginat, de neuitat: doar de văzut, până-n adâncul din care ea însăși ne privește, în forma nesfârșită a Vieții, a
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
care problematica dezbătută de noi este prefigurată prin conotațiile unui pelerinaj al smereniei, căci cel care urcă "muntele de gând" al propriului Horeb pleacă în sine, se apleacă și se închină în căutarea revelării înaltului ce transpare prin "frunzarul rugului aprins". 23 Vis (1943), vol. Veghe, în op. cit., p. 152. 24 Marea biruință, vol. Întrezăriri; Comoara (1942), vol. Veghe, în op. cit., pp. 88, 126-127. 25 Te înalț, vol. Întrezăriri, în op. cit., p. 107. 26 Acolo unde norii (1943), vol. Veghe, în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
135). 65 CLXXXVI (32) (1955); Iubirile noastre (1953), vol. Clepsidra, în op. cit., pp. 284, 227. Inima nestinsă "arde-n colțul unde te adoram" (CCIII, 49, 1955), "Sonetul meu e cuget și patimă,-mpietrite./ Cu inima ciocnește-l, că scapără, s-aprinde" (CLXXIX, 25, 1955), în op. cit., pp. 301, 277. 66 Explicând "ideea fondului ca suport al fundamentului", Mikel Dufrenne are dreptate când spune că "trebuie să săpăm mai mult, ca sub fundament să descoperim fondul", dar nu și când adaugă că
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Cauzele favorizante pot fi genetice, endocrine, imunologice și alergice iar cauzele precipitante sunt declanșate de acțiunea unor factori iritanți: ca: -exces de alcool și tutun luate pe stomacul gol (este foarte dăunător obiceiul ca după trezirea de dimineață să se aprindă o țigară !); -consumul de condimente tari, ceai negru și cafea, consumate În exces timp Îndelungat; -alimentație excesivă, nerațională și la ore neregulate, consumând alimente agresive pentru tubul digestiv care dau simptome de alergie digestivă, râgâieli cu miros neplăcut, vomă, transpirații
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92300]
-
făcută o selecție între ceea ce e important și ce nu. Nu pot să cred că ești atât de egoistă încât să nu accepți că lumea are probleme mai grave de rezolvat decât căutatul în coarnele tale. − Tocmai asta e, se aprinse Ondine; nimic în viață nu-i mai esențial decât uzurparea credinței în esențial de către ceea ce pare neesențial. Esența vieții e-n detalii, în așa-zisele mărunțișuri; singura șansă a buturugii de emancipare de propria-i micime e să răstoarne carul
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
decât ar fi fost cazul; aportul de inspirație adus de refrenul mult prizat avu totuși nevoie de un oarecare răgaz pentru a se traduce în acțiune. Nervozitatea sporea. Țigările erau stinse înainte de-a fi fumate, după care altele erau aprinse la fel de fără rost în locul lor; degetele băteau absent darabana pe genunchi, parcă pentru a exorciza golul strecurat în minți de întrebare; trupurile își schimbau fără încetare poziția, iar buzele se lipeau prea des de pahare, ca și cum răspunsurile ar fi trebuit
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
lut ars cu un fagure de miere înăuntru, în așa fel încât gura lui să se găsească în rasul pământului, iar deasupra-i îngrămădi celelalte merinde lângă amforele cu vin și cele cu apă. În decursul preparativelor, dintre doi prieteni aprinși de-o ciondăneală, unul apucă o piatră colțuroasă s-o arunce în capul celuilalt, lucru la care renunță totuși în ultimul moment, pacificat poate întrucâtva de atingerea ei minerală. După reîmpăcare, cei doi căutară piatra și cu ea își începură
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
