16,546 matches
-
un adevărat discipol al lui Tolstoi. Marcel Proust, la un moment dat, îl situează deasupra lui Balzac. În Germania (ca și în Statele Unite), la popularizarea lui Tolstoi a contribuit mult renumitul critic danez Georg Brandes. Thomas Mann îi dedică un eseu, punându-l în paralelă cu Goethe. Cunoscut este și entuziastul eseu pe care i l-a dedicat Stefan Zweig. În lumea literaturii rusești care a dat naștere la nenumărate mari talente, Tolstoi ocupă totuși un loc special. Prin comparație cu
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
dat, îl situează deasupra lui Balzac. În Germania (ca și în Statele Unite), la popularizarea lui Tolstoi a contribuit mult renumitul critic danez Georg Brandes. Thomas Mann îi dedică un eseu, punându-l în paralelă cu Goethe. Cunoscut este și entuziastul eseu pe care i l-a dedicat Stefan Zweig. În lumea literaturii rusești care a dat naștere la nenumărate mari talente, Tolstoi ocupă totuși un loc special. Prin comparație cu alți scriitori considerați "„autori naționali”" ai Rusiei precum Cehov sau Pușkin
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
trebui s-o ajungă din urmă dar în acest timp broasca țestoasă va profita și va face un nou mic drum. El se va apropia tot timpul de ea dar fără s-o ajungă vreodată. În 1889, Henri Bergson în "Eseu asupra datelor imediate ale conștiinței" a explicat paradoxurile prin confuzia dintre mișcare și spațiul parcurs; intervalul dintre două puncte este divizibil la infinit, dar actul mișcării nu.
Zenon din Eleea () [Corola-website/Science/299744_a_301073]
-
era un editor, iar copilăria sa a fost îndreptată în mod egal către cultivarea în domeniul literaturii și în cel muzical. El însuși povestește că a început să compună înainte de a împlini șapte ani. La paisprezece ani a scris un eseu despre estetica muzicii, dar a și contribuit la un volum editat de către tatăl său cu titlul "Portrete ale bărbaților celebri". Aflat încă în școală la Zwickau, citea, în afară de Friedrich Schiller și Johann Wolfgang von Goethe, pe Lord Byron și autorii
Robert Schumann () [Corola-website/Science/299745_a_301074]
-
operă cu subiectul Hamlet. Ideea fuziunii unei teme literare cu ilustrarea sa muzicală, despre care se poate spune că a luat prima formă în "Papillons" (op. 2), este semnalată într-o oarecare măsură în prima critică a lui Schumann, un eseu privind "Variațiile" lui Chopin pe o temă din Don Juan, care a apărut în "Allgemeine musikalische Zeitung", în 1831. În eseu, opera este discutată de către personajele imaginare Florestan și Eusebius (omologii lui Vult și Walt din romanul "Flegeljahre" de Jean
Robert Schumann () [Corola-website/Science/299745_a_301074]
-
prima formă în "Papillons" (op. 2), este semnalată într-o oarecare măsură în prima critică a lui Schumann, un eseu privind "Variațiile" lui Chopin pe o temă din Don Juan, care a apărut în "Allgemeine musikalische Zeitung", în 1831. În eseu, opera este discutată de către personajele imaginare Florestan și Eusebius (omologii lui Vult și Walt din romanul "Flegeljahre" de Jean Paul), iar lui Meister Raro (reprezentându-l fie pe însuși compozitorul, fie pe Wieck) i se cere, de asemenea, opinia. Însă
Robert Schumann () [Corola-website/Science/299745_a_301074]
-
două dintre cele patru simfonii ale sale. Anul 1842 a fost dedicat compoziției muzicii de cameră și include cvintetul pianoforte (op. 44), astăzi unul dintre cele mai cunoscute și admirate opere ale sale. În 1843 scrie "Paradis și Stiloul", primul eseu despre muzica vocală concertată. Acum că stăpânea formele separate, compozițiile sale de aici înainte nu pot fi clasificate drept specifice unei anumite perioade. La Schumann, mai mult decât la orice alt muzician, achiziția de cunoștințe noi se afla în strânsă
