15,281 matches
-
fie ușor de identificat. O escadră tipică poate include Tipuri de avioane care s-au folosit anterior pe această clasă de portavioane includ: Puntea de zbor este înclinată la nouă grade, ceea ce facilitează decolarea și aterizarea avioanelor. Acest unghi a punții a fost ușor redus față de portavioanele anterioare, deoarece această formă îmbunătățește fluxul de aer în jurul portavionului. Patru catapulte cu abur sunt utilizate pentru lansarea avioanelor, și patru cabluri sunt folosite pentru frânarea acestora la aterizare. Cele două noi portavioane, Ronald
Clasa de portavioane Nimitz () [Corola-website/Science/331694_a_333023]
-
fixe care pot utilizate la bordul portavioanelor, comparativ cu portavioanele mai mici, dintre care majoritatea folosesc un aranjament mai simplu pentru decolare verticală, fără catapulte sau cabluri de frânare. Portavionul este dotat cu patru mari lifturi, care se deplasează între puntea de zbor și hangarele dispuse mai jos. Aceste hangare sunt împărțite în trei încăperi cu uși de oțel groase, care sunt montate pentru a limita răspândirea unui eventual incendiu . În timp ce modele de ultimele șapte nave (începând cu USS Theodore Roosevelt
Clasa de portavioane Nimitz () [Corola-website/Science/331694_a_333023]
-
mm și s-au înlocuit cu treizeci tunuri antiaeriene Oerlikon de 20 mm. Un indiciu al unei viitoare misiuni a avut loc la 2 februarie 1942, cănd Horneț a plecat din Norfolk cu două bombardiere medii tip B-25 Mitchell pe punte. Pe mare avioanele au fost lansate spre surprinderea și uimirea echipajului de pe Horneț. Echipajul nu a fost conștient de semnificația acestui experiment, astfel că Horneț a revenit la Norfolk, apoi s-a pregătit să plece de luptă, si la 4
USS Hornet (CV-8) () [Corola-website/Science/331708_a_333037]
-
Horneț a revenit la Norfolk, apoi s-a pregătit să plece de luptă, si la 4 martie a navigat spre Coasta de Vest prin Canalul Panama. "Horneț" a ajuns la Alameda, California, la 20 martie 1942. La 1 aprilie pe puntea de zbor a portavionului s-au încărcat 16 bombardiere B-25 Mitchell. Sub comanda locotenent-colonelului James H. Doolittle, s-au îmbarcat la bord și 64 militari ai aviației SUA. În compania navelor de escorta, Horneț a părăsit Alameda la 2 aprilie
USS Hornet (CV-8) () [Corola-website/Science/331708_a_333037]
-
mesajul de la Nitto Maru într-o formă deformata și că nava japoneză a fost scufundata înainte de a putea trimite un mesaj clar comandamentului japonez. Horneț era pregătit să lanseze bombardierele, cu valuri de 9,1 m, care zdruncinau navele, udau puntea de zbor și echipajele de punte. Primul avion, comandat de colonelul Doolittle, a avut doar 142 m punte liberă să decoleze. La ora 09:20, toate cele 16 avioane erau în aer, îndreptându-se spre primul atac aerian american împotriva
USS Hornet (CV-8) () [Corola-website/Science/331708_a_333037]
-
formă deformata și că nava japoneză a fost scufundata înainte de a putea trimite un mesaj clar comandamentului japonez. Horneț era pregătit să lanseze bombardierele, cu valuri de 9,1 m, care zdruncinau navele, udau puntea de zbor și echipajele de punte. Primul avion, comandat de colonelul Doolittle, a avut doar 142 m punte liberă să decoleze. La ora 09:20, toate cele 16 avioane erau în aer, îndreptându-se spre primul atac aerian american împotriva insulelor japoneze. "Horneț" după decolarea bombardierelor
USS Hornet (CV-8) () [Corola-website/Science/331708_a_333037]
-
trimite un mesaj clar comandamentului japonez. Horneț era pregătit să lanseze bombardierele, cu valuri de 9,1 m, care zdruncinau navele, udau puntea de zbor și echipajele de punte. Primul avion, comandat de colonelul Doolittle, a avut doar 142 m punte liberă să decoleze. La ora 09:20, toate cele 16 avioane erau în aer, îndreptându-se spre primul atac aerian american împotriva insulelor japoneze. "Horneț" după decolarea bombardierelor și-a ridicat din hangare pe punte propriile avioane și împreună cu TF
USS Hornet (CV-8) () [Corola-website/Science/331708_a_333037]
-
a avut doar 142 m punte liberă să decoleze. La ora 09:20, toate cele 16 avioane erau în aer, îndreptându-se spre primul atac aerian american împotriva insulelor japoneze. "Horneț" după decolarea bombardierelor și-a ridicat din hangare pe punte propriile avioane și împreună cu TF 16 s-au îndreptat cu viteză maximă spre Pearl Harbor. Emisiunile interceptate, atât în japoneză cât și în și engleză, au confirmat la 14:46 succesul raidurilor. Exact la o săptămână de la lansareaa bombardierelor B-25
USS Hornet (CV-8) () [Corola-website/Science/331708_a_333037]
-
