16,541 matches
-
a oamenilor săi în luptele împotriva tătarilor, care au avut loc în luna aprilie a anului 1241, pe Mureș, lângă Rădești. Impresionat de curajul și abnegația supusului său, ducele Ștefan, viitorul rege Ștefan al V-lea al Ungariei, i-a dăruit acestuia trei sate aflate în apropiere de locul sângeroaselor lupte. Anii 1277 și 1308 sunt marcați de puternica revoltă a sașilor, deoarece între Episcopia romano-catolică și aceștia s-a iscat divergente privind hotarele moșiilor și dreptul la zeciuială. În vechile
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
1263 aprilie 11 - 1269 mai> „Iar cuprinsul <scrisorii> originale, date din ...[loc rupt în document], miercurea întâia <după> octavele Paștilor, ne arată că mai sus pomenitul Ștefan regele cel tânăr al Ungariei, ducele Transilvaniei și domnul Cumanilor a dat, a dăruit și a hărăzit comitelui Andrei de Geoagiu de Sus [Gyogh] și urmașiior săi, spre a-l stapâni în veci, numit Kend [Uifalău - parte componentă a comunei Rădești], așezat lângă Mureș, (care fusese al ereticului Iob), mort fără a lăsa vreo
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
-l stapâni în veci, numit Kend [Uifalău - parte componentă a comunei Rădești], așezat lângă Mureș, (care fusese al ereticului Iob), mort fără a lăsa vreo rudă de sânge, aflător lângă pământul zis Fynod [așezare dispărută] al comitelui Andrei. (I-a dăruit amintitul pământ) aceluiași comite Andrei între hotarele sale vechi și neîndoielnice împreună cu toate forțele și cele ce țin de el.” Pământurile și satele din zona centrală a comitatului Albei erau în proprietatea nobililor de Geoagiu și a familiei acestora, iar
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
și credinciosul nostru, comitele Andrei de Geoagiu de Sus, în nenumărate prilejuri vărsân¬du-și sângele în lupte impotriva tătarilor și veghind la hotare, întru răsplătirea slujbelor sale, vrând noi să-i aducem o mulțumire, i-am dat, i-am dăruit și i-am lăsat în plinătatea milostiveniei noastre numitului comite Andrei și prin el moștenitorilor săi și urmașilor, moștenitorilor săi niște pământuri anume: Germund(astăzi Meșcreac), Pețelca și Căpud așezate lângă Mureș."" Domnitorul Țării Românești Radu cel Mare (1485-1508) a
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
Râul Mureș, Valea Gârbovei și drumul pietruit (actuala șosea Teiuș- Aiud), iar satul poate fi plasat în extremitatea nordică a domeniului, în locul numit astăzi Țifra de către localnici și introdus actualmente în localitatea Gârbova de Jos. În 1442, Iancu de Hunedoara dăruiește Cergăul Bulgăresc, Geomalul și Tinodul Capitlului din Alba Iulia. Într-un alt document, emis de către Ștefan, ducele Transilvaniei, aflând că acesta a dăruit comitelui Andrei de Geoagiu pământul, “numit kend”, (vechea denumire a satului Uifalău, încorporat în comuna Rădești) aflată
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
astăzi Țifra de către localnici și introdus actualmente în localitatea Gârbova de Jos. În 1442, Iancu de Hunedoara dăruiește Cergăul Bulgăresc, Geomalul și Tinodul Capitlului din Alba Iulia. Într-un alt document, emis de către Ștefan, ducele Transilvaniei, aflând că acesta a dăruit comitelui Andrei de Geoagiu pământul, “numit kend”, (vechea denumire a satului Uifalău, încorporat în comuna Rădești) aflată lângă pământul zis Tinod al comitelui Andrei. Tinodul este amintit de asemenea în anul 1349, al voievodului Transilvaniei Petru. După ce în jurul anului 1440
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
