15,723 matches
-
lipsa argilei în Palestina au dus la dispariția rapidă a acestei scrieri. Alfabetul fenician este un alfabet folosit inițial pentru scrierea limbii feniciene, despre care se crede în general că a dus la apariția altor alfabete folosite astăzi, precum cel latin, arab, ebraic, grec și cel chirilic. Cele mai vechi scrieri folosind alfabetul fenician datează aproximativ din anul 1000 î.Hr., în inscripții găsite în orașele și coloniile feniciene de pe țărmul Mediteranei, ca de exemplu Byblos (azi în Liban) și Cartagina (nordul
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
are originile în alfabetul fenician și nu este legat de scriptura linială B sau alfabetul silabic cipriot, sistemele folosite anterior pentru a reprezenta limba greacă în scris. A dat naștere pentru mai multe alfabete folosite în Europa și Orientul Mijlociu, inclusiv latin și chirilic. În afară de funcția sa de reprezentare scrisă a limbii greci, literele alfabetului grec sunt folosite azi ca simboluri în matematică și alte științe exacte. După unele izvoare antice (Caiu Corneliu Tacit, Dionis din Alicarnas) exista o tradiție potrivit căreia
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
dinaintea istoriei). Deși ideea este fantezistă, s-au găsit totuși în insulele Eolie (sau Lipari) cioburi de ceramică produse local cu semne de scriere miceniană ceea ce dovedește o infiltrație egee în Italia undeva în jurul secolului al XIV-lea î.Hr. Sursele latine (Marcus Tullius Cicero, Titus Livius, Tacit), dar și datele arheologice, confirmă că apariția scrierii alfabetizate a avut loc la sfârșitul secolului al VIII-lea î.Hr. - de-a lungul secolului al VII-lea î.Hr.. Din alfabetul calcidezilor care au întemeiat o
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
într’o zi Stânga a repudiat copoiul spre cetate, legandu-i la gât o tinichea cu înștiințarea scrisă pe ea: “Haiducește Stânga’n pace, ca n’ai, pasă, ce-i mai face! “ Iar el s’a ascuns atunci în “cetatea latină” de la Albotina, unde s’a adunat nucleul cetei. Alegerea lui Stânga că “harambașa” al cetei se face printr’un procedeu stravehi: “Ei ciomagu că dădea, de trei ori Stânga cădea”. Procedeul constă în a ține bastonul drept și fiecare apucă
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
juridic și formal prin care o persoană numită testator numește unul sau mai mulți moștenitori, cu scoptul că aceștia să îi moșteneasca bunuri și să asigure executarea voinței sale după moarte. Originea cuvintului testament se află în cuvântul din limba latină "testări" care înseamnă: a lua mărturie, a desemna. Conform prevederilor art. 1034 din Codul Civil, „"ul este actul unilateral, persoanl și revocabil prin care o persoană, numită testator, dispune, în una dintre formele cerute de lege, pentru timpul când nu
Testament () [Corola-website/Science/325050_a_326379]
-
Dunărea de Jos” din Galați; Diploma de Onoare a Asociației Internaționale a Educatorilor pentru Pacea Mondială; Diploma de Doctor Honoris Causa al Academiei Internaționale de Cultură și Științe Politice și Universității Fără Frontiere din Bruxelles; Membru al Societății Culturale “Ginta Latină” și Președinte de Onoare al Filialei Galați; Membru de Onoare al “Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni”; Membru al Consiliului Național al Societății de Științe Filologice din România și Președinte al Filialei Galați (1963-1981); Senator de Onoare al Universității
Ioan Brezeanu () [Corola-website/Science/325235_a_326564]
-
după ce a revenit la Montecassino, iar compilația a avut o largă utilizare în bisericile france. De asemenea, i s-a mai atribuit o Viață a papei Grigore cel Mare și este creditat cu o traducere din limba greacă în limba latină a "Vieții Mariei din Egipt".
