152,767 matches
-
țărani a fost redusă în mod semnificativ în timpul răscoalei lui Hmelnițki, (care a avut ca urmare alungarea moșierilor și magnaților polonezi din Ucraina), nobilimea locală, hatmanul și biserica ortodoxă au continuat exploatarea iobagilor. Ca urmare a răscoalei, 50% din terenurile agricole au fost repartizate cazacilor și satelor autonome, 33% a rămas în stăpânirea ofițerilor cazaci și a nobililor locali, iar 17% a trecut în proprietatea bisericii. Odată cu trecerea timpului, proporția terenurilor ocupate de nobili și ofițeri a crescut în defavoarea celor ocupate
Hetmanatul Căzăcesc () [Corola-website/Science/318880_a_320209]
-
în vreme ce ofițerii cazaci au primit statutul nobiliar rus. În conformitate cu practica stabilită în restul Imperiului Rus, pământurile bisericilor și mănăstirilor ucrainene au fost confiscate și redistribuite nobililor. (De-a lungul timpului, mănăstirile din Hetmanat ajunseseră să controleze până la 17% din terenurile agricole ucrainene). Teritoriul Ucrainei a fost reorganizat în trei gubernii, a căror administrație nu se mai deosebea cu nimic de cea a oricăror alte gubernii din cadrul imperiului.
Hetmanatul Căzăcesc () [Corola-website/Science/318880_a_320209]
-
(n. 20 septembrie 1880, în comuna Marsilieni, județul Ialomița — d. 4 mai 1951 Gherla) a fost un om politic român de dreapta, ministru al Agriculturii și Domeniilor, președinte al sindicatului agricol ucis în vremea prigoanei comuniste. Aurelian P. Pană s-a născut în comuna Marsilieni, unde se stabiliseră părinții săi, mocani ardeleni din Satu Lung (Săcele) - Brașov. Din informațiile bătrânilor localnici din Frățilești-Săveni și Sudiți, Aurel Pană, cum este cunoscut în
Aurelian Pană () [Corola-website/Science/316006_a_317335]
-
Brașov. Din informațiile bătrânilor localnici din Frățilești-Săveni și Sudiți, Aurel Pană, cum este cunoscut în memoria colectivă, a fost o personalitate marcantă , instruită și iubitoare de oameni și de pământ. Acțiunile acestui om a oferit oportunități de dezvoltare în domeniul agricol, fiind cel care a introdus pentru întâia oară în România , aici în Ialomița, agricultura mecanizată modernă. În anul 1911, se căsătorește cu Eufrosina O. Gh. Popa la Cernavodă și decid să se stabilească la Frățilești, în Ialomița, unde în acea
Aurelian Pană () [Corola-website/Science/316006_a_317335]
-
pentru întâia oară în România , aici în Ialomița, agricultura mecanizată modernă. În anul 1911, se căsătorește cu Eufrosina O. Gh. Popa la Cernavodă și decid să se stabilească la Frățilești, în Ialomița, unde în acea vreme avea moșia și pământul agricol. Familia Pană a avut 4 copii: Cornel, Petru (ucis, împreună cu șoferul său, de către soldații sovietici și aruncați la câini), Maria Angela și Aurel, majoritatea fiind înmormântați în Mausoleul familiei Pană din cimitirul Belu. Aurelian P. Pană a urmat liceul la
Aurelian Pană () [Corola-website/Science/316006_a_317335]
-
și Domeniilor pe lângă Direcția Porturilor în vederea construcțiilor de silozuri(1938), membru în Consiliul Permanent al Agriculturii (1939), membru al Institutului de Științe Sociale al României, secțiile agrară și a cooperației(1939), președinte al Academiei de Agricultură și președinte al Sindicatului Agricol Ialomița. În perioada 27 ianuarie 1941- 18 martie 1942 a fost numit subsecretar de stat la Ministerul Agriculturii, iar de la 19 martie 1942 - 2 iulie 1943 a fost Ministru al Agriculturii în guvernul Mareșalului Ion Antonescu. Pentru activitatea sa la
Aurelian Pană () [Corola-website/Science/316006_a_317335]
-