Ioan cel Nou de la Suceava, cu o pictură în frescă de o mare valoare artistică și iconografică, care se păstrează până astăzi. În 1546, Petru Rareș a renovat mănăstirea și a construit un zid împrejurul ei. Tot el i-a dăruit satul Mojeștii cu tot cu venitul produs de acesta. La 1554, Alexandru Lăpușneanu a renovat mănăstirea complet. Mănăstirea Bistrița este inclusă în "Lista monumentelor istorice din România", având codul de clasificare . Mănăstirea Bistrița are o foarte mare valoare istorică și arheologică. Este
Mănăstirea Bistrița (județul Neamț) () [Corola-website/Science/301504_a_302833]
-
această icoană a fost dată ca „dar de patron” Doamnei Ana, soția lui Alexandru cel Bun, de către împărăteasa Irena (Ana), soția împăratului bizantin Manuil al II-lea Paleologul (1391-1425) și de Patriarhul Matei, ai Constantinopolului, în 1401. Ulterior, familia voievodală dăruiește icoana Sfintei Ana Mănăstirii Bistrița. În biserica mănăstirii sunt înmormântați: Alexandru cel Bun, soția lui Ana, Alexandru - fiul lui Ștefan cel Mare, Chiajna - soția lui Ștefan Lăcustă, Anastasie - Mitropolitul Sucevei. Mănăstirea Bistrița este locul în care a fost creat unul
Mănăstirea Bistrița (județul Neamț) () [Corola-website/Science/301504_a_302833]
-
o fascinantă și uluitoare epopee, evocare și invocare a omului care caută să-și cunoască puterile,înfruntându-se pe sine și lumea, în lupta pentru afirmarea valorilor umane. Creând pe harta lumilor posibile comitatul imaginar Yoknopatawpha, autorul lui l-a dăruit cu o ordine spirituală și temporală minuțios și inepuizabil constituită, până la a înscrie oamenii și întâmplările acestui teritoriu legendar într-un prezent care se numește "eternitatea" și într-o societate care se numește "umanitatea". Ideea de a inventa acest ținut
William Faulkner () [Corola-website/Science/301542_a_302871]
-
final, pe mult-râvnitul tron de la Kiev. În secolul al XI-lea, prinții și suita lor, care era un amestec de slavi și membri ai elitelor scandinave, au dominat societatea kieveană. Conducătorii militari și cei politici au primit venituri și moșii dăruite de prinți în schimbul serviciilor militare și politico-administrative. Societatea kieveană era lipsită de instituții de clasă și de orașele cu statut autonom carcteristice feudalismului vest-european. Totuși, în unele cazuri, negustorii, meșteșugarii și muncitorii urbani exercitau o anume influență în adunările orașelor
Rusia Kieveană () [Corola-website/Science/301537_a_302866]
-
județul Maramureș, Transilvania, România. Prin Legea nr. 2/1968 s-a înființat orașul Borșa, moment în care Băile Borșa au devenit un cartier al acestuia. Prima atestare documentară a localității datează din 1365, când regele Ludovic I al Ungariei a dăruit Borșa lui Balc, fiul lui Sas și fratelui acestuia. Băile Borșa sunt o stațiune balneoclimaterică sezonieră, de interes local. Fiind situată la o altitudine de 850 m, stațiunea are un climat subalpin. Se găsesc în nordul extrem al României, în
Băile Borșa, Maramureș () [Corola-website/Science/301564_a_302893]
-
județul Maramureș, Transilvania, România. Începând cu data de 16 iulie 1973 satul Bogdan Vodă (Maramureș), alături de alte 13 localități, se declara, experimental, sat de interes turistic denumit "sat turistic". Etimologia numelui localității: din n. pr. Bogdan (< sl. Bog „Dumnezeu" + dan „dat, dăruit") + Vodă „domnitor" (< sl. (voje)voda "conducător"). Localitatea este situată pe Valea Izei, în partea de sud-est a județului Maramureș, la 87 km de municipiul Baia Mare înspre Vest, si 43 km de municipiul Sighetu Marmației, și frontiera cu Ucraina înspre Nord
Bogdan Vodă, Maramureș () [Corola-website/Science/301569_a_302898]
-