Robert Schumann () [Corola-website/Science/299745_a_301074]
-
Johnstone, devenit ulterior personaj în "Ghidul autstopistului galactic". A realizat și coperta unui număr din "Broadsheet" și i s-a publicat o scrisoare și o povestire în revista BD pentru băieți cu circulație națională "The Eagle" (1965). Pe baza unui eseu despre poezia religioasă în care vorbea despre The Beatles și William Blake, a fost primit în 1971 la St John's College, Cambridge, deși el optase pentru Cambridge pentru a se alătura clubului de comedie exclusivist Footlights, care era rampa
Douglas Adams () [Corola-website/Science/299732_a_301061]
-
Will Adams (nicio legătură de rudenie) și Martin Smith, formând o trupă numită "Adams-Smith-Adams," dar, cu multă stăruință, a reușit să devină membru al clublui Footlights în 1973. Deși nu a făcut mare lucru - își amintește că a terminat trei eseuri în trei ani - a absolvit în 1974 cu o diplomă în literatura engleză. Unele dintre primele scrieri ale lui Adams au apărut în 1974 la televiziunea BBC2, în cadrul "Footlights Revue". În West End, Londra, s-a jucat o versiune din
Douglas Adams () [Corola-website/Science/299732_a_301061]
-
discurs ținut la Universitatea California, Santa Barbara, "Parrots, the universe and everything", înregistrat cu câteva zile înaintea morții, a cărui transcriere este de asemenea disponibilă. În mai 2002 a fost publicată cartea "The Salmon of Doubt", care conține multe povestiri, eseuri și scrisori, ca și eulogii scrise de Richard Dawkins, Stephen Fry (în ediția britanică), Christopher Cerf (în ediția americană) și Terry Jones (în ediția paperback americană). Ea cuprinde și câteva capitole ale mult-așteptatului roman neterminat "The Salmon of Doubt", care
Douglas Adams () [Corola-website/Science/299732_a_301061]
-
din Cambridge, Massachusetts. În baza unui contract încheiat cu editură "Mary Baker Eddy" traduce articole și documente cu caracter religios. Începând din anul 1988, publică frecvent, pentru o perioadă de timp, în ziarul "“The Christian Science Monitor"”, un serial de eseuri intitulat “"Scrisori din exil"” și poezii scrise în anii de exil. Imediat după revoluția din decembrie 1989, în anul 1990, la sugestia lui George Băjenaru, în ziua de 24 Ianuarie, ziarul "The Christian Science Monitor" a dedicat României o rubrică
George Băjenaru () [Corola-website/Science/299751_a_301080]
-
Be A Mân", Editura Jeremy P. Tarcher Inc., Los Angeles, California, 1991; Ronald Bogue, profesor, "University of Georgia", în "ARA Journal" nr.19, Davis, California, 1994; Lucian Chișu, critic literar, în cuvântul rostit la recepția de lansare a cărții de eseuri “"Cititor în exilul creator"” și a cărții de eseuri “"Evaziuni creatoare"” de la Librăria “Noi” din București, în 2001 și, respectiv, 2004; Nicolae Iliescu, profesor, "Harvard University", în prefață cărții “"În umbră nimănui"” (Poezii, fabule, proza), Ed. Libertatea, New York; Dumitru Ichim
George Băjenaru () [Corola-website/Science/299751_a_301080]
-
Angeles, California, 1991; Ronald Bogue, profesor, "University of Georgia", în "ARA Journal" nr.19, Davis, California, 1994; Lucian Chișu, critic literar, în cuvântul rostit la recepția de lansare a cărții de eseuri “"Cititor în exilul creator"” și a cărții de eseuri “"Evaziuni creatoare"” de la Librăria “Noi” din București, în 2001 și, respectiv, 2004; Nicolae Iliescu, profesor, "Harvard University", în prefață cărții “"În umbră nimănui"” (Poezii, fabule, proza), Ed. Libertatea, New York; Dumitru Ichim, poet și eseist, în revistă "“Cuvântul Românesc"”, februarie 1994
