15,728 matches
-
captivat în mod deosebit de regiunea Gilead din Transiordania, considerând-o cea mai propice pentru reașezarea evreilor. Era convins că din punct de vedere financiar proiectul de așezare a evreilor în țara lor străbuna nu va fi dificil, deoarece și multi creștini din Marea Britanie și America erau ahtiați după împlinirea profețiilor și apropierea Sfârșitului Zilelor, pe care întoarcerea evreilor din exil l-ar fi anunțat. În această perioadă, cu sprijinul Christadelphienilor și al unor persoane particulare, evrei și creștini, din Marea Britanie, Oliphant
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
deoarece și multi creștini din Marea Britanie și America erau ahtiați după împlinirea profețiilor și apropierea Sfârșitului Zilelor, pe care întoarcerea evreilor din exil l-ar fi anunțat. În această perioadă, cu sprijinul Christadelphienilor și al unor persoane particulare, evrei și creștini, din Marea Britanie, Oliphant a colectat fonduri pentru achiziționarea de pământuri și așezarea de refugiați și imigranți evrei în Galileea. A mers la Istanbul pentru a susține această cauză în fața autorităților otomane pentru a le obține consimțământul la o concesiune teritorială
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
se numără practicile scriitoriilor de mai târziu de a se referi la așa-zisele "legile ale lui Moise" (deși nu este clar ce înseamnă exact acestea) precum și convingerea generală că paternitatea scrierilor ar trebui acordată personajelor cu autoritate. În Vechiul Testament creștin primele cinci cărți - Geneza, Exodul, Leviticul, Numeri și Deuteronom - nu constituie o entitate separată, dar în iudaism acestea sunt cunoscute ca Tora și sunt considerate ca fiind partea cu cea mai mare autoritate din întreaga Biblie. Geneza prezintă creația lumii
Autori ai cărților lui Moise () [Corola-website/Science/328149_a_329478]
-
Mitropolia Proilaviei sau Brăilei s-a înființat la scurt timp după ocuparea orașului de către turci, și anume între 1540 și 1550. Evident, nu este exclus ca să fi existat și înainte de 1540 un for superior bisericesc de care să fi ascultat creștinii din raialele turcești, dar acest for n-a purtat în nici un caz numele Brăilei, fiindcă n-avea nici o rațiune să-l poarte. După cucerirea orașului însă, fixându-se (sau mutându-se) aci reședința noii mitropolii, din cauza situării sale centrale față de
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
pe teritoriul celorlalte țări românești. Populația din Imperiul Otoman era organizată după criteriul apartenenței la o anumită comunitate confesională, denumită Millet. Cuvântul își are originea în cuvântul arab "millah" (ملة), care are un sens apropiat de cel de „națiune”. Toți creștinii ortodocși supuși ai Imperiului Otoman erau încadrați, indiferent de etnie, în Millet-ul Rûm, numit astfel după numele dat de turci grecilor. Această clasificare juridico-religioasă se aplica și locuitorilor din teritoriile transformate în raiale turcești aflate în jurisdicția Mitropoliei Proilaviei, care
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
să intre și el sub jurisdicția Mitropoliei Proilaviei. În sfârșit, Mihai Viteazul cucerește în 1594 orașul Brăila, care va reintra în componența Țării Românești până la moartea sa, în anul 1601. Acest fapt a însemnat practic desființarea temporară a Mitropoliei Proilaviei, creștinii ortodocși de aici fiind trecuți din nou sub ascultarea canonică a Episcopiei Buzăului. Mihai Viteazul înființează și o nouă biserică, cu hramul Sfântul Nicolae. Mitropolia Proilaviei avea să rămână „"în ruină"” până în anul 1639. Printr-un tomos patriarhal din mai
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
