16,546 matches
-
rezultat creșterea temperaturii medii a suprafeței terestre. Doar o mică cantitate a combustibililor pe bază de hidrocarburi sunt biocombustibili, adică derivați din dioxidul de carbon din atmosferă, deci care nu contribuie, prin ardere, la creșterea cantității globale de dioxid de carbon. Andreea Zafiu Emissions.svg|thumb|right|250px|Emisiile anuale de dioxid de carbon, defalcate pe diferiți combustibili, în perioada 1800-2004. Arată rata crescândă de utilizare a acestora.]] Principiul cererii și ofertei sugerează că diminuarea rezervelor de hidrocarburi duce la creșterea
Combustibil fosil () [Corola-website/Science/306419_a_307748]
-
pe bază de hidrocarburi sunt biocombustibili, adică derivați din dioxidul de carbon din atmosferă, deci care nu contribuie, prin ardere, la creșterea cantității globale de dioxid de carbon. Andreea Zafiu Emissions.svg|thumb|right|250px|Emisiile anuale de dioxid de carbon, defalcate pe diferiți combustibili, în perioada 1800-2004. Arată rata crescândă de utilizare a acestora.]] Principiul cererii și ofertei sugerează că diminuarea rezervelor de hidrocarburi duce la creșterea prețurilor acestora. Ca rezultat, exploatarea surselor de energie alternativă, considerate ineficiente economic să
Combustibil fosil () [Corola-website/Science/306419_a_307748]
-
decât exploatarea rezervelor convenționale de petrol, dar pot deveni economic viabile în viitorul apropiat. Vezi Energiile viitorului. Nivelele surselor primare de energie sunt date de rezervele subterane disponibile. Cele mai importante surse de energie primară sunt cele pe bază de carbon. Petrolul, cărbunele, și gazul au stat la baza a 79,6% din energia produsă în cursul anului 2002. (Exprimat în milioane de tone echivalent petrol, reprezintă 34,9 + 23,5 + 21,2.) Nivelul rezervelor (estimările EIA privind resursele, estimările EIA
Combustibil fosil () [Corola-website/Science/306419_a_307748]
-
de tip Pazirik în mijlocul ghețarilor din Valea Pazirik, în Munții Altai din Siberia. Covorul se afla în mormântul unui prinț scit descoperit de către un grup de arheologi ruși sub îndrumarea lui Serghei Ivanovici Rudenko. Testele efectuate cu izotopul radioactiv de Carbon 14 au demonstrat faptul că acest covor fusese țesut în secolul V înainte de Hristos. Acest covor măsoară 2,83 metri lățime și 2 metri lungime și numără 36 noduri simetrice pe cm². Tehnica utilizată la acest covor indică un anumit
Covor persan () [Corola-website/Science/306410_a_307739]
-
18. Dacă fenomenul de încălzire observat este cvasiunanim acceptat de oamenii de știință și de factorii de decizie, există diverse explicații asupra cauzelor procesului. Opinia dominantă este că încălzirea se datorează activității umane, în special prin eliberarea de dioxid de carbon în atmosferă prin arderea de combustibili fosili. Grupul interguvernamental de experți în evoluția climei () afirmă că „cea mai mare parte a creșterii temperaturii medii în a doua jumătatea a secolului al XX-lea se datorează probabil creșterii concentrației gazelor cu
Încălzirea globală () [Corola-website/Science/306404_a_307733]
-
4 față de temperaturile actuale. În perioade mai îndepărtate variațiile de temperatură au atins 22, iar maximele +8. În perioada acestor maxime ghețurile au dispărut complet. Studiului glaciațiunilor a relevat perfecta corelație între temperatură, întinderea ghețurilor și concentrația de dioxid de carbon în atmosferă. Figura alăturată prezintă evoluția temperaturilor în ultimii 2000 de ani. Temperaturile figurate în grafic reprezintă mediile pe câte un interval de 10 ani. Întrucât nu există măsurători de temperatură directe în această perioadă, temperaturile au fost reconstituite pe
Încălzirea globală () [Corola-website/Science/306404_a_307733]
