16,589 matches
-
foarte probabil la începutul secolului al IV-lea. Biografiile acoperă împărații de la Hadrian la Carinus și Numerian. O secțiune referitoare la domnille lui Filip Arabul, Decius, Trebonianus Gallus, Emilian și domnia lui Valerian, cu exepția sfârșitului acesteia, lipsește din toate manuscrisele și s-a emis ipoteza că biografiile lui Nerva și Traian s-ar fi pierdut de la începutul lucrării, care ar fi o continuare directă a operei lui Suetoniu. În legătură cu lacuna de la mijlocul secolului al III-lea, s-a mai emis
Istoria Augustă () [Corola-website/Science/311740_a_313069]
-
ungară, scrisă de de către autorul "Magister P", denumit de obicei Anonymus. El se descrie pe sine însuși drept „un supus servitor al regelui Bela”; existând însă mai mulți regi Bela la care s-ar putea referi. "" este păstrată ca și manuscris, în "Országos Széchényi Könyvtár (Biblioteca Națională Széchényi din Budapesta)", și datat aproximativ anul 1200. Cercetătorul "Paul Lazăr Tonciulescu" a demonstrat că lucrarea "Gesta Hungarorum" a fost redactată de notarul anonim al regelui Béla I al Ungariei. Unii istorici maghiari (Bona
Gesta Hungarorum () [Corola-website/Science/311759_a_313088]
-
mare calitate. Francisc a îmbunătățit biblioteca regală; el a numit pe marele umanist francez Guillaume Budé ca bibliotecar șef și a început să extindă colecția de cărți. Agenții angajați de Francisc și trimiși în Italia au căutat cărți rare și manuscrise și le-au trimis în Franța. În timpul domniei sale mărimea bibliotecii a crescut considerabil. Francisc a stabilit un precedent important prin deschiderea bibliotecii sale cercetătorilor din întreaga lume cu scopul de a facilita difuzarea de cunoștințe. În 1537, Francisc a semnat
Francisc I al Franței () [Corola-website/Science/311778_a_313107]
-
Asher și Moshe Ben Naftali care au pus la punct "punctuația tiberiană", sistemul de notare cu puncte a vocalelor și al însușirilor consoanelor folosit în limba ebraica începând din secolul al X-lea. Pe la 920 s-a scris în localitate manuscrisul cunoscut sub denumirea Keter Aram Tzova (Coroană Alepului) care conține textul cel mai exact al Bibliei ebraice - Tanah. În anul 985 geograful arab Al-Mukaddasi, descria Tiberias că pe un oraș hedonistic, bântuit de călduri. După Muqaddasi, „cei care suferă de
Tiberias () [Corola-website/Science/311769_a_313098]
-
producătorilor. În ciuda acestei situații, scenariștii Francis Ford Coppola și Edmund H. North au scris scenariul filmului pornind de la două lucrări biografice: "Patton: Ordeal and Triumph" de Ladislas Farago și "A Soldier's Story" de Omar Bradley. Abia în anul 2005, manuscrisul soției lui Patton, intitulat "Button Box", a fost publicat de către familie, împreună cu cartea "The Button Box: A Daughter's Loving Memoir of Mrs. George S. Patton.", publicată postum de către Ruth Ellen Patton Totten, fiica generalului. Inițial, rolul generalului Patton i
Patton (film) () [Corola-website/Science/310997_a_312326]
-
un roman fantasy scris de Christopher Paolini, fiind primul volum din "Ciclul Moștenirea" a cărui acțiune se petrece în lumea fantastică Alagaësia. Paolini a început lucrul la roman la vârsta de 15 ani și, după ce a lucrat un an la manuscris, l-a rescris în anul care a urmat, șlefuind acțiunea și personajele. După ce au citit versiunea finală, părinții lui au decis să îl publice la propria editură, Paolini promovându-l în anul care a urmat în cadrul unui turneu de-a
Eragon () [Corola-website/Science/311018_a_312347]
-
După o lună de la planificarea seriei, a început să scrie schița cărții, pe care a terminat-o un an mai târziu, când a trecut la versiunea "adevărată" a cărții sale. După încă un an de lucru, părinții săi au văzut manuscrisul final și, remarcând potențialul cărții, au decis să publice cartea la propria editură, Paolini International.. "Eragon" a fost tipărit prin intermediul unei companii de tipărire la cerere, Lightning Source. "Asta a însemnat că, deși "Eragon" fusese auto publicată, era disponibilă în
Eragon () [Corola-website/Science/311018_a_312347]
-
fost intitulată: "P.P. Verșigora - personalități din Transnistria". Verșigora a început să scrie literatură încă din perioada de dinaintea începerii celui de-al doilea război mondial. El a scris nuvela "Chekoltan", câteva povestiri și piesa de teatru "Fagul din Kotovsk", al cărei manuscris s-a pierdut în timpul războiului. Verșigora este autorul mai multor cărți, în special de istorie militară, consacrate luptei eroice a partizanilor: În anul 1960, el a publicat colecția de povestiri scurte “Ivan - eroul”, și în 1962 romanul "Casa natală".
