152,767 matches
-
O seceră este o unealtă agricolă cu lamă curbată, folosită de obicei pentru a reteza cereale sau a tăia iarbă pentru fân. Partea dinăuntrul lamei este ascuțită pentru a-i permite utilizatorului să secere plante luându-le în mână. A fost în general înlocuită cu coasa
Seceră () [Corola-website/Science/316239_a_317568]
-
Germania, mutându-se la Saint-Briac, în Bretania, Franța, unde își ținea tatăl său curtea imperială. În anii 1930 Vladimir a trăit pentru o perioadă în Anglia, unde a studiat la Universitatea din Londra și a lucrat la fabrica de echipament agricol Blackstone din Lincolnshire. Mai târziu s-a întors în Franța. După decesul tatălui său la 12 octombrie 1938, Vladimir și-a asumat titlul de Cap al Familiei Imperiale Ruse. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Vladimir a rămas la
Vladimir Kirillovici, Mare Duce al Rusiei () [Corola-website/Science/320049_a_321378]
-
erau situate la cincisprezece-douăzeci kilometri unul de altul pentru unitățile sale auxiliare. Unul dintre acestea ar fi fost fortul de la Luentinum care controla mina de aur de la Dolaucothi, și a avut numeroase apeducte. El a fost urmat de Gnaeus Julius Agricola în 78. Agricola a fost socrul celebrului istoric Tacitus. În 95 a fost numit comisar de apă pentru apeducte (curator aquarum) la Roma de către împăratul Nerva, o funcție conferită persoanelor cu statut social foarte mare. El a fost, de asemenea
Frontinus () [Corola-website/Science/320148_a_321477]
-
cincisprezece-douăzeci kilometri unul de altul pentru unitățile sale auxiliare. Unul dintre acestea ar fi fost fortul de la Luentinum care controla mina de aur de la Dolaucothi, și a avut numeroase apeducte. El a fost urmat de Gnaeus Julius Agricola în 78. Agricola a fost socrul celebrului istoric Tacitus. În 95 a fost numit comisar de apă pentru apeducte (curator aquarum) la Roma de către împăratul Nerva, o funcție conferită persoanelor cu statut social foarte mare. El a fost, de asemenea, un membru al
Frontinus () [Corola-website/Science/320148_a_321477]
-
împotriva Imperiilor Bizantin și Est-Franc, Moraviei Mari, croaților și sârbilor, formând alianțe lipsite de succes și trecând dintr-o tabără în alta. Anul 863 a fost greu pentru populație, țara fiind afectată de un an slab din punct de vedere agricol, patruzeci de zile de cutremure în timpul verii și o invazie de lăcuste. În 864, bizantinii sub Mihail al III-lea au invadat Bulgaria, suspectând că hanul Boris I se pregătea să îmbrățișeze creștinismul de rit apusean. La venirea veștii invaziei
Țaratul Bulgar () [Corola-website/Science/320215_a_321544]
-
media să adopte satiric numele de "" referitor la acest incident. Ulterior Primului Război Mondial, un mare număr de soldați australieni lăsați la vatră, alături de un număr de veterani britanici, s-au stabilit în Australia de Vest, îndeosebi în zonele marginale, practicând activități agricole. Odată cu debutul Marii crize economice din 1929 în Australia, acești fermieri erau încurajați să-și dezvolte culturile de grâu prin promisiunile guvernamentale - nerealizate, de altfel - de suport al statului prin intermediul subsidiilor. În ciuda recomandărilor și a promiselor subvenții, prețul grâului a
Războiul Emu () [Corola-website/Science/320257_a_321586]
-
de altfel - de suport al statului prin intermediul subsidiilor. În ciuda recomandărilor și a promiselor subvenții, prețul grâului a continuat să scadă iar în octombrie 1932 problema se înrăutățea, fermierii pregătind sezonul recoltei sub amenințarea riscului de a le fi refuzate produsele agricole, în special producția de grâu. Dificultățile cu care se confruntau fermierii au crescut mai mult odată cu apariția a mai bine de 20.000 de păsări emu. Păsările emu migrează de obicei după sezonul de inmulțire îndreptându-se din zonele centrale
