15,319 matches
-
este spusă o rugăciune, se poate strânge și astfel poate provoca durere prin compresia capului, celui ale cărui acțiuni se dovedesc contrare preceptelor lui Buddha și principiilor budiste. Apariția Regelui Maimuță s-a produs dintr-o piatră magică cu dimensiuni sacre, care simbolizau pe circumferință împărțirea calendarului solar cu cele nouă găuri în el pentru cele nouă trigrame și pe înălțime nivelele cerurilor. Aceasta fusese formată de către forțele primordiale ale Haosului și, era așezată pe vârful Muntelui Florilor și Fructelor din
Regele Maimuță () [Corola-website/Science/335178_a_336507]
-
Orb 2. Oameni simpli 3. Poveștile Maestrei 4. Câmpul de luptă al altui bărbat Această listă cuprinde film, filmele fiind episoade care arată întâmplări ce continuă episoadele sau întâmplări ce nu au legătură cu episoadele. 1. Fullmetal Alchemist: Legendara Piatră Sacră din Milos
Lista episoadelor din Fullmetal Alchemist: BrOtherhood () [Corola-website/Science/335267_a_336596]
-
Islamul, religia tuturor musulmanilor,a fost fondată în secolul al VII-lea în Peninsula Arabă, de către profetul Muhammad ,bazată pe textul Coranului. Potrivit Islamului, Muhammad reprezintă ultimul profet și mesager al lui Dumnezeu (Allah în limba arabă). Coranul este Cartea Sacra a musulmanilor alcătuită din revelațiile făcute de Allah către profetul Muhammad prin intermediul îngerului Gabriel direct în limba arabă. Revelația coranica, dintre anii 612-632, va rezulta în 114 de capitole sau sure de lungimi diferite, de la 3 până la 287 de versete
Creștinism și Islam () [Corola-website/Science/335367_a_336696]
-
acel contrast dintre oază si deșert să reprezinte pentru arabi prima idee de zeitate caracteristică. Spiritul pământului cultivabil devine zeitatea bună, iar pământul arid devine demonul. Chiar după constituirea ideii de divinitate, elemente naturale ca arborii, izvoarele, stâncile rămân obiecte sacre deoarece se consideră că prin ele se poate ajunge în contact cu divinitatea. Izvorul este obiect al venerației. Luna se află în centrul credințelor astrale ale beduinului, în timp ce soarele este malefic pentru că acesta distruge plantele si animalele. Legendele spun că
Jahiliyya () [Corola-website/Science/335400_a_336729]
-
un erou. Există variante diferite, plecând de la schema originală. În fiecare an se desfășura o competiție literară în cadrul târgului de la ʻUkăz din Hijaz la care eroii-poeți participau pentru a-și face cunoscute faptele de vitejie. Târgul se organiza în lunile sacre, când războiul era interzis. Poemele care câștigau competiția erau atârnate de pereții pietrei negre de la Kaaba. Cele mai cunoscute poeme sunt cele șapte muʻallaqăt ( poemele suspendate). Fiecare dintre acestea a fost scrisă cu litere de aur și suspendată pe pereții
Jahiliyya () [Corola-website/Science/335400_a_336729]
-
a așezat lângă micul Iphiclos cuțitul încă însângerat cu care tocmai castrase câțiva berbeci. La vederea lui, copilul s-a speriat și a luat-o la fugă, iar tatăl său a ascuns cuțitul, înfigându-l adânc în trunchiul unui stejar sacru. Cu vremea, scoarța copacului s-a refăcut și a acoperit obiectul vinovat. Dacă putea fi găsit cuțitul, a mai spus vulturul, din rugina lui trebuia pregătită o băutură care l-ar putea vindeca pe Iphiclos de impotența provocată de acea
Iphiclos (fiul lui Phylacos) () [Corola-website/Science/331625_a_332954]
-
apă din izvorul de la Zemzem, acesta fiind situat astăzi în incinta marii moschei de la Mecca . Ismael s-a căsătorit în acea regiune . Conform tradiției, este îngropat, la fel ca mama sa, în hruba lui Ismael, aproape de Kaaba . Vaca menționează legământul sacru al lui Abraham și Ismail cu Dumnezeu privind curățirea Casei: „Când am făcut Casa loc de credință și de pelerinaj, am spus: «Luați locul în care a stat Abraham ca loc de rugăciune!» Apoi am încheiat un legământ cu Abraham