pot vedea și acum. De aici a plecat în 1359, împreună cu oștenii săi cei mai de seamă, voievodul Bogdan către Moldova. În 1365, localitatea împreună cu satele învecinate (Ieud, Bocicoel, amândouă Vișeele, Moisei, Borșa, Săliștea de Sus și Săcel ) vor fi dăruite de regele Ungariei, Ludovic I de Anjou lui Balc si Drag, nepoții lui Dragoș Vodă alungați din Moldova de Bogdan, și ctitori ai mănăstirii din Peri, drept recompensă pentru pagubele suferite. Ultima năvălire a tătarilor din 1717 a trecut prin
Bogdan Vodă, Maramureș () [Corola-website/Science/301569_a_302898]
-
fratele lui Balc.<br> Mai sunt amintiți alți trei cneji cu numele de Simion, si ei răsplătiți pentru fapte de vitejie: „Simion din Cuhea” (Bogdan Vodă), răsplătit de Vladislav I în 1447(M. Sustic, p. 44), Simion Marus(sau Maris), dăruit de Ambrozie din Dolha și frații săi cu cnezatul Cuhei, în 1454(Al. Filipascu, p. 65), si Simion Bizau din Cuhea, răsplătit de Matei Corvin, în 1463(Al. Filipascu, p. 66).<br> Localitatea s-a format prin așezarea muncitorilor forestieri
Bocicoel, Maramureș () [Corola-website/Science/301568_a_302897]
-
rona „neted, câmpie" < sl. ravinŭ „șes, platou") + de + Sus. Comună Rona de Sus este atestata documentar din 14 mai 1360 (possessio olachalis Felseurouna Stani filii Petri Olahy, Felseu Rouna). , într-un document emis de regele Ludovic cel Mare, în care dăruiește localitatea "Felsew Rowna" (Rona de Sus) nobilului român Stan Sarea miocena a fost în trecut exploatată între Rona de Sus și Coștiui prin mai multe ocne. Salina, deschisă încă din secolele XIV-XV, a fost definitiv închisă în anul 1934, din cauza
Rona de Sus, Maramureș () [Corola-website/Science/301588_a_302917]
-
de peste munți încă și către părțile tătătrești și pe amândouă părțile peste toată Podunavia încă și până la Marea cea Mare și stăpânitor al cetății Dârstorului. A binevoit domnia mea cu a sa binevoință, cu inima curată și luminată și am dăruit acest atotcinstit hrisov boiernașilor domniei mele, Vlad cu nepoții săi, Șișa și Buia și lui Stănilă cu frații săi, ca să-i fie lui Vlad cu toți nepoții lui, Buia, Șișa și lui Stănilă cu frații lui, sătul numit Bela, care
Comuna Bala, Mehedinți () [Corola-website/Science/301598_a_302927]
-
Buruienești (în maghiară "Burjánfalva") este un sat în comuna Doljești din județul Neamț, Moldova, România. Satul Buruienești a fost atestat documentar din 8 mai 1587, cănd domnitorul Petru Șchiopul l-a dăruit lui Pârvu, pârcălab din Soroca. În anul 1708, sătul a ajuns în posesia familiei Sturza, iar înainte de anul 1772 moșia satului a ajuns în proprietatea mănăstirii Bărboi din Iași, până la secularizarea averilor mânăstirești. Satul Buruienești face parte din actuala comună
Buruienești, Neamț () [Corola-website/Science/301624_a_302953]
-
redactat în limba slava și datată în 25 ianuarie 1553, Radu Voievod întărește stăpânirea Mânăstirii Tismana asupra satelor Trufești, Obedin și Batoți din județul Mehedinți. Se deduce din actul din anul 1553 că aceste sate erau foarte bătrâne și fuseseră dăruite de alți domni care au trăit înainte de aceste vremi, cu siguranță că existau încă din secolul al XV-lea. În ceea ce privește numele satului se presupune că ar fi de origine grecească și ar veni de la cuvântul Batoi care însemna vale sat
Comuna Devesel, Mehedinți () [Corola-website/Science/301603_a_302932]
-
vechea catapeteasma a mănăstirii. Prima amplasare a satului Curechiștea se pare că a fost pe locul numit Siliștea, si a aparținut o anumită perioadă de comună Petricani. Un alt document din anul 1619 menționează faptul că Radu Mihnea, domnul Moldovei, dăruiește lui Lupu al III-lea moșia Grumăzești din ținutul Neamț. Se mai găsesc mărturii despre satul Grumăzești în documente din anii 1685 și 1720. De numele satului Grumăzești se leaga și viața marelui entomolog și membru al Academiei Române, Aristide Caradja