George Băjenaru () [Corola-website/Science/299751_a_301080]
-
publicată în 1922 și a constituit un roman ilustrativ pentru interesul lui Hesse în studierea budismului. Finețea și calitatea lirică a prozei lui se regăsesc și în versurile pline de melancolie din "Gedichte" ("Poeme") (1922) și "Trost der Nacht" (1929). Eseurile sale sunt adunate în "Betrachtungen" (1928) și "Krieg und Frieden" ("Dacă războiul va continua") (1946). În 1946 îi este decernat Premiul Nobel pentru Literatură pentru lucrarea „Jocul cu mărgele de sticlă”. Hesse a editat publicațiile "März" (1907-1912) și "Vivos voco
Hermann Hesse () [Corola-website/Science/299081_a_300410]
-
și renunță la publicarea tratatului său "Lumea", care se sprijinea pe sistemul copernican. În 1635 se naște fiica sa, Francine, concepută cu o servitoare. În iunie 1637 apare la Leyda, fără semnatură, "Le Discours de la méthode", în franceză, urmat de eseurile "Dioptrica", "Meteorii" și "Geometria". Urmează reacții vii la aceste tratate, mai ales din partea lui Roberval și Fermat, la care se adaugă tatăl lui Pascal. Tot în această perioadă se va declanșa și conflictul dintre Descartes și Fermat. În 1640, în
René Descartes () [Corola-website/Science/299131_a_300460]
-
bogat și cultivat, posedă o cultură extrem de rafinată. Scrisorile păstrate de la ea demonstrează că avea un foarte dezvoltat simt al umorului, stăpânea de asemenea limba engleză astfel încât să-i transmită fiului abilitatea și dorința de a traduce în limba franceză eseurile lui John Ruskin (conform biografului Jacques Yves Tadié). La vârsta de doar 9 ani Proust suferă de primul atac serios de astm, drept pentru care întreaga să familie îl consideră un copil bolnăvicios. Proust își petrece vacanțele în satul Illiers
Marcel Proust () [Corola-website/Science/299128_a_300457]
-
în ziarul "Le Mensuel" (Tadié). În 1892 a fondat o revistă literară care se numea "Le Banquet" (titlul francez al celebrului dialog al lui Platon, Banchetul, cunoscut și sub denumirea de "Symposium). În anii următori Proust a publicat povestiri și eseuri în extrem de prestigioasa revista literară "La Revue Blanche". În 1896 apare "Leș Plaisirs et leș Jours", o antologie în care au fost adunate multe dintre aceste opere de tinerețe. Cartea era însoțită de o prefață a unui autor în vogă
Marcel Proust () [Corola-website/Science/299128_a_300457]
-
a publicat în diverse reviste. Aceste exerciții de imitație a stilului altora l-au ajutat să exorcizeze stilul scriitorilor pe care ii admira. În plus, în primăvara și vară aceluiași an a scris fragmente critice ce au luat forma unui eseu intitulat "Contre Sainte-Beuve" (Împotriva lui Sainte-Beuve). Proust a început să construiască un roman din asemenea fragmente disparate, român la care a lucrat continuu. În linii mari era vorba de o operă literară centrată în jurul unui narator la persoana I, care
Marcel Proust () [Corola-website/Science/299128_a_300457]
-
26 iulie 1894 - d. 22 noiembrie 1963) a fost un scriitor britanic care a emigrat în Statele Unite. A fost un membru al faimoasei familii Huxley care a dat un mare număr de minți științifice briliante. Este cunoscut pentru românele, pentru eseurile, povestirile, literatura de călătorie, scenariile sale de film. Dacă la începutul vieții a fost un umanist, a devenit la finalul ei interesat de subiecte spiritualiste, cum ar fi parapsihologia și filozofia mistica. Huxley s-a născut în Godalming, Surrey, Anglia
Aldous Huxley () [Corola-website/Science/299132_a_300461]