Ismael în Biblie și în Coran () [Corola-website/Science/331816_a_333145]
-
sunt: Dintre toate "qașīdele" ajunse la noi, primul loc îl ocupă cele șapte "muʼallaqăte" (poeme suspendate - înșirate - ar. المعلقات), considerate până în ziua de azi capodopere poetice. Tradiția spune că în fiecare an, în primele trei luni ale primăverii, considerate luni sacre în care războiul era interzis, se organiza un târg la ʿUkăẓ unde poeții triburilor se întreceau în arta poeziei. Se spune că prima odă care a câștigat aprecierea juriului ar fi fost cea a lui Imru-l Qays și că acestea
Poezia arabă preislamică () [Corola-website/Science/331830_a_333159]
-
măsuri de restrângere a vărsării de sânge. În timpul celor patru luni sfinte trebuia să domnească pacea. Nu numai că nu exista război (mai ales în timpul lunii de primăvară rağab), dar criminalii erau în siguranță în această perioadă. De asemenea, locurile sacre erau refugii pentru ei; cu toate acestea, Mecca și zona înconjurătoare era singurul loc sacru acceptat de toți. Și femeile puteau să asigure protecție, aruncându-și manta asupra celui amenințat. Odată cu sosirea Profetului Muhammad, și căderea, cel putin parțială, a
Vendeta în spațiul islamic () [Corola-website/Science/331845_a_333174]
-
pacea. Nu numai că nu exista război (mai ales în timpul lunii de primăvară rağab), dar criminalii erau în siguranță în această perioadă. De asemenea, locurile sacre erau refugii pentru ei; cu toate acestea, Mecca și zona înconjurătoare era singurul loc sacru acceptat de toți. Și femeile puteau să asigure protecție, aruncându-și manta asupra celui amenințat. Odată cu sosirea Profetului Muhammad, și căderea, cel putin parțială, a vechiului sistem de organizare, s-a pus întrebarea dacă e suficient de convingător, de puternic
Vendeta în spațiul islamic () [Corola-website/Science/331845_a_333174]
-
angelice ale lui Dee și Kelley. Sistemul pretinde că se referă la secrete conținute în cartea apocrifă a lui Enoh. "Liber Logaeth" ("Cartea Vorbelor lui Dumnezeu") (sau "Cartea lui Enoh" sau "Liber Mysteriorum", "Sextus et Sanctus" -"A Șasea Carte (și Sacră/Sfântă) a Misterelor") (1583); este păstrată în Muzeul Britanic ca Sloane ms 3189. Ortografia corectă este "Loagaeth", dar acesta a fost tipărită frecvent ca "Logaeth" încât această ortografie a intrat în uzul comun. Scrisă de către Edward Kelley, acesta este compusă
Magie enohiană () [Corola-website/Science/331868_a_333197]
-
un loc politic. Dovezi literare și epigrafice confirmă faptul că, la fel ca vecinii lor din Galiția și Asturia, Cantabrii au fost politeiști, venerând un vast și complex panteon de zeități indo-europene de sex masculin și feminin, sculptate din sdejar sacru sau pin, sau venerând muniții, pădurile, cursurile apei ori sanctuarele rurale mici. Druidismul nu pare să fi fost practicat de Cantabrii, deși au existat suficiente dovezi pentru existanța unei clase preotești organizate care efectuau ritualuri elaborate, fiind incluse ritualurile cu
Cantabrii () [Corola-website/Science/331900_a_333229]
-
În Dansul profan, Debussy exploatează toate posibilitățile variaționale libere, ce vor fi prezente de-a lungul întregii piese influentând însăși structura formală. Tempourile sunt și ele esențiale în economia compozițională a piesei. Dacă Dansul sacru are un singur tempo de bază, care pe alocuri prezintă mici variații ce-i dau fluiditate și elasticitate, Dansul profan are mișcări diferite, uneori, foarte contrastante. Varietatea agogică creează o stare de ușoară instabilitate și de pulsație mereu schimbătoare, o
