16,853 matches
-
Paris, ea a fost încununată cu „Premiul pentru cea mai bună revistă de literatură și artă din lume”, decernat cu ocazia Bienalei UNESCO organizată la Centrul Cultural „Georges-Pompidou” Faima internațională a revistei "Secolul 20" este legată în mod deosebit de numele redactorului ei șef Dan Hăulică, al artistei plastice Geta Brătescu și al poetului Ștefan Augustin Doinaș. Ea este primul periodic românesc lansat în mod oficial într-o instituție pan-europeană, numărul „Europele din Europa” fiind prezentat oficial în cadrul sesiunii plenare a
Secolul 21 (revistă) () [Corola-website/Science/303192_a_304521]
-
soft special numit aggregator. În paginile web, feed-urile web (RSS sau Atom) sunt de obicei legate de cuvântul "subscribe" ("subscrie"), un pătrat portocaliu, , sau de literele sau . În timp ce partea cea mai importantă a mass-mediei încă încearcă să înțeleagă potențialul RSS, redactorii de știri folosesc RSS ca să ocolească sursele de știri tradiționale. Prin sistemul RSS, utilizatorii și jurnaliștii au la dispoziție surse constante de știri, fără să mai fie nevoiți să petreacă timp căutând. Un program cunoscut sub numele de "feed reader
RSS () [Corola-website/Science/303213_a_304542]
-
1932. A urmat liceul la secția umanistă în Bârlad. În anul 1955, a obținut licența în filologie română la Facultatea de Limbă și Literatură Română a Universității din București cu o teză despre teatrul lui Camil Petrescu. Între 1955-1962, devine redactor al "Gazetei literare" apoi șef de departament la "Luceafarul", și ulterior director al revistei teatrale "Teatrul", devenită după 1989 "Teatrul, azi", unde rămâne până la desființarea publicației în anul 1998, când Ministerul Culturii și-a retras sprijinul financiar. A devenit apoi
Dumitru Solomon () [Corola-website/Science/303230_a_304559]
-
ca îndrumător de lucrare, din umbră, pe Nicolae Manolescu, oficial conducătorul de lucrare fiind Ion Cristoiu. În timpul facultății, a fost distins cu mai multe premii literare și de publicistică. Adrian Păunescu i-a schimbat repartiția angajîndu-l, cu dispensă de vechime, redactor de rubrică la revista „Flacăra”. În 1985, Aurelian Titu Dumitrescu este mutat disciplinar la „Rebus”, apoi, în 1987, la „Filatelia”, unde, în 1988, a devenit secretar general de redacție. În 1990, cu ocazia primei ședinte de primiri în Uniunea Scriitorilor
Aurelian Titu Dumitrescu () [Corola-website/Science/302212_a_303541]
-
colaboratorii săi au părăsit paginile publicației. În mai 1990, Cezar Baltag și Mircea Dinescu l-au invitat să lucreze, ca publicist comentator, la Viața Românească. În 1991, a fost avansat în postul de secretar general de redacție. A mai fost redactor șef-adjunct la Viața Românească, funcție din care a demisionat. Din aprilie 2000, a lucrat pe postul de consilier în cadrul Secței Asistență Religioasă a Ministerului Administrației și Internelor. Din anul 2013, este inspector în cadrul Arhivelor Naționale. Înainte de debutul editorial, a publicat
Aurelian Titu Dumitrescu () [Corola-website/Science/302212_a_303541]
-
anii '60, iar acest tip de relații existau chiar și în afara culturilor poligame cu mult înainte ca numele să fie inventat; pentru un exemplu datând din anii 1920, vezi William Moulton Marston. În anul 1999, Morning Glory Zell-Ravenheart a oferit redactorul Dicționarului Oxford al limbii engleze, la cererea acestuia, următoarea definiție (ce nu a fost inclusă în dicționar): Nu există, totuși, o definiție unică universal acceptată a 'poliamorului'. Există accepția generală că 'poliamorul' presupune multiple relații consensuale de iubire (sau deschiderea
Poliamor () [Corola-website/Science/302213_a_303542]
-
