15,655 matches
-
care avea să redirecționeze împotriva sa forțe ale Armatei Roșii de pe frontul polonez. În 1920 se mută la Nisa, unde a trăit până la sfârșitul vieții, din pensia asigurată de statul român. A rămas un monarhist convins, membru în Consiliul de Coroană al Marelui Duce Kiril (Împăratul Kiril I) Moare în 18 ianuarie 1932, la Nisa. A fost înmormântat la cimitirul ortodox din Caucade/Nisa cu onoruri militare, garda de onoare fiind asigurată de un batalion francez de vânători de munte. La
Dmitri Șcerbaciov () [Corola-website/Science/335012_a_336341]
-
o transporta către stăpânul și creatorul ei, un practicant malefic de magie neagră, prințul Koura. Sinbad se întâlnește cu Vizirul care are o altă parte a tabletei care formează harta unei comori de neimaginat: tinerețe veșnică, scutul întunericului și o coroană a bogățiilor nespuse. Împreună cu Vizirul, Sinbad și echipajul său pleacă peste mări în căutarea comorii, fiind urmăriți de Koura care închiriază o altă corabie. Alături de Sindbad se află și o tânără fostă sclavă care are un tatuaj misterios cu un
Călătoria de aur al lui Sinbad () [Corola-website/Science/335037_a_336366]
-
căruia se află acvila cruciată, de aur, cu ciocul și ghearele roșii. Pasărea heraldică este însoțită, în dreapta, de un soare de aur, figurat, iar în stânga de o semilună înfățișată, de asemenea, figurat, în aceeași cromatică. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint, formată din șapte turnuri crenelate, din care iese o acvilă cruciată neagră cu zbor deschis. Semnificația elementelor:
Stema orașului Târgoviște () [Corola-website/Science/335408_a_336737]
-
motociclete în SUA și Canada. Prin această legătură Alesani a devenit milionar. Văduva Eugenie a mai trebuit să plătească încă în 1910 impozite anuare de peste 100.000 fl. Guvernatorul a fost decorat pe 28 octombrie 1877 cu Ordinul Împărătesc al Coroanei de Fier de clasa a 2-a și ca urmare ridicat la rangul de Baron austriac prin cea mai înaltă rezoluție al împăratului Franz Joseph I din 1 martie 1878 la Viena. Titlul baron era doar valabil pentru el și
Girolamo de Alesani () [Corola-website/Science/335382_a_336711]
-
Deja din primii lui ani în Bucovina s-a dezvoltat o prietenie foarte strânsă între Alesani și baronul Alexandru Wassilko de Serecki. Ambii s-au angajat intensiv pentru autonomia și egalitatea tutor etnii în imperiu sub scutul austriac. Pe panglica coroanei la înmormântarea guvernatorului, mareșalul Bucovinei Wassilko, a scris: „Prietenului meu fidel și neuitat.” Politicianul, foarte apreciat de toate straturile și etniile populației bucovinene, a fost cetățean de onoare de Cernăuți. A murit surprinzător, la vârsta de numai 57 de ani
Girolamo de Alesani () [Corola-website/Science/335382_a_336711]
-
ușii de intrare dinspre vest. Biserica a fost sfințită la 20 septembrie 1896." În biserică se află o serie de obiecte de muzeu: clopotul de bronz al vechii biserici, turnat în 1845, clopot care a vestit moartea lui Avram Iancu, coroanele cu tricolor, tabloul eroilor moților — Horea, Cloșca și Crișan, un drapel vechi cu chipurile lui Avram Iancu, Horea, Cloșca și Crișan, diferite podoabe. Cele trei coroane cu tricolor au fost depuse în 1899, 1924 și 1943. Cea din 1899 a
Panteonul Moților () [Corola-website/Science/335412_a_336741]
-