-
10 ani. Întrucât nu există măsurători de temperatură directe în această perioadă, temperaturile au fost reconstituite pe baza măsurării grosimii inelelor de creștere ale arborilor și a grosimii ghețarilor. Datarea inelelor arborilor se poate face pe baza determinării concentrației de carbon 14, activitatea biologică în ultima mie de ani fiind prezentată în figura din dreapta. Variațiile climatice în evul mediu n-au fost așa de mari ca în perioadele glaciațiunilor. Totuși, în ultima mie de ani se observă o perioadă caldă în
Încălzirea globală () [Corola-website/Science/306404_a_307733]
-
natural sau artificial, la încălzirea atmosferei terestre prin modificarea permeabilității atmosferei la radiațiile solare reflectate de suprafața terestră. Principalul element responsabil de producerea efectului de seră sunt vaporii de apă, cu o pondere de 36 - 70 % urmați de dioxidul de carbon, cu o pondere de 9 - 26 %, metanul, cu o pondere de 4 - 9 % și ozonul, cu o pondere de 3 - 7 %. citat de Alte gaze care produc efect de seră, însă cu ponderi mici, sunt protoxidul de azot hidrofluorocarburile, perfluorocarburile
Încălzirea globală () [Corola-website/Science/306404_a_307733]
-
apă se condensează, efect observat toamna și iarna, când scăderea anuală a temperaturilor determină creșterea precipitațiilor. Din cele prezentate, deși vaporii de apă sunt principalul gaz cu efect de seră, nu cu privire la el trebuie luate măsuri în cazul încălzirii globale. Carbonul este elementul principal care asigură viața. Ca și alte elemente chimice, el este angrenat în natură într-un circuit. Cea mai mare parte a combinațiilor sub formă gazoasă este formată din dioxidul de carbon. În figura alăturată sunt prezentate fluxurile
Încălzirea globală () [Corola-website/Science/306404_a_307733]
-
luate măsuri în cazul încălzirii globale. Carbonul este elementul principal care asigură viața. Ca și alte elemente chimice, el este angrenat în natură într-un circuit. Cea mai mare parte a combinațiilor sub formă gazoasă este formată din dioxidul de carbon. În figura alăturată sunt prezentate fluxurile de carbon între atmosferă și biosferă, hidrosferă și litosferă. Începând cu anul 1958 Roger Revelle, ajutat de Charles David Keeling au început să măsoare concentrațiile de CO din atmosferă. Acestea au fost măsurate Mauna
Încălzirea globală () [Corola-website/Science/306404_a_307733]
-
elementul principal care asigură viața. Ca și alte elemente chimice, el este angrenat în natură într-un circuit. Cea mai mare parte a combinațiilor sub formă gazoasă este formată din dioxidul de carbon. În figura alăturată sunt prezentate fluxurile de carbon între atmosferă și biosferă, hidrosferă și litosferă. Începând cu anul 1958 Roger Revelle, ajutat de Charles David Keeling au început să măsoare concentrațiile de CO din atmosferă. Acestea au fost măsurate Mauna Loa, în Hawaii. Aspectul în dinți de fierăstrău
Încălzirea globală () [Corola-website/Science/306404_a_307733]
-
că concentrația de CO a crescut de la 316 ppm în părți volumice în anul 1960 până la cca. 385 ppm în iarna anului 2007. În luna mai 2014, Organizația Meteorologică Mondială a anunțat că media lunară a concentrației de dioxid de carbon din atmosferă a depășit pentru prima dată valoarea de 400 ppm în luna aprilie 2014, în întreaga emisferă nordică . Conform NOAA, concentrația medie lunară de CO2 în aprilie a depășit valoarea de 401,3 la stația amplasată în Mauna Loa
Încălzirea globală () [Corola-website/Science/306404_a_307733]
-
