17,219 matches
-
și portul, în Albina românească, 1844, nr. 21) este expresia unei răspândite convingeri a epocii, reflectată și în inventarul figurilor ei de stil. Încă din 1832, Heliade înfățișa starea limbii române prin intermediul unei alegorii vestimentare: „Fel de fel de croitori aleargă acum ca să o îmbrace, unii cu haine pestrițe, unii cu haine mai largi, mai scurte, mai lungi și nepotrivite, și alții zic ca hainele cu care se află și nu-i ajung a se acoperi, să le taie în bucăți
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
litere latinești, și dacă scrie așa, nu lipsește alta decât să aducă și pre Papa în București, sculându-se au trântit scaunul și era să iasă zicând că, în câtu-i pentru cultura limbii naționale, la răsărit sau la apus va alerga, ba până și la arabi, dară la nord niciodată; și că de aicea i s-au tras începutul patimilor sale“. Punctele de vedere ale partizanilor alfabetului latin, în confruntarea lor cu acelea ale adversarilor, sunt rezumate cu acuratețe într-un
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
creștini: astfel este orașul Toledo, recucerit în 1085, unde, sub protecția unor regi creștini ca Alphonse X Înțeleptul (1292-1384), școlile de origine arabă se mențin pînă la sfîrșitul secolului al XIII-lea. Către dascălii bilingvi de mare reputație aflați aici, alergau din toate părțile discipoli străini, de renume, ca germanul Hermann sau englezii Abelard de Bath și Daniel de Morlay 90. Folosirea limbii cuceritorilor și bilingvismul se răspîndesc într-atît, încît în secolul al IX-lea un arhiepiscop de Sevilla găsește de
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
calm, binevoitor, sacerdotal - și Varuna, suveranul sub aspectul său agresiv, sumbru, inspirat, violent, teribil, războinic"10. Or, același diptic se regăsește mai cu seamă la Roma, cu aceleași opoziții și aceleași alternanțe: pe de o parte opoziția între Luperci - tineri alergând goi de-a lungul orașului și atingându-le pe trecătoare cu o fâșie din piele de capră, pentru a le fecunda - și flamini, preoții prin excelență; pe de altă parte, structurile și comportamentele diferite ale primilor doi regi ai Romei
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Templului, el tună contra tuturor acelor care - preoți, profeți, popor - se lasă amăgiți de securitatea iluzorie a activității lor religioase (7: 1-15; 26: l sq.). Nu vă nădăjduiți în cuvintele amăgitoare: "Aici este biserica lui Dumnezeu!"" (7: 5). În zadar aleargă la Templu cei care au furat, au ucis, au comis adulter, au jurat strâmb, au adus tămâieri Iui Baal, zicându-și: "lată-ne izbăviți!", ca apoi "să facă iar toate ticăloșiile". Căci Iahve nu este orb (7: 9-11). Domnul le
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
predicator, un vrăjitor [.] cu frumoase bucle blonde, înmiresmate, cu obrajii trandafirii și ochii dogorind de harurile Afroditei. Sub pretextul că le învață dulcile și frumoasele taine evoe, el corupe fecioarele" (233 sq.). Femeile sunt stârnite să-și abandoneze casele, să alerge noaptea prin munți, dansând în zgomot de timpane și flaute. Pentheu se teme mai ales de influența vinului, căci "de îndată ce se arată vinul la o petrecere de femei, totul este nesănătos în aceste devoțiuni" (260-262). Totuși nu vinul a provocat
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Ele smulg copiii din case și toate prăzile, chiar cele de bronz și de fier, le stau pe umeri, nelegate, fără să cadă în noroi. În păr le pâlpâie flăcări, dar fără să le ardă. Oamenii furioși de jaful bacchantelor aleargă la arme. Atunci, să vezi minune, Stăpâne: lăncile le înțepau în zadar, căci sânge nu curgea, dar ele, azvârlind cu tirsul, îi răneau" (754-763). Inutil de subliniat deosebirea dintre aceste rituri nocturne, frenetice și sălbatice și sărbătorile dionysiace publice de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
convențiilor, de renunțare la pudibonderii, poeziei idealului de iubire romantic i se opune o poezie a sexualității șarjate, uimește însă întotdeauna capacitatea deosebită de a valorifica ludic resursele vocabularului evitând clișeizările: "Rochia ta seamănă cu un câine de vânătoare care aleargă prin oraș/ Între noi stă acest lubric obiect", Mâinile libere, "Știu să mă îmbrac mai frumos/ (...) Știu să mă îmbrac ca un picior de prostituată pe înserat", Litera obsedantă sau "Un albastru sexual e linia gâtului tău obosit de crepuscul
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
