18,035 matches
-
mei, dintre prietenii mei, la 20 de ani, 15 ani... Păi, pă ce? Pentru ce? Pentru nimic! Absolut pentru nimic, decât numai și numai că ai fost bănuit sau cineva o suflat că ei doi se Întâlnesc... „Aaa, o avut curaj să se Întâlnească? Ăștia precis că iar o stat Împreună, iar o pus ceva la cale... Hai cu ei!” E, așa au fost adunați și-așa au fost condamnați a doua oară, absolut fără vină... Vă spun eu! Pur și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Lasă pe altu’!”. Și, În final, să uită În spate și mă vede pe mine. „Bă, ia vino mă-ncoa’, ăla cu mustățile mari! Din momentu’ ăsta ești șef de cameră! Tu ce-ai fost afară?” Io am avut și curaj așa, nu prea mi-a fost frică de bătaie, că am fost rezistent. Zâc: „Domne, mai mare În grad ca dumneavoastră!”. „Bă, te ia mama dracu’! Tu nu faci cu mine aicea... Ce-ai fost?” „Am fost căpitan!” „Șef de
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
să vorbească omu’ ăsta... În favoarea noastră. Cum am fost arestați, chinuiți, bătuți, maltratați, copii de muncitori și de țărani, bine educați, bine pregătiți profesional și politic... Vă spun sincer... plângeai domne-n sală. E, atuncea Însă și noi am prins curaj. Noi n-am avut avocați, decât Malacu a avut un avocat, și restu’ am vorbit noi. Și seara la șapte, completu’ de judecată a intrat În deliberare. După zece minute, a revenit În sală și-a citit hotărârea. „Tribunalu’ hotărăște
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de pozițiile lui Nicolae Filipescu, agitator neobosit (dar și nechibzuit) pe care, de altfel, îl va frecventa mai intens acum, chiar în intimitatea salonului acestuia. Profitând de încrâncenata luptă pentru putere la nivelul echipei conducătoare a partidului, Bacalbașa va căpăta curajul să-și exprime opinii personale îndrăznețe privind necesitatea unei politici externe energice a României care să creeze condițiile pentru înfăptuirea idealului na țional („Poporul român voiește ca să schimbe temeiul cumin țeniei sale; după o 12 studiu introductiv 10. C.C. Bacalbașa
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
mai ușor de revizuit, vor apărea în continuare la Editura Humanitas. Înainte de a încheia țin să le mulțumesc tuturor acelora care, de-a lungul anilor, s-au pronunțat în presă mai mult decât favorabil referitor la această ediție, insuflându-ne curajul de a persevera atâta vreme cât s-a putut: Șerban Cioculescu (România literară nr. 14, 1988), Z. Ornea (România literară nr. 12, 1988; nr 13, 2001), Mircea Anghelescu (Luceafărul nr. 4, 6, 1994), Teodor Vâr golici (Adevărul literar și artistic nr. 205
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
scoată castanele din foc și să ia răspunderea. Atât de tineri, și totuși aveau acel simț de conservare care, în viața de mai târziu, se numește „dibăcie“ și „deșteptăciune“. Omul fu găsit, acela eram eu. Încă de atunci am avut curajul faptelor ce săvârșeam și nu mi-a plăcut să fiu în dosul paravanelor. Spiritul de revoltă începea să mă însuflețească. Deci am scris plângerea și am semnat-o cel dintâi. Apoi am dus-o singur domnului director Buchholtzer. în bucurești
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
sunând dintr-o tigaie purtată sub cearșaf, agitând un băț aprins și spunând cu glas răgușit vorbe amenințătoare. Aceasta, când copiii făcuse[ră] „nebunii“. Apariția înfricoșătoare se numea „Joimărița“. Sistem de educațiune absurd, la îndemâna oamenilor inculți, care contribuia să înmoaie curajul copilului, să-l facă fricos și laș și să-l dezarmeze în viață. Mai era și descântecul: când un copil avea durere de cap sau altă indispoziție, se aducea un pahar cu apă și un cărbune aprins. Copilul trebuia să
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