Mauna Loa. Datele publicate în Greenhouse Gas Bulletin susțin că nivelul global de CO2 din atmosferă a ajuns la 393,1 ppm în 2012, cu 141% mai mult decât în epoca preindustrială (278 ppm). În medie, concentrația de dioxid de carbon din atmosferă a crescut cu 2 ppm pe an în ultimii 10 ani, iar estimările OMM susțin că nivelul concentrației medii anuale va depășii valoarea de 400 ppm în 2015 sau 2016. 2015 este de așteptat să fie cel mai
Încălzirea globală () [Corola-website/Science/306404_a_307733]
-
în 2015 sau 2016. 2015 este de așteptat să fie cel mai cald an din istorie.2015 este de așteptat să fie cel mai cald an din istorie. Este o altă combinație chimică sub formă gazoasă în care se găsește carbonul în atmosferă. La cantități volumice egale, metanul produce un efect e seră mai important decât dioxidul de carbon, însă datorită concentrațiilor sale mici în atmosferă, de cca. 1,8 ppm efectul global este mai mic, cam un sfert din cel
Încălzirea globală () [Corola-website/Science/306404_a_307733]
-
de așteptat să fie cel mai cald an din istorie. Este o altă combinație chimică sub formă gazoasă în care se găsește carbonul în atmosferă. La cantități volumice egale, metanul produce un efect e seră mai important decât dioxidul de carbon, însă datorită concentrațiilor sale mici în atmosferă, de cca. 1,8 ppm efectul global este mai mic, cam un sfert din cel al CO. De la începutul revoluției industriale concentrația de metan în atmosferă a crescut cu 149 %. Ozonul din straturile
Încălzirea globală () [Corola-website/Science/306404_a_307733]
-
în infraroșu emisă de sol, ceea ce face ca el să producă un efect de seră. Efectul de seră global al ozonului este greu de estimat exact, ultimele rapoarte ale IPCC estimează acest efect la cca. 25 % din efectul dioxidului de carbon. Alte gaze care produc efect de seră: protoxidul de azot, hidrofluorocarburile, perfluorocarburile și fluorura de sulf. Vulcanismul este un factor a cărui importanță a fost subestimată până recent. Vulcanismul contribuie la încălzirea globală în două moduri: Se consideră că efectul
Încălzirea globală () [Corola-website/Science/306404_a_307733]
-
că efectul vulcanilor în perioada preindustrială (înainte de 1850) a fost de încălzire, dar după, efectul a fost de răcire, datorită contribuției la întunecarea globală. Activitatea umană în perioada industrializării a dus la: De la începutul revoluției industriale concentrația de dioxid de carbon a crescut cu 32 %. Aceste niveluri sunt mult mai mari decât cele măsurate în cadrul programului "Ice Core", și sunt comparabile cu cele atinse acum 20 de milioane de ani. Producerea de CO prin arderea combustibililor fosili, a căror ponderi în
Încălzirea globală () [Corola-website/Science/306404_a_307733]
-
oprească definitiv. Încălzirea globală determină ridicarea temperaturii solului, ceea ce duce la uscarea lui, favorizând incendiile de pădure. Între 20 iunie și 8 iulie 2008 în California se declanșaseră deja 18 000 de incendii, devastând 241 600 ha. În afară de perturbarea ciclului carbonului, incendiile pot duce la eroziunea solului, analog cu efectele despăduririlor. Deși prin ardere se creează un efect sinergic, totuși, prin încălzire regiuni mai nordice devin propice pentru dezvoltarea pădurilor, astfel că efectul incendiilor de pădure asupra fenomenului de încălzire globală
Încălzirea globală () [Corola-website/Science/306404_a_307733]
-
calculatoare puternice se obțin previziunile. Aceste modele inițial simulau doar modificările de temperatură și deplasările maselor de aer atmosferic și de apă ale oceanelor, fenomene tratate cu mijloacele CFD. Ulterior modelele au fost dezvoltate, încluzând efectul de seră (inclusiv ciclul carbonului și efectul antropic), efectul aerosolilor, al norilor, al utilizării solului, al oceanelor și al forcingului radiativ. Aceste modele sunt acceptate de comunitatea științifică și pot simula înclusiv variații climatice sezoniere, fenomenul El Niño, variația nivelului apei în nordul oceanului Atlantic
