16,324 matches
-
urmarea politicii demografice duse de austrieci. În 1800 erau 212 comunioane la Bozovici. Un comunion era o comunitate familială dintr-o gospodărie și care grupa toate persoanele care munceau împreună și posedau în comun bunurile, ascultând de sfatul celui mai bătrân, care era considerat capul comunionului. În perioada existenței Graniței, au fost câteva elemente cu caracter pozitiv pentru populația localității. În primul rând, o dată cu măsurătorile cadastrale, s-a fixat vatra satului, cu sistematizarea străzilor și a caselor în ordine liniară, iar
Bozovici, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301073_a_302402]
-
aceasta legendă : Se spune că în acele vremuri fermecate, în sat trăia o fată superbă ! Această fată a fost trimisă de către părinții ei la pădure să ducă mâncare ciobanului care păzea oile! A plecat față, a ajuns la cioban, om bătrân și urât, care, cucerit de frumusețea fetei, a încercat să o violeze ! Față s-a speriat și a luat-o la sănătoasă prin pădure, iar ciobanul se ținea după ea. Au alergat mult, au alergat, dar în locul numit "Cracu Fecii
Comuna Eftimie Murgu, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301082_a_302411]
-
Radu Vodă Paisie dă dreptul lui Stan din Dragăești de a stăpâni a treia parte din tot hotarul "din câmp, și din munte, și din apă și de peste tot ... pentru că îi este lui bătrână și dreaptă moșie strămoșie încă din bătrâne zile". La 7.VI.1768, moșierul Greceanu Vornic da zestre moșia Drăgăiasca verișoarei sale Safta, căsătorită cu Șerban Brezoianu sertar. În 1780, Safta Brezoianu lasă moșia celor patru fii ai săi să o împartă frățește. În acest timp se numea
Drăgăești-Pământeni, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301169_a_302498]
-
relief și condițiile pedoclimatice existente pe teritoriul comunei au favorizat dezvoltarea unei vegetații bogate. Pe unele platouri predomina gorunul în amestec cu alte specii de foioase: frasin, arțar, carpen, tei, plop, măr și păr pădureț și, izolat câte un fag bătrân. Din floră pajiștilor amintim: paisca, rogozul, trifoiul, păpădia etc. Dintre animalele sălbatice cel mai reprezentativ a fost lupul și ursul, în ziua de azi fiind pe cale de dispariție că și jderul de pădure. Alte animale sălbatice întâlnite pe aria comunei
Comuna Păușești-Măglași, Vâlcea () [Corola-website/Science/301203_a_302532]
-
și creștere iepurilor de casă aducând un venit destul de important pentru gospodăria respectivă. Încă de la începutul existenței sale, satul pare a fi mai curând un mic colț de pădure seculară. Creșterea pomilor fructiferi este o mândrie a tuturor. Dacă prunii bătrâni au început să dispară din cauza vechimii lor, noi livezi tinere se ridică pe dealurile caselor. Izvoarele de apă sulfuroasă ce se găsesc în punctele: Bucică, Lățești și Moarea, dacă ar fi exploatate și valorificate ar aduce mari îmbunătățiri în dezvoltarea
Comuna Vârfuri, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301196_a_302525]
-
Reviga este o comună în județul Ialomița, Muntenia, România, formată din satele Crunți, Mircea cel Bătrân, Reviga (reședința) și Rovine. Comuna se află în partea central-nordică a județului, la limita cu județul Buzău, pe malurile văii Reviga-Fundata. Este traversată de șoseaua județeană DJ102H, care o leagă spre est de Miloșești (unde se termină în DN2C); și
Comuna Reviga, Ialomița () [Corola-website/Science/301248_a_302577]
-