Cercului Literar: Scrisoarea, gest de solidarizare cu Eugen Lovinescu, promotor al democrației și apărător al preeminenței criteriului estetic în evaluarea literaturii, a provocat indignarea vehementă a publicațiilor naționaliste, care i-au acuzat pe tinerii de la Sibiu de antiromânism. a fost redactor al revistei Cercului literar pe tot parcursul publicării acesteia, în perioada ianuarie-iunie 1945. În 1947 a obținut Premiul scriitorilor tineri al Fundațiilor Regale pentru volumul aflat în manuscris "Poeți români". În perioada 1948-1952 a fost bibliotecar la filiala din Cluj
Ion Negoițescu () [Corola-website/Science/302271_a_303600]
-
a Academiei Române. În 1956 revine în publicistica literară, dar în 1958 este acuzat de estetism și "demascat" în "Scânteia" pentru tentativă de "subminare a bazelor literaturii socialiste". Din 1961 până în 1964 este încarcerat la Jilava. După eliberare, a lucrat ca redactor la "Luceafărul" (1965-1967) și "Viața Românească" (1968-1971). Volumul "Poezia lui Eminescu", scris încă din 1953, i-a apărut abia în 1967, când cenzura comunistă a fost, pentru scurt timp, mai îngăduitoare. În 1968 a publicat, în revista "Familia", sumarul unei
Ion Negoițescu () [Corola-website/Science/302271_a_303600]
-
muncii libere” prin care un băiat de rând de la țară poate să ajungă în vârf doar prin propriile eforturi. Producția de literatură de campanie a Partidului Republican a fost mai mare decât a tuturor adversarilor săi la un loc; un redactor de la "Chicago Tribune" a produs o broșură care detalia viața lui Lincoln, și a vândut între 100.000 și 200.000 de copii. La 6 noiembrie 1860, Lincoln a fost ales al 16-lea președinte al Statelor Unite, învingându-i pe
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
și Hyman. În termenii strategiei de război, Lincoln a articulat două priorități: să se asigure că Washingtonul este bine apărat, și să ducă un efort de război agresiv care să satisfacă dorința din Nord pentru o victorie rapidă și decisivă; redactorii marilor ziare din Nord se așteptau la o victorie în 90 de zile. De două ori pe săptămână, Lincoln se întâlnea cu cabinetul după-amiaza, și uneori Mary Lincoln îl obliga să se plimbe cu trăsura, pentru că era îngrijorată că muncește
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
ca sclavi în statele confederate vor fi pentru totdeauna libere”. În particular, Lincoln ajunsese în acest moment la concluzia că baza de sclavi a Confederației trebuie eliminată. Politicienii Copperheads susțineau însă că emanciparea este o piedică la adresa păcii și reunificării. Redactorul republican de la foarte influentul "New York Tribune" a căzut în capcană, iar Lincoln a negat direct aceasta într-o abilă scrisoare din 22 august 1862. Președintele a spus că principalul scop al acțiunilor sale ca președinte (folosind pronumele personal de persoana
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
federale față de indieni. În urma pierderilor suferite de Grant în campania împotriva lui Lee, Lincoln luase în calcul un alt apel executiv la recrutare în armată, dar acesta nu a mai fost emis. Ca răspuns la zvonurile că va face aceasta, redactorii de la ' și de la ' au publicat o falsă proclamație de recrutare care a creat o oportunitate pentru redactori și alți angajați să pună la colț piața aurului. Reacția lui Lincoln a fost de a transmite cele mai puternice mesaje în media
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
un alt apel executiv la recrutare în armată, dar acesta nu a mai fost emis. Ca răspuns la zvonurile că va face aceasta, redactorii de la ' și de la ' au publicat o falsă proclamație de recrutare care a creat o oportunitate pentru redactori și alți angajați să pună la colț piața aurului. Reacția lui Lincoln a fost de a transmite cele mai puternice mesaje în media despre asemenea comportament; el a ordonat armatei să confiște numerele respective ale celor două publicații, ceea ce s-