Încălzirea globală () [Corola-website/Science/306404_a_307733]
-
în acoperirea vârfurilor de sarcină. Energia eoliană este disponibilă doar în anumite zone, iar randamentul captării sale este scăzut. Arderea biomasei s-a practicat din cele mai vechi timpuri, oamenii folosind drept combustibil lemnul. Din punct de vedere al ciclului carbonului arderea plantelor este ecologică. Deși prin arderea lor carbonul coținut în ele este eliberat în atmosferă sub formă de CO, acest carbon provine chiar din CO din atmosferă, captat în procesul de fotosinteză. Deci arderea plantelor este un proces de
Încălzirea globală () [Corola-website/Science/306404_a_307733]
-
doar în anumite zone, iar randamentul captării sale este scăzut. Arderea biomasei s-a practicat din cele mai vechi timpuri, oamenii folosind drept combustibil lemnul. Din punct de vedere al ciclului carbonului arderea plantelor este ecologică. Deși prin arderea lor carbonul coținut în ele este eliberat în atmosferă sub formă de CO, acest carbon provine chiar din CO din atmosferă, captat în procesul de fotosinteză. Deci arderea plantelor este un proces de reciclare a carbonului, spre deosebire de arderea combustibililor fosili, care introduce
Încălzirea globală () [Corola-website/Science/306404_a_307733]
-
a practicat din cele mai vechi timpuri, oamenii folosind drept combustibil lemnul. Din punct de vedere al ciclului carbonului arderea plantelor este ecologică. Deși prin arderea lor carbonul coținut în ele este eliberat în atmosferă sub formă de CO, acest carbon provine chiar din CO din atmosferă, captat în procesul de fotosinteză. Deci arderea plantelor este un proces de reciclare a carbonului, spre deosebire de arderea combustibililor fosili, care introduce în atmosferă noi cantități de CO. Totuși arderea lemnului nu este o soluție
Încălzirea globală () [Corola-website/Science/306404_a_307733]
-
este ecologică. Deși prin arderea lor carbonul coținut în ele este eliberat în atmosferă sub formă de CO, acest carbon provine chiar din CO din atmosferă, captat în procesul de fotosinteză. Deci arderea plantelor este un proces de reciclare a carbonului, spre deosebire de arderea combustibililor fosili, care introduce în atmosferă noi cantități de CO. Totuși arderea lemnului nu este o soluție bună, deoarece ritmul de regenerare al copacilor este mic, regenerarea lemnului durând cca. 30 de ani. O soluție alternativă este arderea
Încălzirea globală () [Corola-website/Science/306404_a_307733]
-
a propus o ipoteză conform căreia mica eră glaciară ar fi avut cauze antropologice. Cercetătorul speculează că depopularea Europei din timpul Morții negre și în consecință scăderea producției agricole ar fi favorizat reîmpădurirea și înmagazinarea unei mai mari cantități de carbon din atmosferă, fapt care ar fi dus la prelungirea micii ere glaciare. Problematic pentru identificarea clară a cauzelor rămâne faptul că nu există un consens asupra a ceea ce poate fi definită o climă „normală” a Pământului. Comunitatea științifică este împărțită
Mica eră glaciară () [Corola-website/Science/306447_a_307776]
-
ocupă partea de sud-est iar în Italia cea de nord-est. Mai poate fi găsit și sub denumirea de Platoul Karst. Aici au fost studiate pentru prima dată formele de relief create de disoluția calcarului de către apa încărcată cu dioxid de carbon. Din această cauză se poate spune că formele de relief prezente aici reprezintă carstul clasic. Această regiune este faimoasă deoarece de aici derivă termenul de carst, relief carstic. Geografic, acest podiș se găsește cuprins între valea râului Vipava, Dealurile Vipavska
Podișul Karst () [Corola-website/Science/305885_a_307214]