15,743 matches
-
Hürtgen, germanii aveau poziționată Divizia a 275-a de infanterie - aproximativ 6.500 de oameni și 150 de piese de artilerie. Infanteriștii germani ocupau poziții în tranșee solid construite și erau bine pregătiți pentru luptă. În jurnalul de front al americanilor este descrisă concis desfășurarea evenimentelor: Armata I a Corpului VII (SUA) a atacat pe 16 noiembrie 1944 cu Div[izia] I de inf[anterie], Div 4 inf, Div 104 inf și CCR [Combat Command Reserve] 5 AD [Divizia Blindată] pentru
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
de nord-est al pădurii spre Düren, iar Regimentul 22, mai spre sud, pe o direcție paralelă. Flancurile neapărate ale regimentelor de infanterie au permis germanilor să își infiltreze elementele diversioniste și să provoace pierderi importante atacatorilor. Tacticile similare aplicate de americani în Pădurea Hürtgen au fost un generator de dezastre. Atacurile Regimentului 8 de infanterie de-a lungul cursului pârâului Rother Weh a întâmpinat o rezistență puternică din partea germanilor și au fost respinse în cele din urmă, americanii suferind pierderi grele
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
similare aplicate de americani în Pădurea Hürtgen au fost un generator de dezastre. Atacurile Regimentului 8 de infanterie de-a lungul cursului pârâului Rother Weh a întâmpinat o rezistență puternică din partea germanilor și au fost respinse în cele din urmă, americanii suferind pierderi grele. Regimentul 22 a eșuat în tentativa de cucerire a pădurii "Rabenheck", fiind respinși de germani cu tiruri intense de mitraliere și artilerie. Regimentul 22 a pierdut în primele trei zile ale atacului 300 de militari - soldați, subofițeri
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
Pe 18 noiembrie s-a ajuns la concluzia că este necesar sprijinul tancurilor, iar geniștii au început să deschidă cu explozivi drumuri de acces pentru blindate prin desișul pădurii. În ciuda tuturor eforturilor, comunicațiile și transporturile au rămas o problemă pentru americani, iar un nou atac al aliaților a trebuit să fie oprit din cauza crizei de muniție și pentru evacuarea răniților. Germanii au primit întăriri din partea Diviziilor de infanterie 344 și 353, defensiva devenind și mai puternică. În această situație, conducerea operațiunilor
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
a fost trecută din nou pe 21 noiembrie Corpului V, iar Divizia a 8-a de infanterie a atacat de-a lungul Văii Weisser spre Hürtgen. Regimentul 121 a întâmpinat o rezistență foarte puternică și, în ciuda sprijinului asigurat de blindate, americanii au înaintat cam 500-600 de metri zilnic. Hürtgen a fost cucerit pe 29 noiembrie, iar luptele au continuat la Kleinhau, cam 1,5 km mai la nord. Atacul final din Pădurea Hürtgen a fost dat la Langerwehe-Merode, în partea de
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
cucerit satul, dar au fost mai târziu decimate și alungate de pe pozițiile ocupate de contraatacul germanilor. În raportul zilnic al Înaltului comandament al Wehrmachtului ("Oberkommando des Heeres" (OKH)) din 27 noiembrie, era cosemnat în zona de pătrundere veche Langerwehe, inamicul (americanii) au cucerit teren. Elemente ale Diviziilor de infanterie americană 8 și 28 au înaintat mai târziu spre Brandenberg. Divizia a 28-a a suferit pierderi grele în pădurea Hürtgen, la fel ca Diviziile a 9-a și a 4-a
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
mutat în zonă pentru înlocuirea subunităților Regimentului 112 de infaterie. Pe 6 decembrie, nou sosiții s-au deplasat spre Bergstein, după care au cucerit pozițiile strategice de pe Cota 400, de unde au alungat germanii din Regimentul 900 grenadieri. După o săptămână, americanii aveau să cucerească orașele Gey și Strass. Luptele de pe Linia Siegfried au constat forțele militare implicate în lupte până pe 15 decembrie pierderea sau rănirea a 250.000 de soldați aliați și germani. Armatele americane I și 9 au pierdut 57
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
la începutul lunii ianuarie, când forțele germane din partea de nord a pungii au fost oprite în fața defensivei puternică americană, în condițiile în care geniștii au distrus podurile, iar unitățile mecanizate ale atacatorilor au rămas fără combustibil. la începutul lunii februarie, americanii au declanșat atacul final al pozițiilor germane din Pădurea Hürtgen. Pe 10 februarie, americanii au preluat controlul asupra digului de pe Ruhr. Germanii au reușit cu o zi mai devreme să inunde valea [[Regiunea Ruhr|Ruhrului]], după ce blocaseră stăvilarele pe poziția
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