preot paroh în parohia Pocreaca între anii 1949 - 1952, spune astfel : “Voievodul Moldovei, Ștefan cel Mare, fiind în urmărirea tătarilor dinspre Dobrovăț spre est, ajungând pe dealul de vest al satului Pocreaca, a văzut valea satului acoperită de coroanele stejarilor bătrâni și a numit-o « pocriș » - capac - pentru că îi făcea imposibilă vederea directă a dușmanilor fugari.” Nicolae Iorga afirma că “toate satele vreau să se tragă din strămoși dăruiți de Ștefan pentru vitejie”, ceea ce exprimă un posibil adevăr, cunoscută fiind dragostea
Pocreaca, Iași () [Corola-website/Science/301300_a_302629]
-
teritoriul localității au fost descoperite vestigii române. Prima atestare documentara datează din 1470. Într-un defter otoman din 1554, este consemnat cu 18 case. În 1924-1925 se numea "Cernești". La împărțirea administrativ-teritorială din 1956, era centru de comună. Inițial, 'satul bătrân' a fost amplasat pe partea stângă a pârâului Beregsau, însă, datorită inundațiilor care afectau tocmai această parte, așezarea s-a mutat cu timpul pe partea dreaptă, măi ferita, unde se găsește și azi. În 1924-1925 se numea Cernești. La împărțirea
Cerneteaz, Timiș () [Corola-website/Science/301350_a_302679]
-
Moșul Ioniță, întemeierea satului Moșnița, nu pe locul de astăzi ci în Satu-Bătran la un kilometru distanță, lângă pârâul Subuleasa. Datorită inundațiilor frecvente, moșul Niță a mutat satul pe amplasamentul de astăzi. Moșnițenii au păstrat dreptul de proprietate asupra satului bătrân și hotarul său până pe la 1820, când li s-a luat acest drept. Ei au primit în schimb dreptul asupra pădurii din apropierea satului (spre sud). În 1904 li se ia dreptul asupra pădurii, pentru a fi mai apoi defrișată iar
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
dar în izvoarele istorice germane sau maghiare numele localității apare cu scriere germană - Moschniza, sau maghiară - Mosnitza; în 1891 istoricul Fenyes numind-o chiar cu numele de Mosnicza. Vatra inițială a satului corespunde locului care astăzi poartă numele de Sat Bătrân, lângă pârâul Subuleasa, ale cărui frecvente inundații au obliga locuitorii să-și amenajeze un mare amplasament cunoscut sub numele de Moș Basani (sau Bădani), fapt care explică denumirea de Băseni pentru o mare parte a comunei de astăzi. 2.2
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
să fie menționată existența localității. 1690 - Existența satului în perioada dominației otomane este atestată în însemnările lui MARSIGLI, în care se menționează că MOSNITZA era o așezare aflată în părțile Timișoarei. Vatra satului era așezată pe locul numit azi "Satul Bătrân", loc supus inundațiilor pârâului Subuleasa. 1717 - Conscripția localităților Bănățene întocmită de austrieci, amintește de satul MOSCHNITZ cu 50 de case, ceea ce înseamna că, spre sfârșitul ocupației turcești era o așezare bine populată. 1718 - Ca urmare a cuceririi Banatuluide austrieci, Moschnitz
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
și 32 1801/1802. Prezența lor însă era slabă 1791 - Mosnicza figurează în documente din nou în rândul domeniilor aparținând curții habsburgice 1812 - Se reface biserica din lemn. Locuitorii sunt mutați pe actuala vatra asatului, pierd dreptul de proprietateasupra "Satului Bătrân" și a hotarului acestuia, dându-li-se însă drept urbarial asupra pădurii de lângă sat. 1828 - Statistica oficială amintește încă existența localității Mosnicza Veche. 1839 - Moșnița este descrisă ca fiind un sat românesc cu 1148 de ortodocsi și 36 de catolici
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