Netezi, Neamț () [Corola-website/Science/301655_a_302984]
-
la Gherghița aceleiași mânăstiri pentru "«jumătate de Străoști»". Deși așezare veche și ea, satul Vărbila, consfințit în documente abia prin 1521, când e amintit "«hotarul Varbilei»" și prin 1526-1527, când Radu de la Afumați recunoștea mânăstirii de aici cele două ocini dăruite de Dragomir, spătarul lăcașului de rugă dăruit de el. Pentru că pisania mănăstirii „Adormirea [Maicii Domnului]” din Vărbila certifică faptul că lăcașul de închinăciune ar fi fost ctitorit de marele spătar Dragomir, de banul Toma și de un al doilea vistier
Comuna Iordăcheanu, Prahova () [Corola-website/Science/301683_a_303012]
-
Străoști»". Deși așezare veche și ea, satul Vărbila, consfințit în documente abia prin 1521, când e amintit "«hotarul Varbilei»" și prin 1526-1527, când Radu de la Afumați recunoștea mânăstirii de aici cele două ocini dăruite de Dragomir, spătarul lăcașului de rugă dăruit de el. Pentru că pisania mănăstirii „Adormirea [Maicii Domnului]” din Vărbila certifică faptul că lăcașul de închinăciune ar fi fost ctitorit de marele spătar Dragomir, de banul Toma și de un al doilea vistier, Caraci, și ar fi fost edificat de
Comuna Iordăcheanu, Prahova () [Corola-website/Science/301683_a_303012]
-
înzestra cu ocine, vii, moșii, etc, cu care acesta să obțină un venit pentru întreținerea sa și a călugărilor. Tot la mănăstirea Vărbila se referea și o carte domnească, semnată la 6 martie 1680 de către Șerban Cantacuzino (1678-1688), prin care dăruia mănăstirii de aici părți din satele Pătârlagele și Tega din județul Buzău. Lipsesc documentele din secolul al XVIII-lea. Știm doar că în memoriile generalului Bauer (1788) este menționată Vărbila. "«Istoria Daciei...»" a lui D. Fotino, consemnează Straoști și abia
Comuna Iordăcheanu, Prahova () [Corola-website/Science/301683_a_303012]
-
Teodosie”, de către un oarecare Ștefan, probabil acel „moș Ștefu” invocat de Iorga. Satul Scurtești apare mai târziu, numele trăgându-se de la un căpitan al lui Șerban Vodă Radu - domnitor al Țării Românești 1601, numit Scurtu, și căruia domnul i-a dăruit locuri aici după venirea sa în țară din Ardeal și luptele de pe Teleajen. O prima știre despre Ștefești avem însă doar în partea a doua a veacului al XVII-lea, când clucerul Hagi Stoian, împreună cu soția sa, Ilinca, ctitorind mănăstirea
Comuna Ștefești, Prahova () [Corola-website/Science/301738_a_303067]
-
din Plaiul Teleajen al județului Săcuieni . Referitor la numele satului Scurtești, se spune că numele se trage de la un căpitan al lui Șerban Vodă Radu - domn al Țării Românești între anii 1602 -1631, numit Scurtu, căruia domnul i-ar fi dăruit locuri aici, după venirea sa în țară prin Ardeal și după luptele de la Teleajen . Din cele relatate în textul citat se poate trage concluzia că primele case și gospodării din partea de nord a comunei sunt ulterioare anului 1602, când domnul
Comuna Ștefești, Prahova () [Corola-website/Science/301738_a_303067]
-
coincis cu perioada aparițiilor primelor incursiuni turcești în Transilvania, cu urmări din cele mai grele pentru locuitorii așezărilor din apropierea pasului Turnu Roșu. Pentru a putea face față noii situații, regele Ladislau al V-lea la data de 3 februarie 1453, dăruiește sașilor din cele „Șapte scaune” - uniune teritorial administrativă săsească cu sediul în Sibiu - domeniul feudal al Tălmaciului, de acum încolo racovicenii fiind obligați să presteze diferite sarcini cu caracter feudal. Din acest moment, Racovița va apărea în perioada 1453 - 1700
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]