19,182 matches
-
în vremea respectivă, slugile mergeau la oaste făcând parte din ceata boierului. S-a afirmat că “slugile boierești erau oameni de oaste călări de pe moșiile lor (boierilor) care în schimbul unor scutiri și concedări de pământ din domeniul boieresc slujeau alături de stăpânul lor la război”. Din Moldova secolului al XV-lea, nu avem decât două documente, în care un boier face o danie de un sat unei slugi. Dar, prin stăpânirea unui sat, sluga devine boier, el nu îi mai este obligat
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
sale Franțea un sat, pentru că l-a slujit 12 ani fără simbrie. Franțea nu mai are nicio obligație față de cel care îl dăruise. Atunci când Franțea vinde o jumătate de sat, vânzarea este întărită de domn și nu de fostul său stăpân, față de care nu mai avea nici o obligație. Cetele boierești de la noi nu pot fi confundate cu banderiile nobiliare din Europa apuseană. Alcătuirea cetelor boierești nu se face pe baza legăturilor de vasalitate, lucru aproape imposibil dacă ținem seama de mărimea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
servicii, li s-a spus și slujitori. În istoriografia noastră de după 1950 s-a afirmat că în Țările Române “erau două oști: oastea domnului, cea care depindea direct de el, formată din recrutarea țăranilor liberi, a nemeșilor și a micilor stăpâni de pământ și oastea feudală a boierilor mari care depindea de domn în mod indirect, pe temeiul jurământului de credință feudal”. Curtenii care făceau parte din oastea domnului erau identici cu gloatele și erau pedeștrii. După P. P. Panaitescu, curtenii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de prejudecățile ideologice ale vremii, ci de faptul că din Sfatul Domnesc dispar după 1476 18 boieri și, mai ales, dregătorii cei mai apropiați domnului, cum erau postelnicul, paharnicul, stolnicul, comisul și spătarul. Domnul, atributele și autoritatea domniei Domnul este stăpânul țării, dominus, el se intitulează singur stăpânitor, samo derjavni, în limba slavonă, sau autocrator în limba greacă, așa cum apare într-un document din anul 1500. Din titulatura domnului, aflăm că el este domn din mila lui Dumnezeu: “din mila lui
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Dumnezeu și supușii săi. Este executantul voinței lui Dumnezeu: pentru victoriile și faptele bune a fost răsplătit de Dumnezeu, după cum înfrângerile sau unele nereușite erau o pedeapsă divină pentru el, personal. Dăruit de Dumnezeu sau Încoronat de Dumnezeu, domnul este stăpânul țării pe care o consideră ca pe moșia, ocina sa. De aceea el exercită dreptul de dominum eminens, adică dreptul de stăpânire superioară asupra țării întregi. În virtutea acestui drept, domnul întărește stăpânirea boierilor și a bisericii asupra satelor, chiar și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
sate sau de un sat. Numai domnul acordă dreptul de a întemeia un sat, indiferent dacă beneficiarul era un mare boier sau acum primește un loc în pustiu ca să întemeieze un sat. În Occident, între 1050 și 1150, este epoca stăpânilor de castele - a castelanilor - care, la adăpostul unor ziduri puternice, ce nu puteau fi dărâmate cu armele de atunci, sfidau puterea suzeranilor lor. În Moldova nu au existat asemenea castele, singurul care stăpânea cetăți, în stare să reziste asediului unor
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
nu a renunțat la ideea de a continua această luptă, atunci când împrejurările o vor îngădui. În anul 1500, se știa la Veneția că Ștefan “nu doarme, stă la hotar cu toată puterea”. Medicul trimis de Maximilian la Suceava își informa stăpânul că Ștefan, deși bolnav, era gata să lupte contra turcilor, ceea ce dovedește că până în pragul morții, gândul luptei pentru credință nu l-a părăsit nici o clipă. Fresca de la Pătrăuți, Aflarea Sfintei Cruci, este unică în iconografia ortodoxă, ea nefiind prezentă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
definirea omului politic, interesante sunt și cele două tratate încheiate cu polonii, în 1462 și 1468, prin care domnul făgăduia că va merge în persoană să depună jurământul de credință față de rege. Domnul făgăduia că nu va recunoaște un alt stăpân și nu va unelti împotriva regelui și a regatului, dimpotrivă îl va ajuta “împotriva oricărui neprieten, noi înșine, cu capul nostru, de câte ori va fi nevoie.” Dar, “dacă în ziua astfel hotărâtă ni se va întâmpla nouă și țării noastre Moldovei
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
încă un an și patru luni, fiindcă , ar insemna să asistăm la noi tensiuni sociale, la fabricarea de noi dosare de către Procuratura Generală si D.N.A., dar nu ale apropiaților președintelui, ci, ale adversarilor săi. Este clar, Traian Băsescu este încă stăpânul justiției, are încă în mână pârghii, care-i permit să-și bată joc de Parlament, organul puterii legislative, de Guvern și de puterea actuală, care s-a lăsat momită de acest personaj macabru al României. Nu întâmplător, doamna Draga Olteanu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
