16,850 matches
-
cu manifestări spectaculare, în care se vede voluptatea jocului de efect și surpriză, D. este o personalitate barocă, risipindu-se exuberant și contrazicându-se cu degajare, de vreme ce de fiecare dată crede în adevărul lui. În pofida belicoaselor lui afirmații teoretice din tinerețe și de mai târziu, el continuă un tip de literatură tradițională, nutrită de efluvii romantice, pornind de la creația populară, înclinată spre reflexivitate critică, semnificativă însă prin nuanțare și mai cu seamă prin interpretarea stilistică originală. În proză, este un imagist
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
intuiție remarcabilă sunt alese în Apus de soare clipele din urmă ale vieții și domniei lui Ștefan, când acesta este încercat de boală, tulburat de îndoieli, pândit de zavistnici. În orizontul trecerii, el se spovedește, își mărturisește, chiar dacă sibilinic, zburdălniciile tinereții, dorind iertare și înțelegere, purificare, ca orice bun creștin. Pe de altă parte, ca voievod rămâne neclintit în voința sa de a lăsa Moldova în mâini bune, așa cum fusese țara patruzeci și șapte de ani. Om și domn, Ștefan vrea
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
trei fiice, cea mai mare, Catinca, potrivit unei legende îndoielnice, ar fi avut un amestec în aventura galantă ce a adus sfârșitul poetului Al. Hrisoverghi. Cu puțin timp înainte de a muri, D., care renunțase la poezie încă din vremea primei tinereți, a vrut să-și distrugă manuscrisele. Într-o vreme el dobândise o anume notorietate prin stihurile lui - nepublicate - făcute pentru propria-i plăcere ori improvizate „din poronca” cine știe cui. Lirica lui D., preponderent erotică, nu se îndepărtează prea mult de aceea
DIMACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286768_a_288097]
-
scriitoricești (de pildă, între Al. Hâjdeu și B. P. Hasdeu), ca și relațiile fluide dintre „structura sufletească” a unui autor și opera lui, dintre „viața trăită” și „viața ficțiunii”. Se poate lesne sesiza înclinația de a reconstitui portretul artistului la tinerețe (A. I. Odobescu, B. Delavrancea), „traiectoria” lui, ce conduce la configurarea unei individualități complexe (contradictoriul A. I. Odobescu, deconcertantul Ion Barbu ș.a.), fie și nerecunoscută (cazul lui V. A. Urechia). Temperat polemică pe alocuri, cochetând, rar, cu palierul teoretic, D. se dedă
DRAGOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286852_a_288181]
-
contabil), iar mama, Tonia Margareta Iancovici (n. Bitman). Va urma, în anii ’40, Liceul Teoretic Evreiesc din Piatra Neamț, apoi, la București, Liceul „Cultura Max Aziel” și Liceul „Matei Basarab”, pe care îl va absolvi în 1948. Debutează în 1946, în „Tinerețea”, apoi colaborează cu articole și reportaje în periodice de stânga, precum „Revista elevilor”, „Tânărul muncitor” și „Scânteia tineretului”. În aceeași perioadă, i se transmit primele adaptări pentru emisiunile de teatru radiofonic (după Fata căpitanului de Pușkin și Așa s-a
DORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286837_a_288166]
-
cu Florin Pucă), București, 1970; Semne cerești, București, 1970; Deschideri, București, 1972; A.B.C., București, 1973; Amintiri (în colaborare cu Mircea Ivănescu și Florin Pucă), București, 1973; La capăt, București, 1974; Litanii pentru Horia, Cluj-Napoca, 1975; Dialectica vârstelor, București, 1977; Tinerețe fără bătrânețe, București, 1978; Spectacol, București, 1979; Texte, pref. Mircea Iorgulescu, București, 1980; Veșnica reîntoarcere, București, 1982; Carte de vise, îngr. Marina Dimov, București, 1991; Baia, îngr. Marina Dimov, București, 1995; Momentul oniric (în colaborare cu D. Țepeneag), îngr. Corin
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