se va nimici cu totul popularitatea. Ar fi fost însă o neglijență din cele mai de osândit să mai ascund răul învechit care ne roade și să părăsesc viitorul țării în voia coteriilor. Cel ce într-o oarecare pozițiune are curajul să spună adevărul și să numească lucrurile pe adevăratul lor nume, negreșit că se vede imediat părăsit propriilor sale forțe, însă cu această diferență în avantajul meu, că conserv libertatea de a mă întoarce în scumpa mea patrie și a
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
navală din Brest (Franța), ajutor al comandantului flotilei române, era detașat pe lângă comandamentul flotilei ruse de pe Dunăre. El nu se afla pe șalupa Xenia, ci pe șalupa Rân dunica, alături de comandantul expediției, locotenentul de marină Dubasov. Maiorul Murgescu a dovedit curaj și prezență de spirit în momentul în care mecanicul român al Rândunicii, fiind rănit, i-a luat locul, reușind să redreseze șalupa. Rezultatul expediției nocturne a fost scufundarea - cu ajutorul a două torpile de scondru - a canonierei cuirasate „Duba-Seifi“ („Hivizi Rahman
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și care avea la bord 12 ofițeri și 120 de soldați. Ca urmare a actului său de vitejie maiorul buzoian Ion Murgescu a fost citat prin ordin de zi pe întreaga armată („a dat probă în această împregiurare de mult curaj și sânge rece și a reprezentat bine armata română“ - MOF., nr. 127, 7/19 iunie 1877, p. 3679), conferindu-i-se totodată crucea de cavaler al Peste câteva zile, ziua precisă n-am notat-o, Marele duce Nicolae, co mandantul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
mondial, aveau proporțiile unor întâmplări colosale. Luarea unui singur drapel de către un soldat într-o luptă singulară fu apoteozată în toate felurile, iar soldatul Grigore Ion prezentat ca un erou legendar. Această înscenare era de altfel impusă, căci trebuia întărit curajul unei armate de țărani, fără tradiții militare, fără cadre solide, fără conștiința valoarei sale. 382 bucureștii de altădată roumaine; Emile Galli este menționat ca director de la 6/18 octombrie 1879, iar ca proprietar-fondator și editor de la 31 martie/12 aprilie
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
unităților române, în valea numită apoi Valea Plângerii. anul 1877 385 Afacerea veni în Parlament în urma stăruințelor lui Nicolae Lahovary, tatăl maiorului. Într-o ședință a Camerei, Ion Brătianu respinge acuzarea adusă maiorului și-i aduce laude pentru priceperea și curajul său. Victoriile de la Plevna și eroismul dorobanților din Regimentul 13 de Vaslui inspiră pe Vasile Alecsandri care publică atunci Peneș Curcanul. În lauda vitejilor din Regimentul 13, Alecsandri scrie nepieritoarele lui versuri: Plecat-am nouă din Vaslui Și cu sergentul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
penitenciarul de la Cozia. Supoziția lui Bacalbașa că ar fi fost suprimat „din ordin superior“ este foarte puțin probabilă, Pantazescu încumetându-se, de mai multe ori, în toată perioada de detenție (la început în închisoarea de la Bisericani) să evadeze cu un curaj și o îndemânare ieșite din comun („Après plusieurs essais d’évasion, plus audacieux les uns que les autres, il a été dernièrement tué par une sentinelle qui l’avait surpris dans une nouvelle tentative de fuite, au moment où il
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
surpări interioare; am notat înălțimi (atît cît am putut urca eu) și prăpăstii de gînd. În rezumat, am făcut medicină și arheologie sufletească; am făcut ceea ce face orice diarist. Consider confesiunea un act igienic, un act salutar, un act de curaj. M-am ferit însă de prim-planuri ample. Exact ar fi să spun că m am strecurat cu propria poveste pe lîngă ori în continuarea poveștilor despre ceilalți. Întîi, mereu ceilalți, apoi eu. Partizan tenace al ideii de sinceritate, m-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