când, spuneți-mi când/ O să ne scoatem ochii din pantofi?/ Ne-au intrat pe când manifestam cântând/ Ca niște pietre ude, ca niște cartofi// Călcăm în fiecare zi pe mormane de pupile,/ Pe sticlă fragedă, pe apă gelatinoasă./ Niciodată n-au alergat pe maidane atâtea bile!/ Niciodată parada n-a fost mai frumoasă!", Halucinație intenționată) care apropie acest volum de poezia generației sale (sunt și influențe ale textelor de avangardă nu doar ale poeziei franceze simboliste sau moderne, cum afirmă autoarea) se
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
pe această mare interioară în care erosul și thanatosul se suprapun într-o zbatere a trupului și a sufletului: "Iată chemarea:/ o mie de lănci bătute în scuturi/ te așteaptă la țărmul apei din piatra mea de inel,/ lângă sălcii alergând în vânt cu coame de iepe./ O mască de aur mârâie la stele/ umbrită de vulturi/ dincotro patria mea tăcută începe;/ sporind întunericul peste toate/ rar tresaltă ajunse la furtuni/ căderi și urcări sub lacăte./ În nerostita dimineață de cenușe
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
copacul, pasărea) se modifică pentru a sugerea căderea, este un "zbor întors", o prăbușire în sine, dar care nu are capacitatea de a apropia omul de centrul său, de sine: "Muzeul cu bătătura sa largă,/ tras de-o pasăre slobodă, aleargă/ prin peisajul ca un pom retezat." (Pasărea urgiei). Și aici tensiunea se naște din antagonismul aparent dintre spațiul restrâns, metaforă a sufletului ("muzeul"), și ideea de libertate (sugerată de adjectivele "largă" și "slobodă"), libertatea nu este însă posibilă, nici înălțarea
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
juca și cu gânduri, albe, albastre,/ dar totul e să găsești bila roșie,/ inima jocului"). Latura metaficțională a textului se dezvăluie și aici. Jocul de biliard devine model ontologic și model poetic. Întâlnirile, "ciocnirile" reflectă trezirea la viață, socializarea ("Bila aleargă, și-a pierdut nemișcarea,/ singurătatea."). Deși poezia promovată, teoretic vorbind, este una ancorată în realitate, una socială, mesajul unui astfel de text se apropie de cel al liricii interbelice, o căutare a idealului, a chintesenței lumii ("să găsești bila roșie
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ugerul lui de piele zbârcită stă-n lapte de fân" sau "Doamne, auzi-mi inima ca pe goarnele decapitate/ cum strigă din toate părțile, din toate ruinele, din toate șopoanele./ Vezi-mi, Doamne, sufletul cu rochia lăsată pe jumătate,/ cum aleargă să te găsească și să-ți pupe numai o dată autocamioanele" (Clișeu). Lumea profană a invadat sacrul sufocându-l și înlocuindu-l, nu mai e loc de refugiu în transcedental pentru că acesta a fost cucerit de profan: "singurătățile serii cu cuțitele
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
dramatic: „E-n zori, e frig de toamnă,/ Și cît cu ochii vezi/ Se-ncolăcește fumul,/Și-i pîlcă prin livezi.// Răsună, trist, de glasuri/Cîmpiile pustii,-/ Și pocnet lung, și chiot/S-aude-n deal la vii.// Cu-n zmeu copiii aleargă,/ Copil, ca ei, te vezi,/ Și plîngi... și-i frig de toamnă.../ Și-i pîlcă prin livezi”. Citești și, minus poate o notă, nu-ți amintește de nimeni. Evident, asta gîndim noi acum. Pentru noi, linia împletită care despărțea grafic
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și mai întreprinzători decît el. „în fiecare dimineață, înainte de ora șase, - nota în Jurnal, la 1 februarie 1919, Gala Galaction - sar din pat (în odăița mea de sus, totdeauna rece), mă îmbrac cu paltonul peste zdrențele mele de haine și alerg la centrul de pîine no. 25, ca să iau cele șase rații, adică cele trei pîini, legiferate pe cartela mea . E frig, bate vîntul, zăpada se topește, ghetele-mi sînt sparte... dar trebuie să ridic de la centru cele trei pîinișoare. Atîta
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a purtat-o sute de ani. Colosul vrea să se ridice din somn și din noroi! Templul din spinare-i se clatină și se croiește, columnele susținătoare pornesc în lături, iar idolul din templu, cu cununa căzută, cu brațe disperate, aleargă să scape de pieire”2). „Oftînd, palate de-ți lucrez,/ Eu știu și bine a dărîma”, amenință „muncitorul” lui Bacovia, în consonanță cu „declarațiile de principii” ale „marxiștilor” din presă. Rar în zilele noastre, prezent doar în reportajele de la poliție
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și vreu să-l beu” etc.) 4. Ultimele două citate sînt dintr-o singură frază a „Impresiilor de roman”: „Deodată, o tobă repetînd o cadență andante, apoi fluiere și completări base, făcu de a trezi convivii; tineret din aceeași curte alerga în stradă”. (Opere, p. 386). 5.Versuri din „Jurnal”, „Idei III”, „Deși nimic”. Particule poetice 1.Dimitrie Cantemir, „Scara numerelor și cuvintelor streine tîlcuitoare”, în Istoria ieroglifică, 1, Ediție îngrijită de P. P. Panaitescu [și] I. Verdeș, EPL, 1965, p.