aur rezervate încercării finale, a izbânzii eroului. În basmul Tăbarcă din colecția Petru Caraman, mezinul se îmbracă în argint prima dată pentru a trece proba maritală, dar reușește doar când va eclipsa soarele prin apariția lui: „Atunci calul îi zise: - Stăpâne, bagă mâna în ureichea mea cea dreaptă și ia niște haine de aur. Când se îmbrăcă cu ele era așa de strălucitor încât la soare te puteai uita, dar la el ba! Aceasta, când îl văzu și mai frumos decât
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
limbii române (DLR) atestă pentru verbul a polei capacitatea de „a învălui într-o lumină aurie sau argintie, a face să strălucească”. Solaritatea radiantă a perechii cal - călăreț reordonează lumea, punând-o din nou pe făgașul ei vital. Galben și stăpânul său cumulează, așadar, puterile vegetaționale cu cele solare, asemeni zeilor supremi de pretutindeni. Efectul de iluminare ce precedă mutația materiei accentuează aura sacră a „performerilor” și constituie un alt semnal stilistic al hierofaniei. Aurul din care este făcută șeaua, scările
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
bou? - Băi, frati-meu, ce putere ai? Da' Galben bou ce zice: - Eheu, frati-meu! Eu iau soarele de la apus și-l dau la răsărit” (Fărcașele - Olt). Coarnele bovine, deși sunt „simbolul direct al «coarnelor» semilunii” servesc aici gestului de stăpân al universului. Întoarcerea soarelui din drum pentru ca eroul săși îndeplinească probele eroice dezvăluie accesul la timpul absolut pe parcursul inițierii, în riturile de consacrare, coarnele fiind o reprezentare a „suportului material al cerului”. În afară de Galben bou care își revelează natura pornind
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
aur intrarea pe tărâmul terifiant este semnalată mai întâi de ger, și apoi de căldură pustiitoare: „Încetîncet, căldura-ncepu să crească. Cald ici, mai cald dincolo, până se făcu zăduf mare, de le curgea sudoarea ca gârla. - Ce ne facem, stăpâne? întrebă iarăși calul. Mi s-au înmuiat toate aripele și parcă mă-neacă numai flăcări”. Calul năzdrăvan însuși resimte contagiunea nefastă cu haosul care pare să-i afecteze capacitatea psihopompă, precum în basmul Cu Ileana Cosânzeana cules de Ion Oprișan
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a fost odată află o căsucă mică” semnalează intrarea în timpul sacru în care se produc revelațiile. Construcția creează senzația rupturii bruște și a surprizei de a păși din senin într-o nouă dimensiune. Câmpia din colinda de fecior are ca stăpân cerbul, și el simbol al renașterii, al reînnorii: „Cerbul Runcului,/ Fiara câmpului/ Ș-a pământului”( Vânarea cerbului IV,58) Sintagma este revelatorie, cornuta reprezintă o apariție numenală a spațiului specific inițierii. Apartenența la htonian face din cerbul care își cântă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
logos-ului, în timp ce dinamica acțiunilor înfățișate atinge paroxismul. Vidra este o întrupare a haosului comună colindelor și baladelor. Animal sacru și în credința egiptenilor, ființa amfibie este asociată la noi cu trecerea dintre lumi, „ca paznic al acestei intrări, ca stăpân al căilor infernale, ca ghid și protector al celui aflat pe cale fără întoarcere”. Știm că neofitul intră în aceeași clasă cu „dalbul de pribeag”, amândoi fiind plecați spre un alt nivel existențial, unul al „lumii cu dor”, celălalt al celei
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
tinereții și vieții veșnice. Mai mult, ea asigură viața însăși, idee exemplificată de basmele cu influență creștină în care nou-născutul abandonat și găsit de un pustnic este hrănit și crescut cu o viță-de-vie apărută din senin. Imaginea cerbului trufaș, autoîncoronat stăpân peste lume, pare să susțină perspectiva unei obârșii agrare pentru imaginarul animalelor invazive Fala cerbului este „analogon strigării împăratului”, a cărei finalitate este, desigur, o căsătorie: „Strigă-n lume, cine strigă?/ Giunelui bun!/ Strig-on dalbuț împărat:/ - Cine-n lume s-
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
-n lapte dulce și dă-mi să mănânc o copaie de jăratec”. Laptele folosit la îmbăiere devine un pretext pentru motivul jafului arhetipal, într-un basm din Pătuleni, Dâmbovița: „Împăratu acesta, atât era de bogat șî de viteaz, că era stăpân pe vro câteva împărății, mai multe-mpărății. Ș-avea ș-un lac cu apă dulce, într-o pădure foarte frumoasă. În ziua când trebuia să se scalde el cu soția lui - când să ducea-n zua aia, nu găsa pe
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
datorită condiției sale regale la nivel spiritual. În mentalul tradițional, a fi împărat nu înseamnă a fi bogat și trândav (am văzut că împărătesele mătură, coc în vatră), ci a fi parcurs un traseu mitic până la capătul desăvârșirii. Numai cei stăpâni pe forțele magice ale lumii, călători în timpul sacru și reveniți în social pot purta coroana ființei. Fecioara știe că va naște prunci de aur pentru că își anticipează evoluția ulterioară prin suferință și mai știe că doar un erou întemeietor (i.e.