Nerja și Maro, si coasta începe cu satul pescăresc La Herradura, ce se află la granița provinciei Granada, și continuă până când trece de orașul Castillo de Bănos la intrarea în provincia Almeria. Această coasta este formată în principal din zone agricole și mici stațiuni ce se găsesc în orașele și satele de aici. Aici se află regiunea Sierra Nevada. Aici este probabil cea mai impresionantă coasta mediterana din Spania. Nu este prea populată în comparative cu restul coastelor spaniole, mai ales
Litoralul spaniol () [Corola-website/Science/315933_a_317262]
-
și sporturi de apă, în diversele sale forme: scufundări, canotaj, yachting, canotaj, windsurfing, printre altele, care se concentrează în atractivitatea de această natură. O altă opțiune este de a lua un tur în interiorul, adânc în lumea de Pazos, casele și agricole, unde a fost un nobil și popular amestec de echilibru. Biserici și sanctuare, române, gotice, baroc și Art Nouveau, fântâni, grădini și mori de apă, se pot observa pe numeroasele trasee. Traseul Mină este un pelerinaj la Santiago de Compostela
Litoralul spaniol () [Corola-website/Science/315933_a_317262]
-
constituie hrana multor animale marine. De asemenea, unele se folosesc ca hrană pentru animalele domestice și la prepararea unor produse alimentare. Din unele se extrag bromură de potasiu și iod. Cantități mari de alge sunt folosite ca îngrășământ pe terenurile agricole. Algele roșii (Rhodophyta) reprezintă un grup de alge ce grupează aproximativ 6000 specii și a căror caracteristică comună este prezența pigmentului roșu numit ficoeritrină și alți pigmenți . Culoarea acestor pigmenți determină flori culoarea roz , rosu , albăstrui și alte. Sunt organisme
Algă roșie () [Corola-website/Science/316067_a_317396]
-
anul 1783 satul Corcești din stăpânirea Mănăstirii Dragomirna, dorind să închirieze terenurile inițial populației de etnie lipoveană, dar aceștia au refuzat să se stabilească acolo deoarece terenul era acoperit de păduri și, prin urmare, nu era potrivit pentru realizarea culturilor agricole. Lipovenii s-au stabilit mai la sus, în satul Fântâna Albă și în zona Varnița. În martie 1785, administrația Bucovinei a oferit terenul la un număr de 18 familii de ruteni, care s-au mutat din satul Bălcăuți. În anul
Corcești, Adâncata () [Corola-website/Science/316126_a_317455]
-
parte și a lui Petru Nierge de altă parte, de toate dările, taxele și contribuțiile noastre atât ordinare cât și extraordinare, de plata dărilor și a veniturilor cămării noastre, de prestarea oricăror slujbe iobăgești și particulare, deasemenea viile, semănăturile, culturile agricole și orice fel de moșteniri ale sale, le scoatem pe veci de plata dijmelor, nonelor, dărilor de cap și de plata dreptului și a consului de munte, ceea ce le scutim, le eliberăm și înnobilăm prin scrisoarea prezentă. De aceea credincioșilor
Ioan Lado de Zakal () [Corola-website/Science/316145_a_317474]
-
a fost un proiect de organizare economică a țărilor comuniste est-europene, propus în 1964 de economistul sovietic Emil Borisovici Valev. El prevedea specializarea respectivelor economii pe anumite ramuri de producție, României revenindu-i rolul de țară preponderent agricolă. Planul nu a fost adoptat, fiind puternic contestat de România. Demolatorul acestuia, cu argumente puternice, recunoscute inclusiv pe plan internațional, fusese economistul român Costin Murgescu. Iuri Andropov a fost numit, în 1957, șeful aparatului de legătură și control al URSS
Planul Valev () [Corola-website/Science/316147_a_317476]
-
atunci a fost adoptat documentul intitulat "„Principiile fundamentale ale diviziunii internaționale a muncii”", elaborat de economistul sovietic E.B. Valev. Prin „specializarea între țări în domeniul agriculturii”, URSS viza organizarea unui nou tip de repartiție între țările blocului comunist a producției agricole, dar nu numai, pentru că specializarea agricolă urmărea în plan secundar și specializarea industrială. RDG și Cehoslovacia trebuiau să acopere, împreună cu URSS, nevoile industriale ale celorlalte state, specializându-se în agricultură doar pe produse animaliere, în timp ce țări ca România, Bulgaria sau