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
atrage. - Mai fluieră-mi o dată «Doina», să-mi potolesc dorurile... Așa petreceam în Römische Haus. Acolo ne împrietenisem bine. Aveam răgazul să stăm de vorbă. Pe stradă nu era chip. Fugea ca mercurul în toate părțile. Orice fată îl interesa. Alerga după cunoscute și necunoscute. Le vorbea tuturor de iubirea lui nețărmurită. Apărea din nou. Dar nu făceam cîțiva pași și iar mă pără232 Constantin Călin sea. O altă cunoscută trecuse... - Fii mai puțin darnic cu iubirea, prietene, îi spun odată
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
martor ocular își amintește cum Chapin, aflând despre scufundarea unui vapor de croazieră în Râul Hudson, "a zburdat spre departamentul de redacție locală, plin de satisfacție, dând impresia că dansează baletul vieții agitate, isterice, având drept fundal moartea cea morbidă. Alerga în sus și-n jos, scrutând cu privirea peste umeri, pentru a citi detaliile dezgustătoare ale tragediei în timp ce acestea erau tipărite. Apoi, stând drept, a strigat: "Femei și copii sărind peste bord cu hainele în flăcări! Apa plină de corpuri
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Ar trebui să stau și eu aici, într-una din colibele acestea, în acest oraș minier. Ar trebui să petrec mult timp cu acești bărbați, cu aceste femei și cu acești copii pentru a-i cunoaște. Nu ar trebui să alerg așa dintr-un oraș într-altul" (5). Când un jurnalist se dedică știrilor obiective, îi este ușor să călătorească dintr-un oraș în altul, fără să își implice subiectivitatea. Caldwell își anunță încercarea de a micșora distanța dintre o lume
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
mediul natural. Ocupat porcește de mormane de mașini parcate sfidător, de covoare de rahat de câine și puțind aspru a pișat, trotuarul bucureștean nu mai există. Dacă îți dă cumva prin cap să mergi pe jos, printre hoardele de valahi alergând isteric, printre țipete, papornițe și șuți, trebuie să te strecori practic pe stradă, deranjând mașinile blocate, care răcnesc spasmodic din claxoane, gălăgie insuportabilă accentuată, periodic, de răgetele contondente ale șoferilor care transmit simplu, fără complicații textuale inutile, mesaje limpezi către
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
curaj, moda măritișului obligatoriu (cu serviciu inclus de frăgezire cu palma) cu piticul viril care-l imită pe Shakin Stevens. Trecerea la iudaism a fost un fleac, un galop de sănătate pe lângă asta. Asemeni unei iepe scumpe de concurs, a alergat mult și cu folos, păstrându-și glezna fină și coapsa rotundă (dă-i Doamne viață lungă și fericită inventatorului programului Photoshop!), stârnind, de pe orice suport posibil, gânduri necucernice (dacă nu chiar pohte animalice!), atât gherțoilor în salopete, cât și mocârțanilor
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
la dotări mai mici, dar nu insignifiante, au arătat în acest an fața ascunsă a fotbalului, în primul rând, că e un sport al minții. Al minții antrenorului. Apoi că e un sport de anduranță, al maratoniștilor din arenă care aleargă, în 90 de minute, zeci de kilometri. Că e, în fine, un sport al stăpânirii de sine, al controlului rațional-mistic, la îndemâna unei centuri negre din artele marțiale. Că e sportul rege fiindcă doar geniul unui singur jucător nu ajunge pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
meu mijloc de locomoție a fost mersul pe jos, am considerat întotdeauna joggingul drept un moft. O parabolă străvezie a omului modern alienat, singur, cu lumea lui, izolat și amețit profilactic de muzica strecurată de căștile inevitabil înfipte în urechi, alergând în neștire pentru a uita de mizeriile și apăsările vieții de zi cu zi în capitalism, acolo unde ai zice că nu există sport de masă și unde presiunea individualității este, nu de puține ori, insuportabilă. Din tonul meu elegiac
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
presiunea individualității este, nu de puține ori, insuportabilă. Din tonul meu elegiac se înțelege că, de curând, forțat afectuos de fiica mea sportivă și eco, precum și de efectele mai puțin vesele ale unui stil de viață nesănătos, am început să alerg și eu, după puteri, în neștire, pentru a rezona "rezonabil" cu destinul amintit al omului modern în capitalismul global, cel care obligă cetățeanul, batjocorit de bănci, să alerge isteric, precum un hamster în rotița lui, ca să aibă iluzia că supraviețuiește
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]