Piotr Verșigora () [Corola-website/Science/311053_a_312382]
-
4/2008, Frankfurt am Main, 2008, p. 425-458. ISSN: 0035-8126 3. Innovationsmechanismen im aktuellen intellektuellen Wortschatz des Rumänischen în “Zeitschrift für romanische Philologie”; 125:3 (2009); în curs de publicare (60 p.). ISSN: 0049-8661. 1. Biblia de la București (1688) și manuscrisele contemporane paralele, în “Dacoromania. Jahrbuch für östliche Latinität”, 7 (1988), Freiburg/München, 1988, p. 173 194. ISSN: 0342-0299. ISBN 3-495-45047-5. 2. Eminescu und der “Bruch” des modernen europäischen Bewusstseins, în “Dacoromania. Jahrbuch für östliche Latinität”, nr. 8, 1991, Freiburg/München
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]
-
1985. 9. Propuneri pentru o abordare contrastiv comparativa a unui cîmp semantic, comunicare prezentată la Sesiunea anuală a Centrului de Lingvistică, Istorie Literară și Folclor, Iași, 20 21 iunie 1986. 10. Atestări lexicale în Biblia de la București (1688) și în manuscrisele contemporane paralele, comunicare prezentată la Sesiunea anuală a Centrului de Lingvistică, Istorie Literară și Folclor, Iași, 19 20 iunie 1987. 11. Latină medievală că “limba a tradiției” și începuturile limbilor literare europene moderne, comunicare prezentată la Sesiunea Națională a Societății
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]
-
decenii în lucrări de semiotică, poetică și stilistică semnate de Constantin Negreanu, Cezar Tabarcea, Pavel Ruxandoiu, Dumitru Stanciu. Între anii 1895-1903 a tipărit "Proverbele românilor", în zece volume, realizând cea mai completă operă de paremiologie românească - o culegere care reproduce manuscrisul lui Iordache Golescu "Pilde, povățuri și cuvinte adevărate și povești", proverbele și zicătorile din "Povestea vorbei" de Anton Pann, dar și un foarte bogat material adunat și clasificat de autor, inclusiv de la Băsești (astăzi Viișoara (Viișoara), Vaslui), unde a trăit
Iuliu A. Zanne () [Corola-website/Science/311151_a_312480]
-
de a publica aproape întreaga operă a acestui teolog și istoric despre care se știe puțin dar poate, în anii ce vin va urca la locul pe care-l merită în istoria bisericii noastre, odată cu publicarea miilor de pagini de manuscris". Până în prezent au apărut 8 volume la Editura Mușatinii din Suceava: Colecția urmează să cuprindă și alte titluri, rod al cercetărilor istorice și preocupărilor monahale ale părintelui Dionisie Udișteanu. „În cărțile sale se dovedește un rafinat observator al naturii și
Mircea Motrici () [Corola-website/Science/311157_a_312486]
-
Grandibus et Compositionibus Receptorum et Naturalium", Basel, 1526, și "Chirurgia Magna", apărută la Ulm în 1536. Celelalte scrieri au devenit cunoscute publicului numai după moartea sa. J. Huser a adunat și examinat critic toate scrierile autografe ale lui Paracelsus și manuscrisele originale ale discipolilor săi și le‑a publicat la Colonia, într‑o ediție generală, între anii 1589 si 1590. „O istorie a hermetismului german care nu ar începe prin a prezenta gândirea polimorfă a lui Paracelsus este de neconceput.” (Bogdan
Paracelsus () [Corola-website/Science/311146_a_312475]
-