suverană. Cred în responsabilitățile formative, de la care cei aflați încă în lume nu-și pot permite să abdice în numele unui model provenind de dincolo de ea. Se întâmpla uneori ca Bart să se amuze, improvizând pe moment un rol capabil să aprindă discuția, dar fără a se confunda realmente cu el. Se plictisea groaznic să tot fie cool și aprinderea în cauză crea o deschidere binevenită în dominanta umorală a epocii lui. Dar, încercând să-i convingă pe alții doar de amorul
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
și să scrie românește, se remarcă faptul că respectivele teze au fost totuși bune (!) și se solicită organizarea unei comisii de analiză. Nu știu ce a mai urmat, dar n-am auzit să se fi anulat diplome, titluri etc. Cazuri ca acestea aprind, Îndeosebi, opinia publică, aceasta se inflamează, se cer măsuri și apoi totul e uitat. Am semnalat, săptămâna trecută, o carte despre rușine și vinovăție În spațiul public. Profesorul Chelcea prefațează secțiunea În care se prezintă cercetările sociologice Întreprinse cu un
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
aici? Satul a devenit sprijinitorul comuniștilor nu numai pentru că este mai conservator, mai puțin cultivat și informat etc., dar și pentru că s-a degradat, mai ales moral. Dacă eu le spun: «Ați văzut la tV cum Voronin stă cu lumânarea aprinsă În noaptea Învierii, cucernic, evlavios, făcându-și cruce mai des chiar decât preotul? - Da, am văzut și ne pare bine că e cu noi, creștinii. - Dar ați văzut, numai cu cinci zile după, cum stătea la Lenin și-l slăvea
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
pământul, ca valoare economică, simbolică, afectivă capta cândva energiile, inventivitatea, disponibilitatea cognitivă și emotivă a celor din lumea rurală. Ceea ce constatăm acum e că pământul atât de râvnit, personaj de prim-plan pentru Coșbuc sau Rebreanu, a Încetat să mai aprindă imaginația publică. Doar câțiva vârstnici mai clamează dragostea lor de pământ și se Încăpățânează să-și revendice Încă proprietățile moștenite de la părinți și bunici, pe vechile lor amplasamente, acolo unde Înaintașii i-au legat de un loc care-i Încărca
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
amintește de anul 1965 În Anglia: mai multe greve au blocat industria și au provocat lungi perioade de Întrerupere a electricității. Autoritățile au recurs atunci la vechile becuri cu gaz. În fotografia selectată, un domn elegant, cu gambetă și ochelari, aprinde becul cu gaz. E o fotografie alb-negru, sugerând discreție și adaptare. Alături, două superbe fotografii color, secvențe din Camera lorzilor și Camera comunelor. A treia fotografie ne privește: un grup de tineri urcați pe un gard sau un parapet, făcând
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
a stat jumate de zi peste un lighean și a încercat să-și îndrepte părul.) A trebuit s-o dăscălesc totuși pe Malin, e periculos să-i faci cârlionți cu fierul încins unuia care doarme. (Copiii n-au voie să aprindă plita.) Concluzia e că Malin e penalizată cu reținerea a 50 öre din banii de buzunar pe săptămâna respectivă. Petter a scăpat fără pedeapsă, Johan a fost de acord. Malin foarte amărâtă, refuză să admită că un copil de cinci
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
Mă bag în pat pe la unu. Nu pot să dorm, o fi ceaiul? Nu mă pot abține să-mi iau pulsul, deși M. mi-a interzis. Crește când îl iei". Așa o fi, dar dacă ești bolnav și nu știi? Aprind lumina și mă scol iarăși. M. bănuitoare. Așa că zic că am uitat să-mi fac însemnările în jurnal, lucru pe care îl acceptă. Puls la ora 1.10, poziție culcat: 92-86-89-75, în picioare: 94-102-93-96. 17 august Împachetarea. I-am spus
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