Dans profan (Claude Debussy) () [Corola-website/Science/335532_a_336861]
-
elasticitate, Dansul profan are mișcări diferite, uneori, foarte contrastante. Varietatea agogică creează o stare de ușoară instabilitate și de pulsație mereu schimbătoare, o balansare continuă. Este de asemenea de remarcat marea varietate și complexitate ritmică a Dansului profan. În Dansul sacru sunt întâlnite doimi, pătrimi, optimi, triolete de doimi și pătrimi și, doar în final, treizeci doimi și o singură notă lungă, dar nici o șaisprezecime, pe când în Dansul profan se întâlnesc majoritatea combinațiilor de valori. Al doilea dans este o lucrare
Dans profan (Claude Debussy) () [Corola-website/Science/335532_a_336861]
-
care arată că între ele nu se face pauză și că dimpotrivă, trecerea este lină, continuă astfel încât retenu-ul final să pregătească tempo-ul Dansului profan: Modéré (q = 152), în care valoarea de doime cu punct din ultima măsură a Dansului sacru să aibă aproximativ durata unei măsuri din Dansul profan. Dansul profan este un rondo - ABACA - construit pe principiul variațional. Refrenul A este compus din măsurile 1 până la 54. Tema inițială a refrenului - a1 apare la cele două viori și violă
Dans profan (Claude Debussy) () [Corola-website/Science/335532_a_336861]
-
în volumul "În curte la Dionis", tipărit în anul 1977 de Editura Caietele Inorogului din Paris și reeditat în anul 1981 de Editura Cartea Românească din București. Tematica centrală a acestei nuvele o constituie problematica teatrului, adică mai precis revitalizarea sacrului, revelarea sensului existenței și salvarea spiritului prin intermediul spectacolului. Nuvela evocă o întâlnire ratată cu sacrul a violoncelistului Antim, care-și trădase adevărata vocație de artist și suferise o regresiune spirituală datorită neputinței de a recunoaște misterul revelației și de a
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
Paris și reeditat în anul 1981 de Editura Cartea Românească din București. Tematica centrală a acestei nuvele o constituie problematica teatrului, adică mai precis revitalizarea sacrului, revelarea sensului existenței și salvarea spiritului prin intermediul spectacolului. Nuvela evocă o întâlnire ratată cu sacrul a violoncelistului Antim, care-și trădase adevărata vocație de artist și suferise o regresiune spirituală datorită neputinței de a recunoaște misterul revelației și de a înțelege că imaginația poate schimba realitatea. El își întrerupe ascensiunea către Cer, ratând astfel împlinirea
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
neașteptată în casă a violoncelistului Manolache Antim (o rudă bătrână și mai îndepărtată a lui Ieronim), împreună cu noua sa elevă, Maria Daria Maria. Muzician excepțional remarcat de Pablo Casals, el citise în copilărie o povestire misterioasă care-i revelase caracterul sacru al artei și trăia obsedat de ideea că și-a ratat adevărata vocație, cântându-le oamenilor în loc să le cânte zeilor. Obsesia sa cu privire la acest aspect se reflectase și în viața sa sentimentală, iar fiecare femeie, căreia îi istorisea descoperirea sa
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
că există trei perioade de creație în proza fantastică a lui Eliade. Nuvelele scrise în perioada de dinainte de război au influențe folclorice, fenomenele paranormale (vampirism, întâmplări magice, călătorii misterioase în timp și spațiu) sunt presupuse a fi reale, iar revelarea sacrului este realizată de către un specialist inițiat (precum Andronic, dr. Zerlendi sau Swami Shivananda). Începuturile perioadei de creație din exil sunt marcate de elaborarea teoriei miracolului irecognoscibil, iar întâmplările fantastice (perceperea unei discontinuități temporale) sunt trăite de către un personaj inocent, „ingenuul