oprite în fața defensivei puternică americană, în condițiile în care geniștii au distrus podurile, iar unitățile mecanizate ale atacatorilor au rămas fără combustibil. la începutul lunii februarie, americanii au declanșat atacul final al pozițiilor germane din Pădurea Hürtgen. Pe 10 februarie, americanii au preluat controlul asupra digului de pe Ruhr. Germanii au reușit cu o zi mai devreme să inunde valea [[Regiunea Ruhr|Ruhrului]], după ce blocaseră stăvilarele pe poziția deschis. [[Operațiunea Grenade|Traversarea cursului Rinului]] de către forțele americane a fost întârziată cu două
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
Operațiunea Grenade|Traversarea cursului Rinului]] de către forțele americane a fost întârziată cu două săptămâni, timp în care apele s-au retras. [[File:Westwall cross 01.jpg|thumb|300px|Monument din Vossenack în memoria celor căzuți în luptele din Pădurea Hürtgen]] Americanii au pierdut 33.000 de soldați în cursul luptelor, iar germanii peste 28.000 de militari. În Cimitirul militar german Hürtgen, veteranii Diviziei a 4-a de infaterie SUA au ridicat un monument în memoria locotenentului (29 seeptembrie 1921 - 12
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
sărbătorirea oficială a celei de-a 60-a aniversare a încetării focului de pe podul Kall (7 noiembrie 1944). Istoricii militari au deschis o dezbatere cu privire la planul american pentru cucerirea pădurii Hürtgen. Una dintre analizele făcute ajunge la concluzia că planificatorii americani au subestimat forța și hotărârea soldaților germani, apreciind greșit că spiritul combativ al apărătorilor a fost distrus de victoriile aliaților din Normandia și după distrugerea [[Punga Falaise|Pungii Falaise]]. În același timp, comandanții americani nu au înțeles caracterul de netrecut
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
În același timp, comandanții americani nu au înțeles caracterul de netrecut al densei păduri Hürtgen. Ei nu au înțeles faptul că în condițiile din Hürtgen, trupele terestre nu pot beneficia de sprijinul aviației, iar tirul artilerie era extrem de imprecis. Comandații americani nu au înțeles că principalele avantaje ale aliaților - mobilitatea și sprijinul aerian - ar fi fost valorificate doar prin deplasarea către sud-est în câmp deschis, ocolirea pădurii și, mai apoi, schimbarea direcției atacului spre nord-est, spre obiectivele finale. În plus, forțele
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
hardcore, a urmat să fie lansat pe 15 octombrie. „Centuries” a fost lansat că single-ul principal de pe al șaselea album în septembrie 2014, ajungând pe Hoț 100 la numărul 10 și primind o certificație 3x Platina. Al șaselea album, "American Beauty/American Psycho", a devenit al treilea număr unu de pe "Billboard 200" al formației, cu 192,000 de vânzări în prima săptămână.
Discografia formației Fall Out Boy () [Corola-website/Science/334457_a_335786]
-
urmat să fie lansat pe 15 octombrie. „Centuries” a fost lansat că single-ul principal de pe al șaselea album în septembrie 2014, ajungând pe Hoț 100 la numărul 10 și primind o certificație 3x Platina. Al șaselea album, "American Beauty/American Psycho", a devenit al treilea număr unu de pe "Billboard 200" al formației, cu 192,000 de vânzări în prima săptămână.
Discografia formației Fall Out Boy () [Corola-website/Science/334457_a_335786]
-
crește prestigiul în ochii musulmanilor din lumea întreagă. După războiul mondial și înfrângerea Germaniei naziste, Amin al Husseini a căutat să justifice alăturarea sa la cauza Puterilor Axei. Într-un interviu dat revistei americane Life în anul 1952 a afirmat: „Americanii mă privesc ca pe un hitlerist, pentru că am plecat în Germania în timpul războiului. Eu cred că motivele pentru care am plecat acolo sunt justificabile. În Palestina englezii au încercat să mă aresteze, și să mă trimeată pe o insulă pustie
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
În cuvântarile mele la radio niciodată nu am vorbit contra Americii. De obicei am menționat Marea Britanie, dar m-am limitat la nedreptățile pe care care Marea Britanie le-a făcut arabilor în general și palestinienilor în particular. Pentru ca am făcut așa, Americanii mă privesc ca pe un dușman” În Egipt Hadj Amin și-a reluat activitatea politică reluând conducerea Înaltului Comitet Arab din Palestina. În martie 1948, împreună cu ceilalți membri ai Comitetului a revenit în Palestina aflată în ultimele luni ale mandatului
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
chia au un procent ridicat de proteine de calitate. Semințele de chia conțin 14% proteine, ceeace este foarte mult pentru majoritatea plantelor. De asemenea au un echilibu bun al aminoacizilor astfel încât corpul nostru poate folosi în mod eficient aceste proteine (American Chemical Society, Sage Journals). Semințele de chia sunt o sursă excelentă de proteine în special pentru persoanele care nu consumă produse animale. Datorită conținutului ridicat de fibre și proteine, semințele de chia ar trebui să te ajute să slăbești. Majoritatea