Planul Valev () [Corola-website/Science/316147_a_317476]
-
Principiile fundamentale ale diviziunii internaționale a muncii”", elaborat de economistul sovietic E.B. Valev. Prin „specializarea între țări în domeniul agriculturii”, URSS viza organizarea unui nou tip de repartiție între țările blocului comunist a producției agricole, dar nu numai, pentru că specializarea agricolă urmărea în plan secundar și specializarea industrială. RDG și Cehoslovacia trebuiau să acopere, împreună cu URSS, nevoile industriale ale celorlalte state, specializându-se în agricultură doar pe produse animaliere, în timp ce țări ca România, Bulgaria sau Ungaria deveneau mari producătoare de cereale
Planul Valev () [Corola-website/Science/316147_a_317476]
-
satului din cea de Dubivka în cea purtată anterior de Oprișeni . În anul 2003 a fost înființat în sat Muzeul de Arheologie și Etnografie "Maximilian Hacman". În prezent, satul are 2.408 locuitori, preponderent români. Satul are mai multe întreprinderi agricole, întreprinderi private și unități comerciale, precum și școli de meserii și o școală generală medie (de nivel I-III). În martie 2013 consiliul satului Oprișeni a obținut o decizie prin care s-a acordat limbii române statut de limbă regională. Conform
Oprișeni, Adâncata () [Corola-website/Science/316169_a_317498]
-
de 2.099 hectare (până în 1945 Stăneștilor i-au aparținut și 381,9 hectare de pădure), este concentrat în partea sa de sud, iar moșia, adică câmpul, se află în partea sa de nord, fapt care întrucâtva îngreuiază ciclul lucrărilor agricole din cauză că unii gospodari trebuie să parcurgă 6-7 kilometri până la ogoarele lor. Solul este cam sărac, predominând cel podzolic, iar ciornoziomul ocupă doar o mică suprafață. Stăneștenii sunt cultivatori de porumb și cartofi, dar își mai însămânțează ogoarele cu grâu de
Stănești, Adâncata () [Corola-website/Science/316170_a_317499]
-
cel podzolic, iar ciornoziomul ocupă doar o mică suprafață. Stăneștenii sunt cultivatori de porumb și cartofi, dar își mai însămânțează ogoarele cu grâu de toamnă, secară, sfeclă de zahăr și furajeră. In perioada în care în sat a existat gospodăria agricolă colectivă, a fost cultivat și inul, o cultură ce le aducea agricultorilor venituri însemnate. Cultivarea acestei culturi era convenabilă și prin faptul ca o fabrică de prelucrare a inului se afla în satul învecinat Tărășeni Pe teritoriul satului se află
Stănești, Adâncata () [Corola-website/Science/316170_a_317499]
-
de 4 km de municipiul Iași. (sau Casa Sturdza) a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, la numărul 1447, cu denumirea "Casa Sturza", având codul LMI . Palatul se află în prezent în curtea Liceului Agricol "Mihail Kogălniceanu" din Miroslava, aici funcționând Muzeului Etnografic al Agriculturii Moldovei și biblioteca școlii. Palatul Sturdza de la Miroslava a fost construit la începutul secolului al XIX-lea de către familia boierului moldovean Vasile Beldiman. În această clădire a fost deschis la
Palatul Sturdza de la Miroslava () [Corola-website/Science/316195_a_317524]
-
în acest palat Orfelinatul "Principesa Olga M. Sturdza". La 1 septembrie 1919, aici s-a deschis Școala superioară de agricultură de la Miroslava, înzestrată cu peste 200 ha teren arabil. În anul 1946, principesa Olga Sturdza a donat statului palatul, terenul agricol (peste 200 de ha), parcurile și toate dependințele, acestea devenind proprietatea Școlii agricole. În septembrie 1974, Școala superioară de agricultură s-a transformat în Liceul Agroindustrial Miroslava, redenumit în mai 1991 ca Grupul Școlar Agricol "Mihail Kogălniceanu". În prezent, în
Palatul Sturdza de la Miroslava () [Corola-website/Science/316195_a_317524]