săi - după cum a fost descris la Geneza 1:28 - ce ar afecta Împărăția până în ziua de azi: "Eu voi pune dușmănie între tine și femeie, și între descendenți tăi și ai ei." Motivele Grădinii Edenului cel mai frecvent portretizate în manuscrise iluminate și picturi sunt "Somnul lui Adam" ( "Crearea Evei"), "Ispitirea Evei" de șarpe, "Căderea Omului", în care Adam ia fructul, și "Izgonirea". Idilica "Ziua numelor în Eden" a fost mai puțin reprezentată. O mare parte din Paradisul pierdut al lui
Grădina Edenului () [Corola-website/Science/311160_a_312489]
-
arta islamică. În plus, fiecare „națiune” și cultură a Evului Mediu are stiluri artistice distincte care sunt studiate individual (spre exemplu arta anglo-saxonă, arta vikingă). Arta medievală include multe domenii artistice, dar a fost în special axată pe sculptură, decorarea manuscriselor și arta mozaicului; mai mult, existau mai multe stiluri artistice, cum ar fi stilul cruciat sau stilul zoomorf. Arta medievală europeană s-a dezvoltat pe baza moștenirii artistice a Imperiului Roman și a influenței Bisericii creștine timpurii. Aceste surse, alături de
Artă medievală () [Corola-website/Science/311162_a_312491]
-
romanic. Goticul internațional descrie arta gotică dintre anii 1360 și 1430, după care aceasta se va transforma, în momente diferite și în timpuri diferite în artă renascentistă. Arta islamică a Evului Mediu este reprezentată de o varietate de lucrări precum manuscrise ilustrate, textile, ceramică și sticlă. Ea se referă la arta popoarelor musulmane din Orientul Apropiat, a Spaniei islamice și a celor din nordul Africii. Arta islamică a trecut printr-o perioadă inițială de formare între anii 600-900 și s-a
Artă medievală () [Corola-website/Science/311162_a_312491]
-
simte o detașare a autorului de subiect, determinată poate de depărtatea subiectului atât de experiența sa personală, cât și de preocupările sale din acel moment. Cu toate acestea volumul constituie o lectură extrem de agreabilă. Mihail Fărcășanu a reușit să termine manuscrisul înainte de a părăsi România, Manuscrisul a rămas în grija lui Dan Amedeu Lăzărescu care a reușit să-l convingă pe directorul editurii "Cartea Românească" să o publice în 1947 (după plecarea din țară a autorului) sub același pseudonim de Mihail
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
de subiect, determinată poate de depărtatea subiectului atât de experiența sa personală, cât și de preocupările sale din acel moment. Cu toate acestea volumul constituie o lectură extrem de agreabilă. Mihail Fărcășanu a reușit să termine manuscrisul înainte de a părăsi România, Manuscrisul a rămas în grija lui Dan Amedeu Lăzărescu care a reușit să-l convingă pe directorul editurii "Cartea Românească" să o publice în 1947 (după plecarea din țară a autorului) sub același pseudonim de Mihail Villara. Este de regretat faptul
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
este numele unui manual de poetică scris de Snorri Sturluson și al unei culegeri de cântece eroice și ale zeilor redactate în Islanda în secolul al XIII-lea. Cu această însemnare începe cel mai vechi dintre cele patru manuscrise păstrate ale manualului de poetică și mitologie scris de literatul, istoriograful și omul politic islandez Snorri Sturluson (1179-1241) între anii 1220 și 1225. Cuvântul "" nu are corespondent în alte limbi germanice și, folosit ca titlu al unei lucrări cu intenție
Edda () [Corola-website/Science/311814_a_313143]
-