al vechii biserici, turnat în 1845, clopot care a vestit moartea lui Avram Iancu, coroanele cu tricolor, tabloul eroilor moților — Horea, Cloșca și Crișan, un drapel vechi cu chipurile lui Avram Iancu, Horea, Cloșca și Crișan, diferite podoabe. Cele trei coroane cu tricolor au fost depuse în 1899, 1924 și 1943. Cea din 1899 a fost depusă la 31 decembrie de studenții Coriolan Steer, Georhge Novacovici și Ioan Scurtu și pe flamura cu tricolor are inscripția „"Dormi în pace! Noi veghem
Panteonul Moților () [Corola-website/Science/335412_a_336741]
-
Cultura și Literatura Poporului Român" și al "Societății pentru Fond de Teatru Național Român". A fost membru al delegației care în 1892 a prezentat împăratului Francisc Iosif textul Memorandumului. Și-a donat întreaga avere, în valoare de 120 000 de coroane (echivalent cu 36 kg aur) gimnaziului din Brad, cea mai mare donație primită vreodată de acesta. Mormântul său se află în partea de nord a bisericii, lângă cel al lui Sigismund Borlea. Pe soclul crucii există incripția "Această cruce a
Panteonul Moților () [Corola-website/Science/335412_a_336741]
-
octogonal cu doua trepte. Este Gorunul sub care Horea a chemat la luptă în 1784 țăranii din zonă. Este considerat că ar avea circa 400 de ani. Datorită vechimii sale, în 1924 a fost recondiționat prin betonare în interior, iar coroana retezată. S-a dezvoltat o ramură laterală, distrusă de o furtună la 19 iulie 2005. Actual din gorun n-a mai rămas decât sarcofagul de beton. Gorunul este clasificat monument istoric cu codul LMI HD-IV-m-B-03502. Din ramura ruptă în 2005
Panteonul Moților () [Corola-website/Science/335412_a_336741]
-
Consiliul Județean Hunedoara, Casa de Cultură din Brad și Societatea Cultural-Patriotică „Avram Iancu”. Comemorările constituie ocazii pentru politicieni de a acumula capital politic, în special în anii electorali, lucru exploatat prima dată de Gheorghe Funar și Vatra Românească. Se depun coroane și se rostesc discursuri, după care urmează un program folcloric. Unii politicieni încearcă să folosească potențialul politic al locului prin amplasarea de afișe electorale, însă actual acest fapt nu mai este permis în incinta cimitirului, pentru a nu afecta caracterul
Panteonul Moților () [Corola-website/Science/335412_a_336741]
-
anul 1874, el s-a înscris pentru studii la Academia de Artă din Viena, pe care le-a încheiat în 1882. Principalii săi profesori au fost August Eisenmenger și pictorul „orientalist” Leopold Karl Müller. Cu ajutorul unei burse de 3000 de coroane, a plecat în Egipt că însoțitor al lui Müller, apoi, în anii 1884-1882 cu ajutorul Premiului Romei a vizitat pentru prima dată capitala Italiei. A locuit în turnul Palatului Veneția care servea drept sediu al ambasadei habsburgice pe langă Vatican. Cu
Adolf Hirémy-Hirschl () [Corola-website/Science/335425_a_336754]
-
regelui, Elisabeta era văzută "de facto" ca [[moștenitoare prezumtivă]] la tron, sau cel puțin ca prințesă prin căsătoria căreia va oferi un rege. În 1411, Sigismund a reușit să obțină promisiunea boierilor că îi vor recunoaște Elisabetei dreptul la Sfânta Coroană a Ungariei și că îl vor alege pe viitorul ei soț ca rege - un acord care va avea consecințe mari după moartea lui Sigismund. Dreptul ereditar al Elisabetei era de fapt destul de subțire, tatăl ei dobândindu-l prin căsătoria cu
Elisabeta de Luxemburg () [Corola-website/Science/335470_a_336799]
-