sultanului alt firman, prin care Hotinul să rămână alipit mitropoliei Moldovei, ""precum a fost din timpurile vechi"". Domnitorul reușește să obțină acest firman și ""mitropolitul Proilavului, care încă petrecea pe acolo" (Filotei era în Moldova să încaseze sumele canonice de la creștini) "aflând faptul, a anatemizat în biserică pe cei care au pricinuit acest lucru."" Totuși, din anul 1753 și până în 1767, mitropolitul Filotei semnează ca ""fost al Proilavului ""multe acte patriarhale. Bazându-se pe acest lucru, prof. dr. Mircea Păcurariu crede
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
Sfânta Parascheva” din Ismail. Un număr de trei mitropoliți vor păstori eparhia în această perioadă: Daniil (1751-1773), Ioachim (1773-1780) și Chiril (1781-1789). Această schimbare a fost determinată de dorința unei apropieri mai mari de Imperiul Rus, noua putere protectoare a creștinilor din Imperiul Otoman. După depunerea din scaun a mitropolitului Filotei, în anul 1751, în poziția de mitropolit al Proilaviei este numit mitropolitul Daniil, fost mitropolit de , eparhie desființată la mijlocul secolului XVIII, prin contopire cu mitropolia Monemvasiei. Daniil a fost un
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
turcii și-au reinstalat controlu în raiale. În această conjunctură și-a reluat existența și Mitropolia Proilaviei, sub conducerea noului mitropolit Ioachim, care i-a urmat lui Daniil, mort în 1773. Tratatul de la Kuciuc-Kainargi aduce mai multă libertate religioasă pentru creștinii din Imperiul Otoman, libertate care avea acum și un garant oficial, Imperiul Rus. În acest context, mitropolitul Ioachim se remarcă printr-o intensă activitate canonică și misionară. În 1775, el face o hirotonie de preot în biserica Sfântul Nicolae din
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
creștine construite pe teritoriul Imperiului Otoman, inclusiv cele de pe teritoriile raialelor aflate sub oblăduirea Mitropoliei Proilaviei, nu au mai avut voie să aibă turle înalte sau însemne speciale de credință, acestea asemănându-se cu vechile bazilici, drepte și fără turle. Creștinilor din aceste teritorii nu li se îngăduia să-și construiască locașuri de cult deasupra solului și nici să aibă clopote la ele. Din aceasta cauză, creștinii au fost nevoiți să recurgă la construirea bisericilor îngropate sub pământ. O mărturie incontestabilă
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
însemne speciale de credință, acestea asemănându-se cu vechile bazilici, drepte și fără turle. Creștinilor din aceste teritorii nu li se îngăduia să-și construiască locașuri de cult deasupra solului și nici să aibă clopote la ele. Din aceasta cauză, creștinii au fost nevoiți să recurgă la construirea bisericilor îngropate sub pământ. O mărturie incontestabilă o reprezintă textul unei inscripții cioplite în piatră, în limba română scrisă cu caractere chirilice, păstrată astăzi în catedrala episcopală cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” din
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
interne, numite cu un cuvânt generic Tanzimat („reorganizare”), cele mai importante fiind Hatt-I Sherif-ul (Hatișeriful) de la Gülhane din 3 noiembrie 1839 și Hatt-i Humayan-ul din 1856. Ele prevedeau, între altele, o anumită relaxare față de măsurile restrictive aplicate până atunci vieții creștinilor din imperiu. Între puținele astfel de înlesniri se numărau deplina egalitate în fața legii a creștinilor, evreilor și musulmanilor, înlăturarea impozitelor speciale (jizia) pe care le plăteau creștinii, aprobarea ridicării de turle pe bisericile noi și folosirea clopotelor. Cele mai cunoscute
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