-
terminat primul său roman la vârsta de 17 ani, dar carieră de scriitor profesionist și-a început-o abia pe la 20 de ani. A scris câteva capodopere ale literaturii engleze, utopia "Brave New World" (Minunată lume nouă) și un român eseu despre pacifism, "Eyeless în Gază" (Orb în Gază). Huxley a fost puternic influențat de F. Matthias Alexander, pe care l-a inclus ca personaj în românul "Orb în Gază". După război Huxley semnează cronici literare și plastice în mai multe
Aldous Huxley () [Corola-website/Science/299132_a_300461]
-
lui au fost puternic influențate de misticism și a început să experimenteze mescalina, un drog halucinogen care i-a fost prezentat pentru prima oară de psihiatrul Humphry Osmond în 1953. Experiențele sale după ingerarea acestui drog psihedelic sunt descrise în eseul "The Doors of Perception" (Ușile percepției) (titlul derivă de la câteva rânduri dintr-un poem compus de William Blake) și românul "Heaven and Hell" (Răi și Iad). Titlul eseului a inspirat de asemenea numele formației de "rock The Doors". Scrierile lui
Aldous Huxley () [Corola-website/Science/299132_a_300461]
-
în 1953. Experiențele sale după ingerarea acestui drog psihedelic sunt descrise în eseul "The Doors of Perception" (Ușile percepției) (titlul derivă de la câteva rânduri dintr-un poem compus de William Blake) și românul "Heaven and Hell" (Răi și Iad). Titlul eseului a inspirat de asemenea numele formației de "rock The Doors". Scrierile lui Huxley au fost foarte populare în perioada hippie. Interesul principal al lui Huxley nu viza o entitate vagă, misterioasă și subiectivă, ci un misticism înalt pe care il
Aldous Huxley () [Corola-website/Science/299132_a_300461]
-
acestui episod excepțional, preluată din cartea Laurei Huxley "This timeless moment". Românele satirice, distopice sau utopice ale lui Huxley nu își ratează niciodată scopul de a pune cititorul pe gânduri. Același lucru se poate spune și despre colecțiile sale de eseuri. Huxley a scris multe scenarii de film, iar românele sale au fost adaptate pentru cinema sau televiziune. A scris scenarii pentru Compania Walt Disney și filmul de animație "Alice în țară minunilor", a supervizat două producții ale românului "Minunată lume
Aldous Huxley () [Corola-website/Science/299132_a_300461]
-
al ALGCR (Asociația de literatură generală și comparată din România) Din 2012, Coordonator al colecției ”Phantasma” la Editura Tracus Arte din București Din 2013, Membru corespondent al Academia Nacional de Ciencias din Buenos Aires, Argentina A semnat circa 200 de studii, eseuri, cronici literare, publicate in revistele "Apostrof, Archaeus, Art-Panorama, Bachelardiana (Franța), Cahiers roumains d’études littéraires, Caietele Echinox, Clouds Magazine (SUA), Contrafort (Moldova), Contrapunct, Conversația, Cuvântul, Discobolul, Echinox, El imaginario en el mito clasico (Argentina), Épistemocritique (Franța), Euphorion, Euresis, Familia, Graphé
Corin Braga () [Corola-website/Science/299177_a_300506]
-
Roșca, Alexandru Vona, Zaharia Boilă, Radu Petrescu ș.a.). Alte volume, în colaborare : "Vlad Mugur, spectacolul morții" (2001), "Sadovaia 302 bis" (2006). Prezența în numeroase antologii de poezie din țară și din străinătate. Prezența cu studii de filosofie românească și cu eseuri în numeroase volume colective din țară și din străinătate. 1. Savremena rumunska poezija, prisedio i preveo Petre Krudu, Ip Svetovi, Novi Sad, 1991, p. 154-156, ISBN 86-7047-125-6 2. Young Poets of a New România, translated by Brenda Walker, London & Boston
Marta Petreu () [Corola-website/Science/299155_a_300484]