Chia () [Corola-website/Science/335062_a_336391]
-
Franței, de unde sprijinea Armata a 3-a SUA. JG 53 trebuia să scoată din funcțiunea aeroporturile americane. 26 avioane Bf 109 au decolat, dar au fost interceptate de 12 avioane americane P-47 din cadrul escadrilelor de vânătoare 367 și 358. Americanii au revendicat doborârea sigură a 13 avioane germane, un avion probabil doborât, șase avariate, în condițiile în care nu au pierdut nici un aparat de zbor. În timpul deplasării înapoi la bază, III./JG 53 a fost interceptat la 09:20 de
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
avariate. La acestea se adaugă 4 victorii în luptele aeriene. În total, JG 53 a raportat 30 de avioane Bf 109 distruse și 8 avariate în cele două operațiuni la care a participat, adică 48% din efective. Pierderile raportate de americani au fost 22 de avioane distruse și 11 avariate (toate model P-47t). Pierderile suferite în cadrul Operațiunii "Bodenplatte" de către JG 53 au contrabalansat toate victoriile și avantajele câștigate în timpul atacurilro. Aeroportul Le Culot (redenumit mai târziu Beauvechain), care se afla la
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
aeroportul la 09:15. Mai multe avioane P-47, care așteptau pe pistă, au fost abandonate de piloți, după care au fost distruse. În ciuda numărului redus de avioane participante la atac, JG 4 a reușit să provoace pierderi importante aliațiolor. Americanii au pierdut 10 avioane distruse și 31 avariate. Germanii au pierdut opt avioane de vânătoarea, dintre care șapte Bf 109, iar alte trei au fost avariate. Aeroportul Le Culot nu a fost atins de atac. II (Sturm)./JG 4 a
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
Rapoartele aliate demonstrează însă că aceste pretenții germane sunt exagerate. Piloții americani au revendicat doborârea a 35 de avioane germane. O anlaliză mai atentă a dovedit că doar 14 victorii au putut fi atribuite cu un anumit grad de ceretitudine americanilor, plus încă două probabile. Doborârea a patru avioane germane a fost atribuită artileriei antiaeriene. În total, JG 11 a pierdut 28 de aparate de zbor. Lupta din zona aeroportului Asch a durat 45 de minute. "Jagdgeschwader" 26 (JG 26) și
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
puțin cinci avioane de vânâtoare Spitfire din ale escadrilei RAF 16 au fost distruse. Escadrila RAF 271 a pierdut cel puțin șapte avioane de transport Harrow. Grupul 139 a raportat distrugerea a cinci bombardiere B-25 și avarierea a altor cinci. Americanii au înregistrat pierderea a 15-20 de bombardiere. Altă sursă pretinde distrugerea a 13 bombardiere Wellington, cinci avioane de vânătoare Mosquito și patru avioane de observație Auster și cinci avioane multirol Avro Anson. De asemenea ar fi fost distruse trei avioane
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
poziția ridicată la aproximativ 85° (aproape de unghiul de lansare) la 30°. Rezultatul raidului este greu de estimat datorită nepotrivirilor dintre pierderile raportate de cele două tabere. Este probabil ca pierderile aliaților să fi fost mai ridicate decât au fost raportate. Americanii nu au ținut o evidență foarte precisă a pierderilor și se pare că pierderile suferite de Forța Aeriană a 8-a nu au fost incluse în raportul final. Când pierderile estimate ale americanilor sunt adăugate cifrelor oficiale, totalul final se
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
fost mai ridicate decât au fost raportate. Americanii nu au ținut o evidență foarte precisă a pierderilor și se pare că pierderile suferite de Forța Aeriană a 8-a nu au fost incluse în raportul final. Când pierderile estimate ale americanilor sunt adăugate cifrelor oficiale, totalul final se ridică la 232 avioane distruse (143 monomotoare, 74 bimotoare și 15 cvadrimotoare) și 156 avariate (139 monomotoare, 12 bimotoare și cinci cvadrimotoare). Dacă se verifică separat rapoartele fiecărei escadrile, cifrele totale ale pierderilor
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
Tube" sau "Hampstead Railway", iar numele au apărut chiar și pe clădirile stațiilor și pe hărțile de metrou ale perioadei. Calea ferată avea stații la: Ramura Golders Green Ramura Highgate Serviciul era asigurat de vagoane construite special pentru UERL de "American Car and Foundry Company" și asamblate în , Manchester. Aceste vagoane aveau același design ca cele folosite de BS&WR și GNP&BR și constituiau un automotor electric, nefiind nevoie de o locomotivă separată. Pasagerii se îmbarcau prin porți aflate la
Calea ferată Charing Cross, Euston și Hampstead () [Corola-website/Science/335103_a_336432]