Paul Diaconul () [Corola-website/Science/324600_a_325929]
-
la Râmnic. Starea de conservare a acestei cărți era bună, exemplarul păstrat fiind complet. Era legat în piele, cu coperți din carton, ornamentată, scrisă cu caractere chirilice. Pe fila 1 a acestei cărți se afla următoarea însemnare, scrisă cu caractere latine: ""la anulu 1918 au fostu foamete mare că au fostu vaca cu 3.000 de zloți și o mierță de mălaiu cu 120 florini"". 3. Strașnic, tipărit în anul 1773 la Blaj. Exemplarul era complet, dar aflat într-o stare
Biserica de lemn din Rus () [Corola-website/Science/324599_a_325928]
-
(în limba latină: "Principatus Capuae" sau "Capue") a constituit un stat longobard din sudul Italiei, independent "de facto", însă nominal aflat sub suzeranitatea când a Imperiului occidental, când a celui bizantin. Inițial a fost condus de un gastald, apoi a devenit comitat în cadrul
Principatul de Capua () [Corola-website/Science/324612_a_325941]
-
soția sa Orania a preluat titlul de ducesă, alături de cel de "ypatissa", iar Docibilis l-a asociat pe fiul său, Ioan al II-lea, în poziția de co-duce. În 939, a renunțat la titlul de "hypatus", înlocuindu-l cu cel (latin) de consul. Docibilis și-a căsătorit fiica, cu principele longobard de Capua, Landulf al III-lea, pentru a strânge relațiile cu ceilalți nobili din sudul Italiei. De asemenea, Atenulf Megalu, gastald longobard de Aquino, s-a refugiat cerându-i protecția
Docibilis al II-lea de Gaeta () [Corola-website/Science/324636_a_325965]
-
nașterii, în 1869, a strănepoatei sale, Iulia Hașdeu. La vârsta de 14 ani scria versuri în limba poloneză. În copilăria să, Tadeu Hașdeu a primit o excelentă educație. în afara limbii române, a rusei și polonezei, vorbea germană și franceză, știa latină și greacă veche. Desena foarte frumos și încerca chiar portrete în ulei. Un pic muzician de asemenea, cântă la flaut, instrument pe care, într-un cântec al primei sale tinereți, îl numește singură consolare în grijile și mizeriile sale Dar
Tadeu Hâjdeu () [Corola-website/Science/324621_a_325950]
-
al acestora. Nave cu mai multe roți cu zbaturi au fost folosite încă din antichitate în China. Joncile mari cu patru roți cu zbaturi acționate manual au navigat până aproape de zilele noastre pe multe din fluviile din China. În manuscrisul latin al lui Valturio apare în anul 1472 ideea folosirii roților cu zbaturi pentru halajul navelor. În jurul anului 1500 Leonardo da Vinci elaborează mai multe schițe de mașini cu pedale și roți dințate pentru nave. Pe un basorelief descris de Pancirolle
Navă cu zbaturi () [Corola-website/Science/324635_a_325964]
-
În pofida reprezentării iconografice a celor trei sfinți maghiari - Ștefan, Ladislau și Emeric - și a conținutului textului celei de-a doua inscripții pierdute, transmisă de Ödön Nemes, lăcașul de cult nu s-a aflat, probabil, nici o clipă în aria de jurisdicție latină, cu toate că, pentru acele vremuri de tranziție de la starea de cnezialitate spre cea de nobiliaritate a elitelor românești, proces sincron cu translația de la confesiunea ortodoxă la cea catolică, această dublă subordonare față de regalitatea maghiară constituia un deziderat parțial realizat. Doar în
Biserica Sfântul Ierarh Nicolae din Ribița () [Corola-website/Science/324645_a_325974]
-
un călugăr din Ordinul benedictin. s-a nascut probabil la Canossa. El a fost acceptat către anul 1090 în mănăstirea Sant'Apollonio din Canossa, unde va deveni mai tarziu abate. Pe parcursul vieții sale, el a compus câteva scrieri în limba latină, printre care "Enarratio Genesis", operă de factură religioasă în 368 de versuri, și "Vită Mathildis" sau "Acta Comitissae Mathildis", principala biografie a contesei Matilda de Toscana, căreia i-a fost confesor personal. Opera a fost redactată cu puțin înainte de 1115
Donizone de Canossa () [Corola-website/Science/324695_a_326024]
-
militare. El a fost capturat și ținut prizonier vreme de doi ani, fiind eliberat de către Mihail Paleologul. Între timp, salvatorul său fusese proclamat împărat de Niceea, după care l-a alungat pe Balduin al II-lea, ultimul împărat al Imperiul Latin din Constantinopol, și a restaurat Imperiul Bizantin; din acel moment, Akropolites a devenit cunoscut în istoria Imperiului ca unul dintre cei mai mari diplomați. După ce a îndeplinit funcția de ambasador la curtea țarului Bulgariei Constantin Tich, el s-a retras
Georgios Akropolites () [Corola-website/Science/324690_a_326019]
-
la curtea țarului Bulgariei Constantin Tich, el s-a retras pentru câțiva ani din viața publică și a făcut din educarea tinerilor singura sa ocupație. Între timp, împăratul Mihail al VIII-lea, temându-se de o nouă invazie a cruciaților latini, a propus papei Clement al IV-lea reunirea bisericilor greacă și latină, iar negocierile care au urmat s-au purtat pe parcursul domniilor a cinci papi, Clement al IV-lea, Grigore al X-lea, Ioan al XXI-lea, Nicolae al III