să fi produs vreo pagubă navelor japoneze. Alte atacuri de "Enterprise" și "Yorktown" cu avioane torpiloare s-au dovedit la fel de dezastruoase din punct de vedere a pierderilor, dar pe de altă parte au reușit, forțând portavioanele japoneze să-și țină punțile goale pentru operațiunile de apărare contra avioanelor americane atacatoare, neputând să pregătească un contraatac cu torpile împotriva portavioanelor americane. Multe din avioanele de vânătoare Zero japoneze și-au terminat combustibilul și muniția, doborînd ultimii atacatori americani deasupra lui "Hiryū", cănd
USS Hornet (CV-8) () [Corola-website/Science/331708_a_333037]
-
de la un bombardier în picaj tip Aichi D3A „Val". Un „Val", după ce a fost grav avariat de focul antiaerian de pe portavion, în timp ce se apropia de Horneț, avionul în mod deliberat s-a prăbușit pe portavion, omorând șapte persoane și incendiind puntea cu combustibilul aprins. Între timp o formație de avioane torpiloare Nakajima B5N „Kate" au atacat Horneț și l-au lovit cu două torpile, care au deteriorat grav sistemele electrice și motoarele. Portavionul oprindu-se, un alt „Val" lovit s-a
USS Hornet (CV-8) () [Corola-website/Science/331708_a_333037]
-
au sosit și au atacat portavionul "Zuihō". Cu patrulă de aer japoneză ocupată să alunge alte avioane americane de recunoaștere, cele două avioane americane au reușit să se apropie și să arunce ambele bombe pe Zuihō, provocând pagube și avariind puntea de zbor al portavionului, astfel că au făcut imposibilă aterizarea avioanelor pe portavion. Între timp, Kondo a ordonat Forței lui Abe să se deplaseze înainte și să încerce să intercepteze și să atace navele de luptă americane. Kondo se apropia
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
portavionul japonez au atacat formația de SBD-uri și au doborât patru dintre ele. Cele 11 SBD-uri rămase au început atacul în picaj asupra lui "Shōkaku" la ora 09:27, lovindu-l cu trei, până la șase bombe, distrugându-i puntea de zbor și provocând avarii grave în interiorul navei. Ultimul SBD din cei 11 a pierdut din vedere Shōkaku și în schimb a aruncat o bombă lângă distrugătorul japonez Teruzuki, provocând pagube minore. Cele șase TBF-uri în primul grup de
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
au deschis focul asupra celor cele 20 de avioane torpiloare japoneze neatinse și 16 bombardiere în picaj rămase au început atacurile asupra portavionului. La 09:12, un bombardier în picaj a aruncat bombă să semiperforantă de 250 kg în centrul punții de zbor al lui "Horneț", care a străpuns trei punți înainte de a exploda, provocând moartea a 60 de oameni. Câteva momente mai tarziu, o bombă „de teren" de 242 kg a lovit puntea, explodând la impact, a creat o gaură
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
japoneze neatinse și 16 bombardiere în picaj rămase au început atacurile asupra portavionului. La 09:12, un bombardier în picaj a aruncat bombă să semiperforantă de 250 kg în centrul punții de zbor al lui "Horneț", care a străpuns trei punți înainte de a exploda, provocând moartea a 60 de oameni. Câteva momente mai tarziu, o bombă „de teren" de 242 kg a lovit puntea, explodând la impact, a creat o gaură de 3,4 m, ucigând 30 de oameni. Un minut
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
să semiperforantă de 250 kg în centrul punții de zbor al lui "Horneț", care a străpuns trei punți înainte de a exploda, provocând moartea a 60 de oameni. Câteva momente mai tarziu, o bombă „de teren" de 242 kg a lovit puntea, explodând la impact, a creat o gaură de 3,4 m, ucigând 30 de oameni. Un minut mai tarziu, o a treia bombă a lovit "Horneț" aproape de locul unde a căzut prima bombă, penetrând trei punți înainte de a exploda, provocând
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
242 kg a lovit puntea, explodând la impact, a creat o gaură de 3,4 m, ucigând 30 de oameni. Un minut mai tarziu, o a treia bombă a lovit "Horneț" aproape de locul unde a căzut prima bombă, penetrând trei punți înainte de a exploda, provocând avarii grave, dar nicio pierdere umană. La 09:14 , un bombardier a fost lovit și avariat de tunurile antiaeriene de pe "Horneț". Arzând, avionul s-a prăbușit în mod deliberat pe "Horneț", omorând șapte oameni și răspândind
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
grave, dar nicio pierdere umană. La 09:14 , un bombardier a fost lovit și avariat de tunurile antiaeriene de pe "Horneț". Arzând, avionul s-a prăbușit în mod deliberat pe "Horneț", omorând șapte oameni și răspândind combustibil de avion aprins pe punte. În același timp au atacat bombardierele în picaj, cele 20 de bombardiere torpiloare se apropiau de "Horneț" din două direcții diferite. În ciuda pierderilor grele de la focul antiaerian, avioanele torpiloare au lansat două torpile, care au lovit partea laterală a portavionului
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