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
a comentat cărți dedicate lui Blaga). Publică în "Vatra" (din 1972 până în prezent), "Viața românească" (1973 - 1978), "Flacăra" (1974 - 1976), "Discobolul" (1997 - 2000) și, sporadic, în "Familia", "Astra", "Caiete critice", "Contemporanul", "Tribuna", "Steaua", "Observator cultural", "Târnava", "Paradigma", "Cultura" etc. Este redactor la revista Vatra din Târgu-Mureș (1979 - ); 1. Dicționarul Scriitorilor Români (coordonatori: Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu), vol. I - IV, Ed. Fundației Culturale Române și Ed. Albatros, București, 1995 - 2002: 38 de scriitori, cu date biografice, comentariu critic și bibliografie
Cornel Moraru () [Corola-website/Science/302296_a_303625]
-
a născut la 2 decembrie 1951 în localitatea Aruncuta, județul Cluj.Absolvent al Facultății de Filologie din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj, Secția romănă-italiană (1974). Înainte de 1989 a fost criticul de poezie al revistelor Familia și Vatra. După Revoluție a fost redactor-șef adjunct al revistei Vatra și profesor de literatură romănă contemporană la universitățile din Brașov și Tărgu-Mureș. Este autorul volumelor Poezie și livresc, Editura Cartea Romănească, București, 1987; Celălalt Pillat, Editura Fundației Culturale Romăne, București, 2000; Top ten, Editura Dacia
Alexandru Cistelecan () [Corola-website/Science/302295_a_303624]
-
Fiu al unui comerciant evreu din Timișoara, după absolvirea liceului catolic piarist din Timișoara, a studiat filosofia la universitățile din Cluj și București. În anii 1945-1947 a fost membru al Partidul Comunist Român. A activat ca lector de editură și redactor de ziar, apoi, din 1952, ca traducător și realizator de filme documentare. În 1957-1958 a fost secretar literar la Teatrul de Păpuși din Cluj. În 1947 și în perioada 1958-1964 a fost deținut politic. În 1958 a fost condamnat la
Ivan Deneș () [Corola-website/Science/302301_a_303630]
-
primită de la serviciul german de schimburi academice (DAAD), a participat în 1971 în Germania la un seminar pentru artiști. S-a stabilit definitiv la Berlin. A lucrat, începând din 1972, la editura Axel Springer, inițial ca arhivar documentarist, apoi ca redactor. Din 1979 a lucrat scurt timp la postul de radio Europa Liberă, de unde a fost dat afară în urma protestelor unor foști deținuți politici care i-au reproșat faptul că participase la reeducarea deținuților. Deneș a lucrat după scurtul său stagiu
Ivan Deneș () [Corola-website/Science/302301_a_303630]
-
A fost de asemeni membru al "Societății Prusiene Berlin-Brandenburg" ("Preußische Gesellschaft Berlin-Brandenburg"), de orientare politică naționalistă, xenofobă, iredentistă cu privire la fostele teritorii germane din est, pierdute după cel de-al Doilea Război Mondial și revizionistă față de responsabilitatea regimului național-socialist. A fost redactor șef la gazeta "Deutsche konservative Zeitung", a colaborat și la unele reviste și ziare considerate radicale de dreapta, ca, de pildă, hebdomadarul berlinez Junge Freiheit, publicația "Ostpreußenblatt" și revista naționalistă austriacă "Zur Zeit". Dénes era adversar declarat al art. 130
Ivan Deneș () [Corola-website/Science/302301_a_303630]
-
Zeitung, sub titlul " Am Anfang war das Gespräch" (La început a fost discuția), au fost publicate opiniile rezultate la o masă rotundă pe tema situației tinerei generații, cu ilustrarea ei ideologică și social-politică în literatură. Cu această ocazie, Horst Weber, redactor al săptămânalului sibian Die Woche, într-un articol intitulat " Aktionsgruppe" (Grupul de acțiune), apărut la 14 mai 1972, își afirma speranța creării unui „grup de acțiune al tinerilor scriitori”. Membrii grupului au asimilat acest nume, cu care s-au autodenumit