trad., București, 1976; M. I. Lermontov, Poezii, pref. trad., București, 1977; René de Solier, Arta și imaginarul, pref. Ion Pascadi, București, 1978 (în colaborare cu Marina Dimov); Gérard de Nerval, Poezii, pref. Vasile Nicolescu, București, 1979; L.N. Tolstoi, Copilăria, adolescența, tinerețea, București, 1980. Repere bibliografice: Regman, Cronicari, 129-140; Constantin, Despre poeți, 88-94; Grigurcu, Teritoriu, 138-147; Caraion, Duelul, 42-44; Stănescu, Poeți și critici, 32-36; Poantă, Modalități, 214-220; Raicu, Structuri, 242-246; Petroveanu, Traiectorii, 207-215; Cândroveanu, Alfabet, 75-79; Iorgulescu, Rondul, 80-89; Piru, Poezia, II
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
scrise până în 1946 și apărute postum, prin grija Chirei Dragomir (soția poetului), în volumele Dor (1969), Minutar peste netimp (1974), Noapte calmă ( 1980) (foarte puține dintre aceste poeme fuseseră publicate de autor la vremea lor, în reviste ca „Prepoem”, „Luceafărul”, „Tinerețea”, „Adonis”, „Cadran”). Așa cum demonstrează Lucian Chișu în monografia dedicată lui D., anii de până la sfârșitul războiului sunt cei mai productivi din întreaga activitate a acestuia. Tânărul poet se formase la școala lui Eminescu, Arghezi și Minulescu, la aceea a lui
DRAGOMIR-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286855_a_288184]
-
se aștern peste propria aventură a iubirii. Conformarea la imperativele comuniste, de care acest entuziast impenitent s-a lăsat sedus, ca și dispariția lui prematură au făcut ca D. să nu-și valorifice decât prea puțin potențialul revelat de ciclurile tinereții, care indicau un liric de speță pură. A tradus din E.A. Poe, din Maiakovski și alți poeți ruși, din proza lui John Steinbeck și H. G. Wells, el însuși încercându-se în povestirea SF, însă fără succes notabil. SCRIERI: Gânduri prăfuite
DRAGOMIR-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286855_a_288184]
-
și îmbătrânit, ținându-se drept în uniforma lui prea lungă, „pășea totuși apăsat după moda caracteristică ofițerilor prusaci”. Personajul va păstra până la sfârșit o rigiditate în ținută și maniere, „ca o reminiscență a Parade-Marsch-ului cu care se obișnuise încă din tinerețe prin regimentele de la Berlin și Potsdam”. Felul de a vorbi românește (cu un prea vizibil accent german), de a se îmbrăca în tunici învechite (semn de zgârcenie), formația lui intelectuală și gustul său estetic (inexistent, nu-i plăcea decât muzica
DUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286887_a_288216]
-
minuțios și perseverent, să descifreze premisele gravei sale nevroze actuale, soldată cu două tentative de sinucidere, în amprenta genetică și în experiențele personale sau sociale traumatizante din trecut: de la un eveniment tragic, ieșit din comun, ca omorul involuntar comis în tinerețe, până la faptele mărunte din existența ternă de zi cu zi. Observator atent al lumii comuniste, ca și al celei postdecembriste, cu care se confruntă cu prilejul unei întoarceri temporare în România, și totodată fin examinator al mecanismelor psihologice complexe, protagonistul
DUDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286889_a_288218]
-
la Paris a primului club de body-building. Nu sunt omise, aidoma celebrului film al anilor nouăzeci pe care l-am amintit, Încrucișările Întâmplătoare dintre personaje și personalități ale intelectualității franceze (Jane, mama protagoniștilor - frații vitregi Bruno și Michel, dansează În tinerețe cu Sartre un be-bop și este frapată doar de urâțenia fizică a filosofului; Bruno Îl cunoaște pe Philippe Sollers când Îi propune spre publicare niște proze și eseuri personale; naratorul amintește de sinuciderea lui Deleuze, etc.). Cartea, construită ca o