o altă interpretare a acestui nume îl derivă din latinescul "ēdō", care se poate traduce prin "eu spun, declar, relatez". Cartea are patru părți: "Fórmali" (Prolog), "Gylfaginning" (Amăgirea lui Gylfi), "Skáldskaparmál" (Limba poeziei) și "Háttatal" (Felurile versurilor sau Versificația). Un manuscris de doar 45 de pagini, redactat în jurul anului 1270, conținând cântece mitologice și eroice scrise în islandeza veche ajunge în 1643 în posesia episcopului islandez Brynjólfur Sveinsson, care îl dăruiește în 1662 regelui danez Frederik al III-lea. Până în 1971
Edda () [Corola-website/Science/311814_a_313143]
-
redactat în jurul anului 1270, conținând cântece mitologice și eroice scrise în islandeza veche ajunge în 1643 în posesia episcopului islandez Brynjólfur Sveinsson, care îl dăruiește în 1662 regelui danez Frederik al III-lea. Până în 1971, când a fost returnat Islandei, manuscrisul a fost păstrat în Biblioteca Regală din Copenhaga, de aceea el a primit numele de "Konungsbók" sau "Codex Regius", adică "manuscrisul regal". Cota sub care a fost înregistrat era Gks. 2365, 4to. Dat fiind că protagoniștii cântecelor din "Codex Regius
Edda () [Corola-website/Science/311814_a_313143]
-
Sveinsson, care îl dăruiește în 1662 regelui danez Frederik al III-lea. Până în 1971, când a fost returnat Islandei, manuscrisul a fost păstrat în Biblioteca Regală din Copenhaga, de aceea el a primit numele de "Konungsbók" sau "Codex Regius", adică "manuscrisul regal". Cota sub care a fost înregistrat era Gks. 2365, 4to. Dat fiind că protagoniștii cântecelor din "Codex Regius" - zei sau eroi - se regăsesc în mare parte și în "Edda" lui Snorri Sturluson, această culegere a primit și ea, în
Edda () [Corola-website/Science/311814_a_313143]
-
fost numite "Edda în versuri" sau "Cântecele eddice ale zeilor" respectiv "Cântecele eddice ale eroilor". În mod hazardat, episcopul islandez Brynjólfur Sveinsson (1605-1675) a atribuit textele din "Codex Regius" preotului și poetului Sæmundr Sigfússon (1056-1133). Cercetările paleografice au dovedit că manuscrisul a fost realizat abia în secolul al XIII-lea, deci nu putea fi opera lui Sæmundr. Cu toate acestea, cântecele din Codex Regius sunt cunoscute și sub numele de "Edda Sæmundar", "Edda lui Sæmundr", în opoziție cu "Edda Snorra", "Edda
Edda () [Corola-website/Science/311814_a_313143]
-
Edda Snorra", "Edda lui Snorri". Pornind de la presupunerea că Sæmundr, care a trăit cu un secol înaintea lui Snorri, ar fi redactorul culegerii de cântece din "Codex Regius" și ținând cont de caracterul arhaic al majorității cântecelor păstrate în acest manuscris, s-a crezut că această culegere i-ar fi servit lui Snorri ca sursă de informare atunci când a scris "Edda". Ca urmare, "Edda Snorra" este cunoscută și ca "Edda cea tânără" sau "Edda mai recentă", iar cântecele din "Codex Regius
Edda () [Corola-website/Science/311814_a_313143]
-
această culegere i-ar fi servit lui Snorri ca sursă de informare atunci când a scris "Edda". Ca urmare, "Edda Snorra" este cunoscută și ca "Edda cea tânără" sau "Edda mai recentă", iar cântecele din "Codex Regius" ca "Edda cea veche". Manuscrisul conține 11 cântece ale zeilor și 18 cântece eroice. Cântece ale zeilor sunt "Völuspá" (Profeția clarvăzătoarei), "Hávamál" (Cântecul Celui Înalt), "Vafțrúðnismál" (Cântecul lui Vafțrúðnir), "Grímnismál" (Cântecul lui Grímnir), "Skírnismál" (Cântecul lui Skirnir), "Hárbarðslióð" (Cântecul lui Hárbardr), "Hymiskviða" (Cântecul lui Hymir
Edda () [Corola-website/Science/311814_a_313143]