tractare au luat ceva timp, între timp fiind atacați de mai multe valuri de atac de avioane japoneze. Începând de la 09:30, pe "Enterprise" au aterizat mai multe avioane de vânătoare avariate și avioane de recunoaștere de pe ambele portavioane. Cu puntea ei plină de avioane și cu doilea val de avioane japoneze apropiindu-se, care au fost detectate de radar la 09:30, "Enterprise" a oprit aterizările la ora 10:00. Avioanele rămase fără combustibil au început să aterizeze pe apă
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
bombe de 250 kg, ratând cu puțin cu o altă bombă. Bombele au ucis 44 de oameni și au rănit 75, si au provocat pagube serioase portavionului, inclusiv blocarea unui lift care avea funcția de urca avioanele din hangar pe punte. Douăsprezece dintre cele 19 bombardiere japoneze au pierit în acest atac. Douăzeci de minute mai tarziu, 16 avioane torpiloare Zuikaku au sosit și s-au despărțit pentru a ataca "Enterprise". Un grup de bombardiere torpiloare a fost atacat de două
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
sau au rămas neexplodate, fără să producă pagube. Atacul s-a terminat la ora 10:53; nouă din cele 16 avioane torpiloare au pierit în acest atac. După suprimarea celor mai multe incendii de la bord, la 11:15 "Enterprise" și-a redeschis puntea de zbor pentru a primi avioane care se întorceau din atacurile americane de dimineață asupra forțelpor navale japoneze. Cu toate acestea, doar câteva avioane au aterizat înainte de următorul val de avioane de atac japoneze care sosind au început atacurile lor
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
lui "Horneț" a fost o lovitură puternică pentru forțele aliate din Pacificul de Sud, lăsând portavionul "Enterprise" singurul portavion operațional, dar avariat în întregul teatru de război din Pacific. Atunci cand portavionul a fost retras din lupta, echipajul a scris pe puntea de zbor: „Enterprise împotriva Japoniei." "Enterprise" a fost parțial reparat în Noua Caledonie și, deși încă destul de avariat, a revenit la zona de sud ale insulelor Solomons cu doar două săptămâni mai tarziu, pentru a sprijini forțele aliate în timpul bătăliei navale
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
numită teaca tendoanelor extensorului degetelor și a extensorului indexului ("Vagina tendinum musculorum extensoris digitorum et extensoris indicis") care ajunge până la mijlocul oaselor metacarpiene. La nivelul capetelor oaselor metacarpiene tendoanele sunt legate între ele pe fața dorsală a metacarpienelor prin 3 punți fibroase transversale inconstante, numite conexiuni intertendinoase ("Connexus intertendinei musculi extensoris digitorum" sau "Juncturae tendinum"). Ajungând la nivelul articulațiilor metacarpofalangiene, fiecare tendon trimite câte o expansiune fibroasă care aderă de capsula articulară a acestor articulații și se inseră pe falanga proximală
Mușchiul extensor al degetelor () [Corola-website/Science/331779_a_333108]
-
de Literatură Nouă, temele abordate fiind subiecte ale vieții cotidiene. De asemenea a contribuit și la curentul "Servet-i Fünûn"( Tezaurul Științei), curent ce punea accent pe problemele vieții oamenilor sub regimul dur al sultanului Abdülhamit II. Este considerat o ”punte de trecere” între romantismul lui Namik Kemal și realismul lui Ömer Seyfettin. În ceea ce privește genurile abordate, a atins o paletă largă, scriind atât versuri unde au predominat temele romantice, proză și piese de teatru într-un stil clasic, dar și studii
Recaizade Mahmud Ekrem () [Corola-website/Science/331851_a_333180]
-
d'Estrées este formată din 23 de nave; centrul sub comanda lui Trouville, 25 de nave, iar avangarda comandată de Châteaurenault, 22 de nave. Tourville se află la bordul lui "Soleil Royal" în mijlocul corpului de luptă. Această navă are trei punți și a fost reînarmată la începutul războiului cu 104 tunuri. Dar pentru motive de stabilitate, pentru această campanie are doar 98. Englezii, sub comanda vice-amiralului Arthur Herbert Torrington iau poziție de luptă cu 60 de nave, din care 22 olandeze
Bătălia de la Beachy Head () [Corola-website/Science/331855_a_333184]
-
o au musulmanii care trăiesc în Occident, precum și de sentimentul de teamă insuflat acestora cu multe ocazii de-a lungul istoriei. Cu toate acestea, Hammad își exprimă identitatea etnică și religioasă în toate operele sale, considerând că poezia reprezintă o punte care îi permite să facă legătura între toate aceste constructe identitare. "Born Palestinian, Born Black" este prima carte publicată de Suheir Hammad la vremea când avea 22 de ani. Aceasta își descrie experiențele de viață, titlul cărții dorindu-se a
Suheir Hammad () [Corola-website/Science/331858_a_333187]