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
fără de tinerețe” și „Dayan”, precum și din romanul "Nouăsprezece trandafiri") pe care Culianu l-a denumit „ciclul spectacolului și al criptografiei”. Nuvela „În curte la Dionis” (1968) face trecerea între „ciclul idiotului” și „ciclul spectacolului”. Opera lui Mircea Eliade urmărește recuperarea sacrului și a memoriei mitice; căile de acces către realitatea primordială sunt religia și teatrul. Regăsirea memoriei mitice (anamneza) determină o integrare a timpului uman în periodicitatea cosmică și eternitatea divină. Tema principală a nuvelei „Uniforme de general” o reprezintă revelarea
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
amator. Întâlnirea celor doi avusese loc cu două zile înainte pe maidan, elevul inocent fiind ales ca însoțitor în expediție datorită faptului că ducea în mână un porumbel rănit, părând a fi un mesager într-un oraș care pierduse sensul sacrului. Povestite de Ieronim, întâmplările capătă un aer mitic, iar situația reală pare mult prea săracă față de ceea ce s-ar fi putut întâmpla, simbolizând o superioritate a imaginației asupra realului. Versiunea lui Vladimir este diferită, fiind desacralizată: el a venit în
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
era frig. Există așadar trei variante ale poveștii: evenimentul real, versiunea mitificată a lui Ieronim și versiunea prozaică a elevului. Lumea este imaginată astfel ca un spectacol de teatru, în care elementele reale capătă rolul de semne ale unei lumi sacre camuflate. Personajele pot fi împărțite în două categorii: unii recunosc miturile și construiesc spectacolul (precum Ieronim sau Maria Daria Maria), iar alții sunt mesageri ai miturilor și personaje în spectacol (precum naivul Vladimir). O întâmplare simplă poate dobândi un sens
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
mister, așadar o revelație decisivă, un adevăr cutremurător”". Personajul este purtător al unei taine pe care i-o încredințase generăleasa Calomfir pe patul de moarte, dar pe care n-o poate dezvălui celorlalți decât prin parabole, legende și anecdote. Misterul sacru este astfel camuflat în povești enigmatice pe care puțini le pot descifra, înțelesurile adânci fiind ascunse în spatele întâmplărilor banale. Spectacolele de teatru pot aduce spectatorii într-o stare spirituală care să-i poată face capabili să recunoască miturile. Oglinda este
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
adânci fiind ascunse în spatele întâmplărilor banale. Spectacolele de teatru pot aduce spectatorii într-o stare spirituală care să-i poată face capabili să recunoască miturile. Oglinda este un element de decor ce reprezintă un pasaj de trecere către o lume sacră, inaccesibilă oamenilor obișnuiți. Ea este acoperită în majoritatea timpului cu o draperie semnificând neputința profanului de a avea acces la sacru. Imaginile pe care ea le dezvăluie sunt profunzimi sacre ce-i transfigurează pe cei ce pot trăi contactul cu
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
capabili să recunoască miturile. Oglinda este un element de decor ce reprezintă un pasaj de trecere către o lume sacră, inaccesibilă oamenilor obișnuiți. Ea este acoperită în majoritatea timpului cu o draperie semnificând neputința profanului de a avea acces la sacru. Imaginile pe care ea le dezvăluie sunt profunzimi sacre ce-i transfigurează pe cei ce pot trăi contactul cu spațiul mitic și timpul primordial ("„nu erau fraze și cuvinte de copil, cât ar fi fost el de precoce, ci parcă
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]