1779, ca învățător era Vicentia Cernet, care prea la 24 de elevi. Preoți în comună erau Ioan Ilievici și Trifon Popoviciu. Mosnita se numește în această statistică BASAN. Aceasta denumire este legată de tradiție, conform căreia, ăntemeietorul Moșniței din "Satul Bătrân", anume Moș Ioniță, s-a mutat aici cu ai săi din cauza inundațiilor. Pe acest loc, noua vatră a satului, l-a găsit pe Moș Bașani cu familia sa. Azi o parte din comună poartă încă numele de Bașani, localitate care
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
Moșnița,în comitatul Timiș. Fényes Elek: Moșnița, comună valahă cu 36 catolici, 1148 gr.neuniți, care 336/8 sesiuni iobagiale. În hotarul comunei se cultivă tutun. s-a mutat în locul de azi. La o depărtare de 1 km de Satul Bătrân, unde întâlnește pe Moș Bașani cu familia sa .De la acest Moș Bașani, se numește și azi o parte a comunei Băcăni. În hărțile militare găsim numirea Baseng. Moșnița a fost, până mai deceniile trecute,încojurată de păduri.Prin anul 1903
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
consacrarea unui nou tip de funcție, ci să clarifice o poziție deja existența în Biserică de la început. Pe alocuri (în particular în versetele din Epistola către Țiț) apare că funcția de "episkopos" e deseori similară celei de "prezbiter" ("πρεσβυτερος") sau bătrân al bisericii. Epistola către Timotei menționează diaconi ("διακονοι") într-o manieră care diferențiază funcția de diacon de cea de episcop, fiindu-i subordonată celei din urmă, implicând totodată aceeași calificare. Există referiri că adunările de la începuturi ar fi avut mai
Episcop () [Corola-website/Science/300177_a_301506]
-
fotbalului italian câștigând campionatul în sezoanele 1971-72 și 1972-73 cu jucători ca Roberto Bettega, Franco Causio, José Altafini. De-a lungul deceniului au mai câștigat campionatul de 2 ori. Perioada antrenoratului lui Giovanni Trapattoni a fost o perioadă de succes, "Bătrâna Doamnă" câștigând titlul de 3 ori până în 1984. Aceasta a adus numărul de titluri naționale din palmaresul clubului la 20, clubul adăugându-și încă o stea pe emblemă, fiind singura echipă italiană care a realizat acest lucru. În această perioadă
Juventus Torino () [Corola-website/Science/300281_a_301610]
-
frasin și cele de mesteacăn, afirmă localnicii, sunt adevărate delicatese pentru oile care tocmai au început să fete. După ce de-a lungul zecilor de ani unele case și gospodării au dispărut din varii motive, astăzi se mai pot vedea frasini bătrâni care amintesc că în acel spațiu a existat cândva o locuință. Oamenii văii erau buni păstrători ai tradiției. Datinile și obiceiurile folclorice străvechi se îmbinau în mod fericit cu cele religioase, fapt ce reiese cel mai bine din obiceiurile de
Valea Largă, Alba () [Corola-website/Science/300279_a_301608]
-
înapoi în feudalism și este cu atât mai uimitor pentru că noul kaiser, Josef al doilea, este un adept al ideilor liberale, el anulând în anul 1781 legea iobăgiei. Sagu a avut și un castel frumos, în mijlocul unui parc, cu pomii bătrâni, iar camerele au fost mobilate cu mobile prețioase. A fost proprietatea familiei Atzel-Szapary și ocupată în 1918/19 de armata sârbă. Iar cand sârbii au fost nevoiți să plece au luat toată mobilă cu ei. În 1924 castelul a fost
Șagu, Arad () [Corola-website/Science/300304_a_301633]
-
făurindu-și o gospodărie boierească. Frumos era din naștere. Peste noapte deveni și bogat. Așa că îl bătu gândul către însurătoare. Dar cum gologan la gologan trage și cum nu le poți nimeri pe toate bune, alese o bogătană văduvă, mai bătrână cu mult ca el și cu copii după ea. Aceasta “mâncă” ban cu ban de pe el, până se goli cufărul. Mai rămăseseră muniția și armele, o altă mică avere, pe care le vându haiducilor. Cu o parte din banii câștigați