Războiul Emu () [Corola-website/Science/320257_a_321586]
-
1946. Se intoarce în București și își continuă studiile universitare. În 28 februarie 1947 susține și promovează examenul de licență în Litere și Filosofie, specialitatea Filologie modernă. Este angajat profesor de limba și literatura română la Școala Tehnică de Mecanică Agricolă din Slatina în 1 octombrie 1947. Un an mai târziu, refuză să se înscrie în Partidul Muncitoresc Român și este mutat la școala generală din Crâmpoia și apoi din Mihăiești (ambele din jud. Olt). În 1952 se căsătorește cu profesoara
Florea Răgălie () [Corola-website/Science/321040_a_322369]
-
1776-1777 și a cunoscut apogeul între anii 1785-1786. Satele de secui erau sate în care activitatea economică era reprezentată de cultivarea pământului și creșterea animalelor, beneficiind de prosperitatea orașului Rădăuți, în a cărui apropiere secuii puteau să-și vândă produsele agricole la un preț bun. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, grupuri importante de secui din Transilvania au emigrat în provincia Bucovina, unde au fondat sate noi, păstrându-și cultura și tradițiile populare până în secolul al XX-lea
Biserica Sfinții Mihail și Gavriil din Măneuți () [Corola-website/Science/321031_a_322360]
-
de 20 iulie 1922, sub denumirea de "„Fabrica de mașini și turnătorie Dumitru Voina”". De-a lungul timpului a avut activități de turnătorie, presare la cald, fierărie și cartonaje, reparații de material rulant, reparare și fabricare de utilaje și unelte agricole, producție de mobilă de bucătărie și fitinguri, contoare de gaz, motoare de bicicletă, carburatoare, filtre, pompe, prese, standuri, mașini unelte speciale. În anul 2001, a fost reorganizată ca societate comercială controlată de Romarm. În anul 2005, a început producția de
Carfil () [Corola-website/Science/321057_a_322386]
-
unitate aflată în subordinea Ministerului Industriilor. Din acel an, volumul comenzilor de tehnică militară a scăzut astfel încât uzina s-a văzut nevoită să se reorienteze spre producția civilă. În anul 2002, fabrica producea, pe lângă armament, cutii de viteze și mașini agricole. Număr de angajați:
Uzina Mecanică Mija () [Corola-website/Science/321063_a_322392]
-
(Înteprinderea Metalurgică de Utilaje Medgidia) este o companie producătoare de utilaje agricole și de transport din România. Compania deține o suprafață de producție de 36 de hectare și are acces la magistralele feroviare, la drumurile naționale și europene și la Canalul Dunăre-Marea Neagră. Număr de angajați: Începând cu data de 1 mai
IMUM () [Corola-website/Science/321116_a_322445]
-
din actuala incintă a întreprinderii. Începând cu luna octombrie 1952 trece în subordinea Ministerului Industriei Metalurgice, Direcția Construcții de Mașini, cu denumirea de "Înteprinderea Metalurgică de Utilaje Medgidia". a ajuns, în scurt timp, cea mai mare uzină constructoare de mașini agricole din România. În anul 1990 devine societate pe acțiuni. În mai 2004, APAPS a vândut pachetul majoritar de acțiuni oamenilor de afaceri "Ozyasar Emin" din Turcia și "Radu Constantin". Valoarea tranzacției a fost de 2,09 milioane de euro, sumă
IMUM () [Corola-website/Science/321116_a_322445]
-