Grupul de Acțiune Banat () [Corola-website/Science/302302_a_303631]
-
cu uimire că a fost urmărit de Securitate pentru simplul fapt că, fiind student la Facultatea de Litere din Timișoara, a stat câteva ore de vorbă cu William Totok. Într-un interviu apărut în ziarul "Siebenbürgische Zeitung" (München) Hedi Hauser, redactor șef al Editurii Kriterion (București) precizează: „Faptul că noi am putut publica aceste cărți n-a fost de la sine înțeles. N-a fost ușor să balansezi între ceea ce a fost strict înterzis și ceea ce a fost permis [...] Autorii de limba
Grupul de Acțiune Banat () [Corola-website/Science/302302_a_303631]
-
e un cîine venit din iad", iar în anul 2009 "Țara mlaștină și alte poeme", o antologie din poeziile lui Seamus Heaney. A fost invitat pentru lecturi publice în Slovenia, SUA, Cehia, Polonia, Suedia, Austria, Republica Moldova. În prezent, lucrează că redactor al editurii Polirom și publică în reviste și ziare românești, precum și în reviste din Austria ("Wienzeille"), Suedia ("Ord & Bild și Lyrikvännen"), Polonia ("Lampă"), SUA ("Circumferince" - University of Columbia), Șerbia, Spania. În ianuarie 2014 poetul refuză premiul „Cartea de Poezie a
Dan Sociu () [Corola-website/Science/302366_a_303695]
-
mai multe opere, cele mai semnificative fiind: A făcut traduceri și prelucrări precum "Castiliana" lui Lope de Vega și "Fedora" de Sardou Victorien. Pe lângă acestea a avut nenumărate colaborări în paginile revistei "Facla", ziarul " Ordinea" și în 1913 devine prim-redactor la "Dreptatea". A mai fost redactor între 1914-1922 la cotidianul bucureștean "Steagul" condus de către Alexandru Marghiloman și apoi, de-a lungul anilor, redactor la "Adevărul", "Dimineața" și la "Cuvântul". De asemenea, a publicat articole și cronici dramatice în "Timpul", "Ecoul
Comuna Roești, Vâlcea () [Corola-website/Science/302041_a_303370]
-
fiind: A făcut traduceri și prelucrări precum "Castiliana" lui Lope de Vega și "Fedora" de Sardou Victorien. Pe lângă acestea a avut nenumărate colaborări în paginile revistei "Facla", ziarul " Ordinea" și în 1913 devine prim-redactor la "Dreptatea". A mai fost redactor între 1914-1922 la cotidianul bucureștean "Steagul" condus de către Alexandru Marghiloman și apoi, de-a lungul anilor, redactor la "Adevărul", "Dimineața" și la "Cuvântul". De asemenea, a publicat articole și cronici dramatice în "Timpul", "Ecoul", "Rampa", "Dimineața" și "Adevărul". Dem Theodorescu
Comuna Roești, Vâlcea () [Corola-website/Science/302041_a_303370]
-
Pe lângă acestea a avut nenumărate colaborări în paginile revistei "Facla", ziarul " Ordinea" și în 1913 devine prim-redactor la "Dreptatea". A mai fost redactor între 1914-1922 la cotidianul bucureștean "Steagul" condus de către Alexandru Marghiloman și apoi, de-a lungul anilor, redactor la "Adevărul", "Dimineața" și la "Cuvântul". De asemenea, a publicat articole și cronici dramatice în "Timpul", "Ecoul", "Rampa", "Dimineața" și "Adevărul". Dem Theodorescu vedea în jurnalistică o temută armă pentru asanarea răului social, pentru demascarea politicianismului venal, a demogagiei și
Comuna Roești, Vâlcea () [Corola-website/Science/302041_a_303370]
-
lui Salamon" (publicat în 1957). În ultimii ani ai regimului Ceaușescu operele lui András Sütő nu au mai putut fi publicate în România. În perioada 1980 - 1989, scrierile lui au apărut exclusiv în străinătate, deși el a continuat să rămână redactor-șef al publicației culturale maghiare Új Élet („Viață Nouă"), editată de Consiliul Culturii și Educației Socialiste la Târgu Mureș, a cărei redacție era adăpostită într-o impozantă vilă art-nouveau, proiectată de conaționalul său, arhitectul Károly Kós, deși a petrecut perioade
András Sütő () [Corola-website/Science/302089_a_303418]