Georgios Akropolites () [Corola-website/Science/324690_a_326019]
-
ani din viața publică și a făcut din educarea tinerilor singura sa ocupație. Între timp, împăratul Mihail al VIII-lea, temându-se de o nouă invazie a cruciaților latini, a propus papei Clement al IV-lea reunirea bisericilor greacă și latină, iar negocierile care au urmat s-au purtat pe parcursul domniilor a cinci papi, Clement al IV-lea, Grigore al X-lea, Ioan al XXI-lea, Nicolae al III-lea și Martin al IV-lea. Akropolites a fost ales ca ambasadorul
Georgios Akropolites () [Corola-website/Science/324690_a_326019]
-
greci. Cu toate acestea, reunirea celor două biserici creștine a întâmpinat o considerabilă opoziție în Bizanț și până la urmă a fost respinsă. Ea și-a atins totuși scopul principal, anume cel al amânării și până la urmă al îndepărtării unui atac latin asupra Constantinopolului. În 1282, Akropolites a fost trimis încă o dată trimis în Bulgaria, după care la puțină vreme a încetat din viață. Opera istorică a lui , "Anale", acoperă perioada de la cucerirea Constantinopolului de către cruciați în timpul Cruciadei a patra în 1204
Georgios Akropolites () [Corola-website/Science/324690_a_326019]
-
Theophanes Continuatus (în limba greacă: συνεχισταί Θεοφάνους) sau Scriptores post Theophanem (Οἱ μετὰ Θεοφάνην, "cei de după Teofan") este denumirea în limba latină aplicată de obicei unei colecții de scrieri istorice biantine păstrate în manuscrisul Vat. gr. 167, datat în secolul al XI-lea. Numele său derivă din postura sa de continuare, ea acoperind perioada dintre anii 813 și 961, a cronicii lui
Continuatorul lui Teofan Mărturisitorul () [Corola-website/Science/324689_a_326018]
-
îi străjuiască drumul către și dinspre Canossa) până la 1622, când au fost vândute în piața din Reggio. Potrivit biografului său, Donizone de Canossa, Matilda vorbea fluent "limba teutonică", ca și "minunata limbă a francilor"). De asemenea, ea scria în limba latină. Cândva în această perioadă, Matilda s-a căsătorit până la urmă cu fratele ei vitreg, Godefroi "cel Ghebos", față de care ea avea un mare dispreț. În 1071, ea a născut-o pe fiica ei, Beatrice. Toate biografiile Matildei susțin că noul
Matilda de Toscana () [Corola-website/Science/324696_a_326025]
-
,<ref name="list/33">"Belovezhskaya Pushcha / Białowieża Forest" pe pagina oficială UNESCO</ref> (în , în grafie latină "Belavežskaja Pušča", în Belarus și în Polonia), este un codru care se întinde în zona frontierei polono-bieloruse, aflat la circa nord de Brest (Belarus) și la sud-est de Białystok (Polonia). Este una dintre ultimele și cele mai mari rămășițe din
Pădurea Białowieża () [Corola-website/Science/324705_a_326034]
-
pare că în timpul expansiunilor romane, la Pietroșani a existat un castru roman. "Petroșanii este un sat foarte vechi; aici se găsesc monede antice și săgeți cu inscripții romane. Se găsesc plăci de pământ arse ca cărămida cu inscripții și litere latine, urme ale vechii cetăți Reca, situată pe mal, în partea de vest a comunei Petroșani" - "Marele dicționar geografic al României", vol. IV (1901), editat de G.I. Lahovari, C.I. Brătianu și Gr. Tocilescu.
Pietroșani, Teleorman () [Corola-website/Science/324793_a_326122]
-
sau Regatul Longobarzilor (în limba latină "Regnum Langobardorum") a fost un stat din Evul Mediu timpuriu, având capitala la Pavia, instituită de către longobarzii stabiliți în Peninsula Italică și a cărui existență se plasează între 568-569 (momentul invadării Italiei) și anul 774 (căderea regatului în mâinile francilor
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
supunând Ravenna asediului. Cleph a încercat să urmărească cu consecvență politica promovatp de predecesorul său Alboin, care țintea către distrugerea instituțiilor legal-administrative instituite cu fermitate în timpul guvernării ostrogote și bizantine, prin eliminarea celei mai mari părți din aristocrația de origine latină, ocuparea de pământuri și achiziționarea de bunuri ale acesteia. Totuși, Cleph a căzut și el victima unui regicid în 574, fiind ucis de către un personaj din propriul său anturaj, probabil mituit de către bizantini. După asasinarea lui Cleph, nu a mai
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
ocupație militară și a îmbrățișat un mai adecvat model statal. Includerea în societate a romanilor devenea un pas inevitabil, iar Agilulf a luat câteva decizii simbolice în favoarea acestora, cu scopul întăririi puterii și al creditării sale în fața poporului cu descendența latină. Ceremonia asocierii la tron a fiului său, Adaloald din 604 a urmat ritualul bizantin; totodată, ea nu a mai avut loc la Pavia, ci în vechiul oraș roman Milano, în vreme ce Monza devenea un fel de rezidență de vară. De asemenea
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]