-
s-a deschis Școala superioară de agricultură de la Miroslava, înzestrată cu peste 200 ha teren arabil. În anul 1946, principesa Olga Sturdza a donat statului palatul, terenul agricol (peste 200 de ha), parcurile și toate dependințele, acestea devenind proprietatea Școlii agricole. În septembrie 1974, Școala superioară de agricultură s-a transformat în Liceul Agroindustrial Miroslava, redenumit în mai 1991 ca Grupul Școlar Agricol "Mihail Kogălniceanu". În prezent, în această clădire este amenajat Muzeul Etnografic al Agriculturii Moldovei și biblioteca Liceului Agricol
Palatul Sturdza de la Miroslava () [Corola-website/Science/316195_a_317524]
-
a donat statului palatul, terenul agricol (peste 200 de ha), parcurile și toate dependințele, acestea devenind proprietatea Școlii agricole. În septembrie 1974, Școala superioară de agricultură s-a transformat în Liceul Agroindustrial Miroslava, redenumit în mai 1991 ca Grupul Școlar Agricol "Mihail Kogălniceanu". În prezent, în această clădire este amenajat Muzeul Etnografic al Agriculturii Moldovei și biblioteca Liceului Agricol "Mihail Kogălniceanu" din Miroslava. Muzeul a fost deschis în mai 1980, după șase ani de acumulări intensive, cu concursul specialiștilor de la Muzeul
Palatul Sturdza de la Miroslava () [Corola-website/Science/316195_a_317524]
-
agricole. În septembrie 1974, Școala superioară de agricultură s-a transformat în Liceul Agroindustrial Miroslava, redenumit în mai 1991 ca Grupul Școlar Agricol "Mihail Kogălniceanu". În prezent, în această clădire este amenajat Muzeul Etnografic al Agriculturii Moldovei și biblioteca Liceului Agricol "Mihail Kogălniceanu" din Miroslava. Muzeul a fost deschis în mai 1980, după șase ani de acumulări intensive, cu concursul specialiștilor de la Muzeul Etnografic al Moldovei - Complexul Iași. El a funcționat ani de zile în doar trei săli ale Palatului Sturza
Palatul Sturdza de la Miroslava () [Corola-website/Science/316195_a_317524]
-
din secolul al XIX-lea, fiind construit în anul 1840 de către familia boierească Beldiman, în spatele bisericii din sat (ctitorită de aceeași familie în 1833). Ulterior a aparținut lui Dimitrie Anghel (n. 1833), tatăl poetului Dimitrie Anghel. Moșierul a modernizat activitățile agricole de pe moșia sa. În această casă s-a născut la data de 16 iulie 1872 Dimitrie Anghel, „poetul florilor”. El a trăit primii ani ai copilăriei la conacul părintesc, înconjurat de o grădină plină de flori. În anul 1971, a
Casa memorială Dimitrie Anghel de la Cornești () [Corola-website/Science/316194_a_317523]
-
mp, 3 încăperi), atelierul (56 mp, 2 încăperi), 2 pivnițe (117 mp), 3 cișmele (1 km) și o locuință a BNR-lui. Moșia Solești a fost expropriată prin Decretul nr. 83/1949, conacul și celelalte clădiri fiind naționalizate, iar întreg inventarul agricol și produsele agricole aflate în stoc fiind confiscate. Conacul Rosetti-Solescu a fost construit la începutul secolului al XIX-lea (în jurul anului 1827 ) de către postelnicul Iordache Rosetti, descendent din marea familie boierească Ruset (Roset), de origine domnească, ramura Solescu. În acest
Conacul din Solești () [Corola-website/Science/316176_a_317505]
-
atelierul (56 mp, 2 încăperi), 2 pivnițe (117 mp), 3 cișmele (1 km) și o locuință a BNR-lui. Moșia Solești a fost expropriată prin Decretul nr. 83/1949, conacul și celelalte clădiri fiind naționalizate, iar întreg inventarul agricol și produsele agricole aflate în stoc fiind confiscate. Conacul Rosetti-Solescu a fost construit la începutul secolului al XIX-lea (în jurul anului 1827 ) de către postelnicul Iordache Rosetti, descendent din marea familie boierească Ruset (Roset), de origine domnească, ramura Solescu. În acest conac, a locuit
Conacul din Solești () [Corola-website/Science/316176_a_317505]