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
face ca noi, o hi bine dă tine” (Bughea de Sus - Argeș). Întâlnirea feciorului cu divinitatea supremă se face în spațiul geografic caracterizat de apropierea de uranian și de dificultatea ascensiunii. „Muntele sacru este adevăratul tron, căci acolo domnește zeul, stăpânul și creatorul Universului”. Stihiile ce l-au smuls din mediul securizant al criptei l-au adus, așadar, în inima Olimpului, pentru confruntarea cu zeii supremi și monștrii inițiatici, cum este aici fata ivită din piatră, care îl torturează de trei
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
dar acesta trece neofitul mai întâi prin ritualul înghițirii purificatoare și prin spațiul uranian. În felul acesta toate dimensiunile lumii i se deschid eroului, care descrie o traiectorie totalizantă. „Gnosticii socoteau șarpele un animal privilegiat, deținător al tainelor ezoterice și stăpân al inițierii”. El își trage puterea din pântecele teluric și din spațiile sepulcrale, și tocmai această încărcătură este indispensabilă eroului civilizator. Animal primordial, șarpele are în basme o imagine pozitivă, capaci¬tatea sa de a cumula cunoașterea, puterile terapeutice ce
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
p-acolo mi-am petrecut tinerețile”. Calul planifică în detaliu toată recuzita inițiatică, diminuând rolul feciorului până la un simplu executant al gesturilor rituale. Cunoașterea prezentului este, de asemenea, completă, el fiind capabil să audă dușmanul plănuind și să-i asigure stăpânului său modalitatea de depășire a încercării. Nu numai simțul auditiv este hiperactiv, ci și cel vizual, căci vederea lui trece de aparența camuflantă: „Așa i se cade, zise calul, că nu era leoaică/ ci zmeoaică!”. Accesul la identitatea sacră și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
inima în dinți și să nu-i fie frică de nimic, orice-ar vedea și orice-ar întâlni, că fără dendrăzneală nu este vitejie”, „- Calule, căluțul meu/ spune: ce să mă fac eu?”. Uneori însă, sfaturile calului nu sunt urmate: „- Stăpâne, să nu cumva să te-agăț’ dă pădurea asta să rupi vo frunză, că e primejdie dă moarte. El nu s-anțăles. A rupt o cracă ș-a pus-o la urechea calului” (Voia - Dâmbovița). Pădurea de aur pe care o
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
din 6 apartamente cu trei etaje, cum spuneam noi pe acolo (în realitate, un parter cu două etaje). La un moment dat eram vreo 12 tineri, de toate vârstele, de la elevi de școală primară până la studenți. În timpul vacanțelor, noi eram stăpânii acestor spații, unde veneau prieteni, de pe străzile vecine pentru a forma echipe cu tot felul de jocuri. Un zid masiv din piatră împrejmuia curtea. În dreapta era închisoarea, impresionantă prin turnurile ei, ca niște fortărețe. În stânga, o biserică numită biserica militară
DE TREI ORI ÎN REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1710]
-
Rădășanu a primit calificativul bine, în timp ce ceilalți doi colegi din școala Bogata au primit doar calificativul mulțumitor. În raport, revizorul școlar Ioan Zotta, nota că "am găsit elevi care mi-au dat răspunsuri supramulțumitoare, aceasta datorită faptului că dl. Rădășanu, stăpân pe materie și pe metodă își dă toată silința și în cel mai scurt timp face pe elevi să-și însușească cunoștințele". Însă revizorul a remarcat că școala necesita reparații, deși "e un progres față de trecut în această privință"48
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Fălticeni. Și acel Bîcu lui Bîtlan a avut un fecior f.deștept. În armată a fost sergent major. După eliberare s-a băgat în jandarmerie fiind aghiotant. Un servitor din Baea care era în Fălticeni, a furat niște lucruri de la stăpânul său. Căpitanul de jandarmi l-a trimis pe Mihai Bîtlan, el a luat lucrurile și nu le-a dat stăpânului, ci le-a oprit pentru el. S-a aflat, a fost dat afară din jandarmerie. Era prin 1923 când se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]