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Este vorba despre acel individ-(auto)consumator, banal, modelat permanent de modelul cultural În vigoare, care “face” istoria fără să știe, Într-o perioadă În care istoria se confundă cu acumularea exponențială de obiecte produse pentru a-i Întreține iluzia tinereții veșnice. Civilizația obiectului, demisă moral (moralitatea care reprezintă, pentru Houellebecq, un absolut), este o civilizație crudă care, după ce-și aruncă victima În pustietatea lipsei de repere, Îi organizează fastuos agonia: “Societatea erotico-publicitară În care trăim urmărește să organizeze dorința
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ta” din versul citat. Naratoarea din Pauvres morts este și ea o revoltată, pe Natură de astă-dată. La 83 de ani, după un simulacru de viață cu un soț tăcut și bizar, după o adolescență petrecută la mănăstire, după o tinerețe pierdută prin spitale cu părinții bolnavi, umilită de diformitățile fizice, onanistă (!) de aceea, mamă a unei fetițe pe care a lepădat-o Într-o pubelă de groaza de a nu lăsa urmași, Renée Emperaire se Îndrăgostește, rămînÎnd totodată perfect lucidă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Își asumă personajul preferat al congenerelor ei: femeia inadaptată (aici, din cauza urîțeniei), instabilă, singură, neînțeleasă de bărbații cu care intră În contact, puternică, totuși, datorită unei lucidități În cazuri extreme vizionare. Inventînd un personaj ajuns totuși la senectute, cu toată tinerețea unor irepresibile pulsiuni, autoarea nu-și putea permite o autoficțiune explicită, ca Marie Darrieussecq. Renée nu e vizionară dar, În schimb, are carisma Înțelepciunii. Remarcăm aici efortul de a evita locurile comune ale feminității: frumusețe, putere de seducție, diplomație, Înlocuite
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
blestemată, nesățioasă, nelimitată, programatic fascinantă pentru intelectualul francez al secolului XX, iar Lorette Nobécourt reface traseul descoperirii camusiene cu un bagaj Îmbogățit: experiențele liminare ale sexualității des-frînate, maternitatea - o altă posibilă tragedie a cărnii (Irène Își provoacă un avort În tinerețe, redat cutremurător pe parcursul mai multor pagini), bravarea Răului prin bravarea, chiar În detaliul cel mai insignifiant, a Sistemului (scrierea codului localității În afara căsuțelor destinate acestui scop, pe plicurile poștale). “Cea mai bună cale de a rezista unei tentații este să
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cumva norma Însăși devine un concept caduc - ci aceea de a prelungi În mod criminal niște minciuni ambalate sub forma atrăgătoare a adevărului estetic și, În cele din urmă, ontologic. Primul care a reacționat a fost un critic Îndrăgostiot, În tinerețe, de Marx și Nietzsche: Roland Barthes, animat de o energie ieșită din comun și, mai presus, de un proiect „revoluționar”. În 1953, anul morții lui Stalin, apare Gradul zero al scriiturii, o colecție de articole de tinerețe ale criticului francez
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
critic Îndrăgostiot, În tinerețe, de Marx și Nietzsche: Roland Barthes, animat de o energie ieșită din comun și, mai presus, de un proiect „revoluționar”. În 1953, anul morții lui Stalin, apare Gradul zero al scriiturii, o colecție de articole de tinerețe ale criticului francez, În care sînt anticipate arheologia lui Foucault - prin definirea conceptului de scriitură, confiscat ulterior sau asimilat stilului - și teoria tel quel-istă a textului. Miza era autonimizarea și Împingerea literaturii În procesul dialecticii hegeliene: literatura trebuia, prin renunțarea
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
tot mai insistent. Cu cît mai insistent, cu atît mai monocord - scriitura Îl apără ca un scut de respingere, de refuzul căruia i se simte destinat. Din acest presentiment destinal al claustrării trebuie să fi apărut orientarea lui ideologică din tinerețe, și-apoi din credința că s-ar mai putea salva, schimba ceva, a venit reconversia de după război (anunțată deja din 1933, căci Blanchot n-a fost niciodată antisemit). Neutralitatea scriiturii lui, clamată, n-are Însă cinismul mușcător al celei beckettiene