la îndoială legitimitatea Elisabetei sau, cel puțin, nu au fost descurajați de acuzațiile aduse împotriva mamei ei. Sigismund s-a împăcat cu Barbara în 1419 și Elisabeta a revenit la curte împreună cu mama ei. În același an, el a moștenit coroana Boemiei de la fratele său mai mare, regele [[Wenceslaus de Luxemburg|Wenceslaus al IV-lea]]. La 28 septembrie 1421, prietenia de durată dintre regele Sigismund și Casa de Habsburg, a culminat cu un tratat de căsătorie semnat la [[Viena]]. Tratatul confirma
Elisabeta de Luxemburg () [Corola-website/Science/335470_a_336799]
-
i-ar fi dat dreptul Elisabetei de a alege unul dintre regatele tatălui ei, în timp ce sora mai mică ar fi moștenit cealaltă parte. În cazul în care ea ar fi avut un frate, Elisabeta ar fi fost lipsită de ambele coroane în favoarea lui. Moravia a fost cedată lui Albert ca zestre a Elisabetei. Tratatul a fost controversat atât în Ungaria cât și în Boemia, nobilimea din ambele țări pretindeau dreptul de a-și alege un monarh. Ceremonia a vut loc la
Elisabeta de Luxemburg () [Corola-website/Science/335470_a_336799]
-
au fost aleși ca rege și regina Ungariei. Mai târziu, Elisabeta a afirmat că suveranitatea ei a derivat nu numai din voința tatălui ei, dar și din voința poporului. O dispută imediată a apărut cu privire la cine era îndreptățit să așeze coroana Elisabetei; episcopul de Veszprém a revendicat dreptul de a pune coroana maghiară reginei consort, dar arhiepiscopul de Esztergom a susținut că Elisabeta era regina domintoare și că prin urmare el ar trebui să pună coroana atât ei cât și lui
Elisabeta de Luxemburg () [Corola-website/Science/335470_a_336799]
-
a afirmat că suveranitatea ei a derivat nu numai din voința tatălui ei, dar și din voința poporului. O dispută imediată a apărut cu privire la cine era îndreptățit să așeze coroana Elisabetei; episcopul de Veszprém a revendicat dreptul de a pune coroana maghiară reginei consort, dar arhiepiscopul de Esztergom a susținut că Elisabeta era regina domintoare și că prin urmare el ar trebui să pună coroana atât ei cât și lui Albert. În cele din urmă, arhiepiscopul, probabil mituit, a semnat un
Elisabeta de Luxemburg () [Corola-website/Science/335470_a_336799]
-
cine era îndreptățit să așeze coroana Elisabetei; episcopul de Veszprém a revendicat dreptul de a pune coroana maghiară reginei consort, dar arhiepiscopul de Esztergom a susținut că Elisabeta era regina domintoare și că prin urmare el ar trebui să pună coroana atât ei cât și lui Albert. În cele din urmă, arhiepiscopul, probabil mituit, a semnat un act demisionar din funcția de episcop, dar numai cu această ocazie. Încoronarea cuplul a avut loc la biserica Székesfehérvár la 1 ianuarie 1438. În
Elisabeta de Luxemburg () [Corola-website/Science/335470_a_336799]
-
Vladislav al Poloniei]] a fost ales rege al Ungariei. Oficial, Elisabeta a acceptat decizia, însă la scurtă vreme a părăsit Buda împreună cu susținătorii ei. La 15 mai, ea și-a încoronat fiul ca rege al Ungariei la Székesfehérvár cu Sfânt Coroană furată de Helene Kottannerin de la Castelul din Visegrád. La 17 iulie Vladislav al Poloniei a fost încoronat rege al Ungariei la Székesfehérvár însă fără [[Coroana Sfântului Ștefan|Sfânta Coroană]]. Elisabeta a atacat Buda cu o armată condusă de Jan Jiskra
Elisabeta de Luxemburg () [Corola-website/Science/335470_a_336799]
-
15 mai, ea și-a încoronat fiul ca rege al Ungariei la Székesfehérvár cu Sfânt Coroană furată de Helene Kottannerin de la Castelul din Visegrád. La 17 iulie Vladislav al Poloniei a fost încoronat rege al Ungariei la Székesfehérvár însă fără [[Coroana Sfântului Ștefan|Sfânta Coroană]]. Elisabeta a atacat Buda cu o armată condusă de Jan Jiskra însă a fost înfrântă. Ea și-a lăsat copii în grija împăratului Frederic al III-lea și a finanțat un război civil în Austria. În