Țela, Arad () [Corola-website/Science/300310_a_301639]
-
primejdiuiau poziția otomană încă nesigură pe teritoriul european - l-au făcut pe Baiazid să întreprindă o expediție personală de cucerire a Țării Românești, în primăvara lui 1395. Pentru a-și spori posibilitățile de acțiune, la 7 martie 1395 Mircea cel Bătrân și regele Sigismund de Luxemburg au încheiat la Brașov un tratat de cooperare militară antiotomană. Cronicile nu oferă prea multe informații istorice cu privire la desfășurarea bătăliei. Laonic Chalcohondil scrie că după ce a dus populația în munți, Mircea a hărțuit oastea sultanului
Bătălia de la Rovine () [Corola-website/Science/301507_a_302836]
-
in papirusul Ebers. Vechii cretani adorau pe o așa numită zeiță a macilor, care era Mnemosyne și care în același timp era și mama Muzelor, iar macul, respectiv Papaver somniferum, este după cum știm depozitarul a numeroase principii halucinogene. Plinius cel Bătrîn descrie în celebra sa carte "Istoria naturală" efectele semințelor de mac, planta pe care o așază în categoria ierburilor "care aduc înaintea ochilor fantome și iluzii distractive și agreabile". Otrăvitorii de profesie din Evul Mediu întrebuințau adesea plante otrăvitoare ca
Alcaloid () [Corola-website/Science/301538_a_302867]
-
pânzei pentru ornamentație. Femeile măritate au întotdeauna capul acoperit peste părul împletit și strâns într-un conci deasupra cefei (zadia de cap) năframa. Altădată încălțămintea femeilor a fost opinca. Azi, în anii 2000, ea este înlocuită cu ghete la femeile bătrâne și cu pantofi la cele tinere. Bărbații poartă opinci, cioareci (pantaloni țărănești de lînă, de pănură sau de dimie), cămașă albă, spăcelul negru și clopul de paie. Partea răsăriteana a satului, numită Mocira, dinspre râul Sălaj, este cultivată cu fânețe
Rodina, Maramureș () [Corola-website/Science/301587_a_302916]
-
posibil dintr-un antroponim Ieud(i), atestat în perioada medievală. Ieudul este așezat pe Valea Izei, între Sighet, Vișeu și Borșa. A fost atestat documentar în anul 1365. Fost domeniu al voievodului Balc, nepotul lui Dragoș Vodă. La Ieud, biserica bătrână din deal a fost construită de familia nobilă locală Balea la începutul secolului XVII. Biserica este cu un secol mai veche decât biserica de lemn din șes, a doua biserică de lemn din sat, și una dintre cele mai vechi
Ieud, Maramureș () [Corola-website/Science/301579_a_302908]
-
că arboretele ocupa suprafețe mult mai întinse. În prezent, la noi, castanul comestibil este considerat o specie naturală. Unele arborete au vârsta de peste 150 de ani și dimensiuni considerabile (22 m înălțime și 60 cm diametru). De obicei, în arboretele bătrâne, întâlnim frecvent exemplare de peste 70 de ani, ceea ce conferă pădurii un aspect virgin, având mai multe etaje de vegetație. Dintre cele 6 stațiuni din rezervația de la Baia Mare, cele mai frumoase exemplare, cu o înălțime de 22 m, un diametru al
Tăuții de Sus, Maramureș () [Corola-website/Science/301595_a_302924]
-
Potrivit documentului original redactat în limba slava și datată în 25 ianuarie 1553, Radu Voievod întărește stăpânirea Mânăstirii Tismana asupra satelor Trufești, Obedin și Batoți din județul Mehedinți. Se deduce din actul din anul 1553 că aceste sate erau foarte bătrâne și fuseseră dăruite de alți domni care au trăit înainte de aceste vremi, cu siguranță că existau încă din secolul al XV-lea. În ceea ce privește numele satului se presupune că ar fi de origine grecească și ar veni de la cuvântul Batoi care
Comuna Devesel, Mehedinți () [Corola-website/Science/301603_a_302932]