de la Gülhane din 3 noiembrie 1839 și Hatt-i Humayan-ul din 1856. Ele prevedeau, între altele, o anumită relaxare față de măsurile restrictive aplicate până atunci vieții creștinilor din imperiu. Între puținele astfel de înlesniri se numărau deplina egalitate în fața legii a creștinilor, evreilor și musulmanilor, înlăturarea impozitelor speciale (jizia) pe care le plăteau creștinii, aprobarea ridicării de turle pe bisericile noi și folosirea clopotelor. Cele mai cunoscute biserici aflate de-a lungul timpului sub jurisdicția Mitropoliei Proilaviei sunt următoarele: Lipsa unor izvoare
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
prevedeau, între altele, o anumită relaxare față de măsurile restrictive aplicate până atunci vieții creștinilor din imperiu. Între puținele astfel de înlesniri se numărau deplina egalitate în fața legii a creștinilor, evreilor și musulmanilor, înlăturarea impozitelor speciale (jizia) pe care le plăteau creștinii, aprobarea ridicării de turle pe bisericile noi și folosirea clopotelor. Cele mai cunoscute biserici aflate de-a lungul timpului sub jurisdicția Mitropoliei Proilaviei sunt următoarele: Lipsa unor izvoare concludente și de încredere din unele perioade istorice, ca și lipsa totală
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
poate chiar cetățile muntene ocupate de turci”". În schimb Constantin C. Giurescu, la 1968, consideră ca certitudine păstorirea mitropolitului Proilav asupra raialelor din Țara Românească, fără a preciza care era sursa acestei informații: "Autoritatea mitropolitului Brăilei se întindea asupra tuturor creștinilor din raialele Dunării de jos, adică Turnu, Giurgiu, Brăila, Ismail, Chilia, asupra celor de la Nistru, adică Cetatea Albă, Tighina sau Benderul, inclusiv Căușanii si Hotinul, asupra celor din Dobrogea și de pe malul stâng al Nistrului, precum și asupra celor din întreaga
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
menționat și în planul baronului Berroczyn sub denumirea de „"Champs de Morts"”. Acest cimitir ce se întindea până la proprietatea preotului Ion Penescu aflată lângă fosta Mitropolie. Cert este însă că acest cimitir, care funcționa prin anii 1830 - 1840, era creștin, creștinii fiind concentrați în această parte a orașului medieval, pe drumul Silistrei. Cimitirul era în legătură cu necropola de lângă biserica mitropoliei Proilaviei, reprezentând limita de nord a acesteia. Biserica Veche, cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” a existat cel puțin de la mijlocul
Bisericile Mitropoliei Proilaviei () [Corola-website/Science/328186_a_329515]
-
și Marele Conte, a fost un nobil normand stabilit în sudul Italiei și devenit conte de Sicilia de la 1071 până la maorte. El a fost conducătorul care i-a alungat pe maurii musulmani din sudul Italiei, fiind bine primit de către nativii creștini din regiune. Roger I a fost ultimul mare conducător normand participant la cucerirea sudului Italiei. Roger a fost cel mai tânăr fiu al nobilului normand Tancred de Hauteville cu cea de a doua sa soție, Fredisenda Roger a sosit în
Roger I al Siciliei () [Corola-website/Science/328225_a_329554]
-
către capitala Mdina. Au început negocieri cu "qadi"-ul local, convenindu-se în final ca onsula să devină tributară față de contele de Sicilia și ca "qadi"-ul să poată continua să o administreze. Prin acest tratat, mulți greci și alți creștini aflați prizonieri acolo au fost eliberați, ei cântându-i lui Roger "Kyrie eleison". El a părăsit insula cu mulți dintre locuitorii care doreau să îl însoțească, al căror număr era atât de mare încât vasul pe care se afla contele
Roger I al Siciliei () [Corola-website/Science/328225_a_329554]
-
la fel precum înaintașul lui, Ladislau, un mare legiuitor, care a îndulcit într-o oarecare măsură severitatea pedepselor pe care le stabilise unchiul său. El a emis un statut separat al evreilor și a hotărât ca toate tranzacțiile lor cu creștinii să fie făcute doar în scris. Legile lui Coloman cu privire la musulmani au fost concentrate pe treptata lor convertire, de exemplu obligându-i pe părinții de religie islamică să-și căsătorească fetele cu bărbați creștini. Poziționarea Regatului Ungariei de-a lungul