ICA) este o companie de cercetare din România. A fost înființată ca societate comercială deținută de stat, în subordinea ADS (Agenția Domeniilor Statului) în mai 2002, prin reorganizarea "Institutului de Chimie Alimentară", care se afla în subordinea "Academiei de Științe Agricole și Silvice Gheorghe Ionescu-Șișești. Ulterior, institutul a fost privatizat, fiind cumpărat de holdingul GRIVCO, deținut de omul politic Dan Voiculescu. Oamenii nu si-au pierdut locurile de munca, iar Institutul are un sediu nou, modern. După achiziție Dan Voiculescu a
Institutul de Cercetări Alimentare () [Corola-website/Science/321110_a_322439]
-
a predat cursul „Amenajarea formațiunilor torențiale” (1998-2010). Din anul 2000 este membru în Comisia Națională de Acreditare Diplome, Titluri și Certificate Universitare din cadrul Ministerul Educației, Cercetării și Inovării și începând cu anul 2007 este membru corespondent al Academiei de Științe Agricole și Silvice din România, secțiunea “Protecția mediului și gospodărirea apelor”. De asemenea este membru în cadrul Comitetului Regional de Evaluare Strategica si Corelare Nord-Est, Agenția pentru Dezvoltare Regională Nord-Est, membru în Comisia Naționala pentru Siguranța Barajelor si Lucrărilor Hidrotehnice (CONSIB) de pe lângă
Ion Giurma () [Corola-website/Science/321140_a_322469]
-
fiind pe atunci sat răzeșesc. În secolul al XVII-lea, moșia satului Calafindești era proprietatea familiei boierului Ciogolea Pătrașco. Ulterior, aceasta ajunge proprietate a familiilor boierești Palade, Sturza și Neculce. În secolul al XIX-lea o mare parte a terenurilor agricole ajung în posesia armenilor Kapri (Michael, Albina și Emanuel Kapri). Prima mențiune scrisă cu privire la existența unei biserici în Calafindești este documentul lui Ștefan cel Mare din 15 martie 1490 prin care Domnul Moldovei întărea Episcopiei Rădăuți nu mai puțin de
Biserica de lemn din Calafindești () [Corola-website/Science/321134_a_322463]
-
noastră a trecut printr-o serie de schimbări și investiții, ajungând că în prezent să poată execută, la cele mai înalte nivele calitative, toate produsele pe care le are azi în portofoliu Înființată în anul 1950 cu denumirea de Întreprinderea Agricolă Raionala "Republică" având ca obiect de activitate, presarea uleiului, fabricarea de materiale de construcții, un mic sector de turnare fonta, un sector de strungărie, lăcătușerie și un atelier de reparații mecanice, cu o capacitate totală, de 25-30 muncitori. Tot în
Metalurgica Reghin () [Corola-website/Science/321147_a_322476]
-
(fostă Steaua Roșie) este o companie producătoare de echipament, aparatură și instalații hidraulice din România, înființată în anul 1877. Compania produce de asemenea și componente pentru mașini agricole, utilaje mobile, pentru industria metalurgică și siderurgică, componente auto, instalații de vacuum, dotări simple sau complexe de asigurare împotriva efracției, echipament de încălzire. Număr de angajați: Cifra de afaceri în 2008: 5 milioane euro În prima etapă fabrica producea focoasele
Hesper () [Corola-website/Science/321206_a_322535]
-
câteva probleme de critică literară), Mihai Gafița (Romanul luptei tractoriștilor), Paul Georgescu (O mărturie dramatică), Nestor Ignat (O carte despre frumusețea vieții noi), Silvian Iosifescu („prefațatorul“ din 1960 al lui Nichita Stănescu, publică tot un „studiu“: Pe drumul înfloririi gospodăriei agricole colective), Dumitru Micu (Epopeea marilor transformări), Sorin Mladovean („Brazdă peste haturi“ roman de István Horváth), Mihail Novicov (Pe marginea poeziei lui Dan Deșliu), Traian Șelmaru („Mitrea Cocor“ de Mihail Sadoveanu ) și Ion Vitner (Poezia lui A. Toma). În octombrie 1951
Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu” () [Corola-website/Science/321266_a_322595]
-
Selecția se făcea pe criterii strict politice. Condiția era o oricât de vagă activitate a virtualilor studenți pe tărâmul literaturii. Era de ajuns să fi afișat câteva versuri la gazeta de perete. Pentru că toate uzinele, toate șantierele și toate gospodăriile agricole colective care începuseră să se înfiripe, aveau cercuri literare și cenacluri, cei care se remarcau în vreun fel în aceste organizații - chiar dacă scrierea lor era complet agramată - aveau în principiu posibilitatea de a fi recomandați pentru școala de literatură. Cei
Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu” () [Corola-website/Science/321266_a_322595]
-
de analiza pe care C.Lupea a făcut-o în conscripția din anul 1765 referitoare la „partea iobăgită” a satului se constată existența unei părți de pădure denumită „"Sylvae Ziliste dictae in Loco Pereu Zilisti"” care se întindea pe terenurile agricole numite azi „La Poduri, în Față” și „La arinii ăi mari”. Ținând cont că „siliște”, un apelativ inexistent în graiul racovicean de azi, are sensul de „loc pe care a fost așezat un sat; vatră veche de sat", se poate
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
la capitolul țesături și nu numai: În satul tradițional care a existat până la mijlocul secolului al XX-lea, după opinia lui C.Lupea, și-au desfășurat activitatea numeroși meșteșugari locali. Prin activitatea lor, practicată în majoritatea cazurilor în „golurile” muncilor agricole, ei satisfăceau diferite nevoi ale populației, meșteșugurile „furându-se” de la „maistări” locali și doar în cazuri rare de la alții din satele din jur sau din Sibiu. Plata serviciilor aduse nu se făcea în bani ci în contrapartidă cu alte produse
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
ținând cont de faptul că până la sfârșitul secolului al XIX-lea roțile carelor nu erau „încălțate” cu „rafuri”, ceea ce ducea la o uzură rapidă a acestora. Uneori, rotarii, confecționau și dricuri, loitre, ruzi, rotile precum și unele părți lemnoase ale uneltelor agricole. Rotari vestiți au fost: Gheorghe Foarcoș, Nicolae Zdrenghea, Ioan Săbăduș, Iosif Sîrbu, Pamfir Haiduc, Ioan Malea și Vasile Vasiu. "Rudăritul" era apanajul băieșilor. Ei confecționau juguri, roabe, grape, „melințe” și frîngătoare, lăzi de făină, troci pentru pâine, trocuțe, furci, greble
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
fie în grădina proprie, fie la marginea satului în locurile numite „La Cărămizi”, „La Ferestar”" sau „La Iovici”. "Fierăritul" este o ocupație străveche, practicată mai ales de către țigani în „făoriștile” sau „covăcile” propri. Astfel „țiganii” reparau în mod curent unelte agricole, pe unele chiar le confecționau, „legau” (ferecau) care și căruțe, „încălțau” roți, potcoveau vite și cai, etc. Cei mai vechi fierari cunoscuți în sat au fost „Radul faorul” și „Bunea faorul” încă din anul 1700. Pe timpul graniței militare fierarii satului
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
oțăt de mere”. Din cauza lipsei unor debite suficiente de apă, în Racovița tradițională nu au existat joagăre și nici pive sau dârste. Aceste instalații întâlnindu-se prin satele din jur și căutate ca atare. În perioadele de pauză dintre muncile agricole cum erau: „pusul”, „culesul”, „sapa” și „secera”, femeile confecționau din cânepă și mai rar din in, țesături subțiri pentru uzul gospodăresc sau pânze pentru port și pentru împodobirea interiorului casei. Țesăturile mai groase se făceau de obicei din lână. Spre
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]