doar n-or fi vrut să dea oamenii peste fâșiile adezive îmbibate cu colorant? La fel de neplăcute ca panglicile de muște din copilărie. Încerc din nou să-l prind la telefon pe conferențiarul Magnusson. Mort. După asta ies pe podeț și aprind o revistă. Expresia "a sfâșia liniștea" e destul de grăitoare. Oare ceața poate atenua sunetul? Nu s-ar auzi altfel atât cornul de ceață de la Hoburgen cât și cel de la Faludden? Mă așez și aștept. Peste patru ore: Niciun suflet. Ar
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
porcul nu mai e atât de fierbinte. Respirația șuierătoare, acum e normală). E pericol să cadă dacă se trezește. Pe podea e prea rece. Cornul de ceață de la Hoburgen se aude tot timpul. Încălzirea electrică pornită, dar are capacitate mică. Aprind câteva lumânări și le așez la baza cristelniței. În sacristie nimic de mâncare. 3 decembrie Azi-noapte averse urmate de ninsoare. Porcul agitat. Îl iau pe genunchi să-l liniștesc. A înghițit ceva pesmeți muiați în apă, nu mai e așa
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
o perdea de tul din sacristie și fac un scutec. E foarte slăbit dar nu pare să-l doară. Mă hotărăsc să forțez lacătul de la dulapul cu vin de împărtășanie, cec 50 cor. Se adapă greoi din cupă și adoarme. Aprind câteva lumânări, îmi iau un taburet și mă așez lângă el. Respiră ușor, destul de încet, întrerupt de suspine neregulate. Însemnări: Ora 20 Puls 92, 22 respirații pe minut, destul de neregulate, doarme. Ora 21 Puls 95, 19 respirații pe minut, regulate
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
o mână de lemn scorojită (de la un înger baroc?) și un maldăr de cărți vechi de psalmi. Golesc, dimensiunile corespund. Împachetez și ramurile de pin. Iau portretul lui Luther, adun cioburile și îl așez înclinat spre figura de pe altarul Mariei. Aprind două lumânări. Încep din nou să repet pașii, sunt alte dimensiuni. Pare firesc să nu urmez drumul drept înainte. Două abateri: una pe lângă " Judecata sufletului împăratului Henric". (Interesantă broșură la standul cu vederi.) A doua abatere lângă imaginea Jertfei lui
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
ca toți partizanii săi să părăsească orașul cu toate averile lor, iar adepții lui Toctai să rămână pe loc. A dat apoi ordin trupelor sale să înconjoare orașul, l-a jefuit de bogății și, după ce a ucis întreaga populație, a aprins clădirile, lăsându-le să ardă până la mistuire. Distrugerea Caffei și Sudacului, cele mai mari centre comerciale ale Hoardei de Aur la Marea Neagră și masacrarea a mii de locuitori nevinovați din toate orașele Crimeii, l-a întărâtat pe Toctai la culme
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
debarcat, în vara anului 1337, la Chilia (Nouă), de pe țărmul basarabean, cu caii lor, din 300 de corăbii, surprinzând populația moldovenească la muncile agricole de seceriș. Neaștepându-se la așa ceva, locuitorii și-au dat de veste de la un sat la altul, aprinzând pe înălțimi focuri (obicei adoptat mai târziu și de secui) și s-au retras spre locurile întărite de la natură. Dar, lipsiți de brațele vânjoase ale tinerilor plecați în Transilvania, nu au putut organiza o apărare. Turcii călări au înconjurat rând
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
replici? Perechea vinovăție colectivă-vinovăție individuală reprezintă o chestiune spinoasă. La începutul anilor ’80, am declarat unor reprezentanți ai mass-media occidentale că în România antisemitismul a devenit politică de stat. Vizam direct cuplul Nicolae și Elena Ceaușescu. Dar aveam să-mi aprind multe paie în cap, afirmând că suntem cu toții vinovați de ceea ce se întâmplă. Rămân la aceeași părere. Totuși, dacă asumarea vinovățiilor colective este un necesar exercițiu de igienă morală, răspunderea individuală rămâne cea care stabilește vinovățiile juridice. Deși am considerat
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]