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
qui l’entourait, au monde. C’est passé, pensa-t-il, Șa va passer. Jean Echenoz, Le Méridien de Greenwich Sociolog de formație, ajuns la Paris pentru a scrie o teză de etnopsihiatrie (tatăl lui e psihiatru), fost militant de stînga În tinerețe, Echenoz este astăzi, la douăzeci și opt de ani de la debut, la nouăsprezece de la primul premiu obținut și la opt de la câștigarea premiului Goncourt, produsul-fanion al editurii Minuit, unul dintre puținii scriitori francezi cu amprentă. Consonant cu spiritul timpului, cu poetica și
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
este blînd, nostalgic, stilul limpede, eterat, toate aceste trăsături amintindu-l pe Cinghiz Aitmatov. Condiția scriitorului s-ar reduce de fapt, sugerează autorul, la aceea a individului exilat dintr-o patrie a originii aflată dincolo de puterea istoriei, un tărîm al “tinereții fără bătrînețe”, singurul În care cuvintele sunt capabile de a rosti adevărul: “...de aici sau de aiurea nu voi mai putea regăsi drumul mongol, nu mă voi putea exila decît În minciună, aceasta este probabil lecția, În loc de a divaga fudul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și-a sfârșit, în chip voluntar, existența. Nici una dintre plachetele lui C. nu s-a păstrat în marile biblioteci, însă, desigur, poeziile cuprinse în ele sunt cele apărute în presă. Tonalitatea unei bune părți (Poem pentru grădina copilăriei mele, Întoarcere, Tinerețea care moare) este minor elegiacă, realizată în voalate tablouri edenice și acorduri vag jeluitoare. Cu timpul, gama trăirilor devine mai amplă, dar expresia acuză în continuare lipsă de originalitate - metaforele și imaginile fiind construite cu procedeele lui Radu Gyr - și
CRISTIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286511_a_287840]
-
comparare în raport cu ce ai lăsat acasă). Expresia căutat vulgară e consonantă cu „românul rupt în fund”, care nu se mai miră de nimic și nu dă doi bani, la propriu, pe rafinamentele civilizației. Edițiile publicate de C. din opera de tinerețe a lui Marin Preda și din memorialistica lui Mihai Beniuc au oferit de fiecare dată un aport de noutate în interpretare: existențialismul de tinerețe al lui Preda a apărut mai clar, iar studiul despre Beniuc propune un scriitor angajat, dar
CRISTOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286513_a_287842]
-
nu dă doi bani, la propriu, pe rafinamentele civilizației. Edițiile publicate de C. din opera de tinerețe a lui Marin Preda și din memorialistica lui Mihai Beniuc au oferit de fiecare dată un aport de noutate în interpretare: existențialismul de tinerețe al lui Preda a apărut mai clar, iar studiul despre Beniuc propune un scriitor angajat, dar nu comunist, ci naționalist, în preajma viziunii legionare. În „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, C. a publicat fragmente dintr-o istorie a literaturii române din
CRISTOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286513_a_287842]
-
invocat într-un sonet barbian) vrea să atingă cerul, omului-om, bătut de „toate ploile”, mușcat de „toate vânturile”, îi stau bine sfidarea, cutezanța: „Piciorul meu a încercat să-și urce glodul gliei pământești / Pe himalaia celor mai înalte îndrăzneli” (Tinerețe). Se poate identifica aici o idee-temă dezvoltată în modulații diverse: „O, munte, tu, biserica, moșia, casa mea,/ «Zgârie-cerul» meu [...]/ Pe culmea ta-n nemărginire mă dezmărginesc” (Spre culmi). Și, în același spirit: „Sătul de ale șesurilor bucurii mărunte,/ Când urc
COTRUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]