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
să depună un jurământ în 1233 prin care s-a obligat să respecte pozițiile privilegiate ale clerului și să demită pe toți oficialii care nu erau de credință creștină. În regat a început să se manifeste o intoleranță crescândă față de creștinii ortodocși, lucru demonstrat de altfel prin transferul mânăstirii din Visegrád către ordinul benedictin în 1221. Andrei al II-lea a invadat Cnezatul Galiției în mai multe rânduri, dar nu a reușit să devină stăpânul pe termen lung a teritoriilor vecinului
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
apere orașul împotriva trupelor conduse de sultanul Mehmed al II-lea. În timpul asediului, Papa Calixt al III-lea a ordonat toate clopotele bisericilor să bată în fiecare zi la prânz ca o chemare pentru credincioși să se roage pentru victoria creștinilor la Belgrad. În unele țări, precum Anglia sau Spania, vestea victoriei a sosit mai înainte ca ordinul papal să ajungă, iar sunetul clopotelor de la prânz s-a transformat în sărbătorirea succesului lui Iancu de Hunedoara. Cum Papii nu au anulat
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
între divinitate și credincioși, ca sfinții creștini, deși în Islam erau venerați personalități. Primul ales este Mahomed, Profetul ("nabī"-profet, "rasūl"-mesager), un simplu muritor, însărcinat cu comunicarea adevăratei revelații, ce era înțeleasă parțial și reinterpretată de evrei și de creștini. Profetul era covârșit de nesiguranță, ajungând în pragul disperării, demenței, sinuciderii- conform mărturiilor profetului-"hadit" și versetelor Coranului-"surate", o culegere postumă transmisă prin tradiție a revelațiilor lui Mahomed. Arabia preislamică trăiește vremuri homerice, poezia îi deschide urechile și inimile
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
și sistemul de apărare ale comunității musulmane și alungă evreii.Sub conducerea sa este organizată viața religioasă a convertiților. Pe când se afla la Medina, profetul a cerut ca rugăciunea să fie îndreptată inițial spre Ierusalim, orașul sfânt al evreilor și creștinilor. Dar după ce a adoptat o atitudine de neîncredere și de ostilitate față de evrei , a ordonat ca rugăciunea să fie îndreptată spre Mecca.Recomandările sale, chemările muzeinului, rugăciunea în comun de vineri, vălul femeilor, demnitatea pretinsă fidelilor și imam-ilor lor
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
sfinte ale Palestinei puteau fi vizitate și de cei de altă religie cum ar fi creștini , care plăteau arabilor o taxă de intrare , dar turcii selgiucizii au considerat un păcat ca Palestina cea Sfântă să fie pângărită de necredincioși , ucigând creștinii fără milă . În anul 1071 , selgiucizii îi înfing pe bizantini la Manzikert și cuceresc mare parte a Anatoliei (Partea asiatică a Turciei de astăzi) . Abia în anul 1095 , bizantinii cer ajutor papalității în problema locurilor sfinte și a Anatoliei . Papa
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
de vase. Cu aceeași flotă, el a încercat să elibereze Mahdia de sub asediu, însă s-a retras imediat după angajarea luptei. Petru nu a decăzut din grații, însă nici nu a mai primit sprijin militar pentru a-i ajuta pe creștinii din Mahdia, drept pentru care orașul s-a predat în 11 ianuarie 1160, pynând capăt "imperiului african" visat de Roger al II-lea. Politica antinobiliară promovată de Maio a condus la o conspirație generală, iar în noiembrie 1160 cancelarul a
Guillaume I al Siciliei () [Corola-website/Science/328286_a_329615]