Elisabeta de Luxemburg () [Corola-website/Science/335470_a_336799]
-
a încoronat fiul ca rege al Ungariei la Székesfehérvár cu Sfânt Coroană furată de Helene Kottannerin de la Castelul din Visegrád. La 17 iulie Vladislav al Poloniei a fost încoronat rege al Ungariei la Székesfehérvár însă fără [[Coroana Sfântului Ștefan|Sfânta Coroană]]. Elisabeta a atacat Buda cu o armată condusă de Jan Jiskra însă a fost înfrântă. Ea și-a lăsat copii în grija împăratului Frederic al III-lea și a finanțat un război civil în Austria. În 1442 au avut loc
Elisabeta de Luxemburg () [Corola-website/Science/335470_a_336799]
-
cumnata ei, Margareta de Austria, pentru Sfântul Imperiu Roman. Louise de Savoia a murit la 22 septembrie 1531, la Grez-sur-Loing. Rămășițele ei au fost înmormântate la biserica Saint-Denis din Paris. După moartea ei, teritoriile, inclusiv Auvergne, au ajuns în posesia Coroanei franceze. Prin fiica ei Margaret de Angoulême și nepoata ei Jeanne d'Albret, ea este si străbuna regilor Bourbon din Franța, strănepotul ei, regele Henric de Navara, reușind să devină regele Franței sub numele de Henric al IV-lea al
Louise de Savoia () [Corola-website/Science/335505_a_336834]
-
în postul de consilier (judecător) la Curtea de Apel din Sibiu și la scurt timp după aceea în cel de consilier la Guvernul Transilvaniei din Cluj. A fost decorat prin decretul imperial din 1 decembrie 1864 cu ordin imperial austriac Coroana de Fier cl. a III-a, apoi în 1865 a fost numit consilier aulic la Cancelaria Transilvăneană (secția juridică) din Viena, forul judiciar suprem pentru Ardeal. În această ultimă calitate, a desfășurat o bogată activitate, împreună cu A. Mocsonyi, Dimitrie M.
Iacob Bologa () [Corola-website/Science/335518_a_336847]
-
la vest de Sală de recepție. Este una dintre cele mai renumite Săli ale Palatului Golestan. A fost construită în același timp cu „Sala de recepție” între 1874 și 1877 Această sală a fost dedicată tronului Păunului („Takht-e Tavous”) și Coroanei Kianid atunci cand obiectele din vechiul muzeu au fost mutate în noul muzeu. Sală datorează o mare parte din faima să ornamentației sale și chiar portretizării ei într-un tablou creat de Mirza Mohammad Khan Kamalolmolk în 1891 care poate fi
Palatul Golestan () [Corola-website/Science/331925_a_333254]
-
un ham și o zgardă încrustate cu bijuterii și chei ale orașelor. După moartea sa în 1927, Bobbie a fost înmormântat cu onoruri în cimitirul pentru animale al Oregon Humane Society din Portland. O săptămână mai târziu, a depus o coroană la mormântul său, care este adăpostit de o căsuță pentru câini roșie și albă, primită cu ocazia unei apariții promoționale la Portland Home Show. Pentru o vedere mai bună, piatra funerară a fost mutată în afara căsuței. Dovada de loialitate a
Bobbie, „câinele minune” () [Corola-website/Science/331994_a_333323]
-
ridicate în memoria evreilor transformați în săpun există peste tot în Europa, în cimitirele evreiești. Deși s-a dovedit că săpunul R.I.F. nu conține nici un fel de grăsime, pe fondul grozăviilor comise în Holocaust, inclusiv reciclarea părului, colectarea efectelor, a coroanelor dentare ale victimelor etc, zvonul despre săpunul evreiesc a rămas multă vreme viu în conștiințele oamenilor și a fost reluat periodic.
Săpun făcut din grăsime umană () [Corola-website/Science/332005_a_333334]