undeva departe, oamenii se întovărășeau, plecau pregătiți „pentru tot ce e mai rău”. Tata însă, nu o dată, pornea la drum lung singur, numai cu Bicu, calul nostru, și cu palmele goale. Nici nu îndrăzneam să-l întreb cum de are curajul să meargă la Frasin, după scîndură, sau la moara din Zvoriștea, după făină, prin lunci și păduri, prin hîrtoape și locuri pustii. Mie îmi era frică, noaptea, să ies pînă la poartă, necum pînă în fundul grădinii unde întunericul părea și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
îmi ziceam, posibile. Azi, continuînd lectura, am descoperit, nu fără o anume dezamăgire, că O.ș. avea la data amintită numai 26 de ani. La acea vîrstă și rezervele mele afective erau intacte, curgea în mine alt sînge, aveam alt curaj, altă încredere în viață. De atunci a urmat un deceniu de exploatare intelectuală, de risipă, de demersuri inutile care nu numai că m-au plafonat social, dar mi-au și insinuat îndoiala asupra utilității a ceea ce fac. Dezamăgit, amîn uneori
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
local va face legătura între aceste două întîmplări. Televiziunea transmite imagini din timpul pelerinajului la catafalcul defunctului. Femei și bărbați trec plîngînd cu exasperare (plînsul acela care seamănă cu un rînjet). Unii dintre ei, excedați de spaimă, nici nu au curajul de a privi sicriul de sticlă în care e așezat Marele Conducător. Durerea lor e mai adîncă, s-ar părea, decît dacă le-ar fi murit cineva din familie. Ce se va întîmpla după asta? E o întrebare care poate
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
A fost cincisprezece ani învățător, apoi organist, în fine profesor de armonie și contrapunct la Conservatorul din Viena, instituție care, spre sfîrșitul vieții, i-a acordat titlul de doctor onorific. Bruckner îl venera pe Wagner, al cărui exemplu îi da curaj în tentativa de a elibera muzica de canoanele clasice. Admirația nu i-a fost răsplătită în nici un fel de autorul lui Parsifal. În schimb, criticii (Johannes Brahms și Eduard Hanslick) au reușit un timp să-l marginalizeze și aproape să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
apoi, că „progresul moral”, care pare definitiv, se poate prăbuși oricînd și că, așa cum arată uneori „faptul divers” din ziare, fiara n-a dispărut, ci, în mulți, doar hibernează. Lucid și, în egală măsură, sceptic, Fourastié îmi pune la încercare curajul de a recunoaște niște realități care, îmi dau seama, ne-au fost prezentate adesea cam edulcorat. Referitor la tema enunțată în titlu, el vorbește de necesitatea unei „universități viagere” (sinonimul „educației permanente”), de generalizarea „anului sabatic” (formă de reciclare necunoscută
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mă întoarce la Bacău, acasă. Gara de Nord era paralizată. Am revenit lîngă blocul Zuței, în care mai locuiau N. Steinhardt, regizorul Jean Georgescu, o fiică a pictorului Löwendal ș.a. Între timp, numărul celor adunați aci crescuse: persoane care nu mai aveau curajul să se întoarcă în apartamentele lor, curioși porniți să treacă în revistă toate dezastrele nopții, „corbi” veniți din mahalale cu gîndul de a jefui, milițieni care înconjuraseră zona. Se dădea ca sigură știrea că sub dărîmături se află cîntăreața Doina
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
căci singură interpretarea permite stabilirea de raporturi între primul și al doilea Mussolini”. Întrebarea e însă dacă această aspirație se poate realiza în timpul vieții lui „Mussolini”. Instalat în legendă, îl mai interesează, oare, figura sa adevărată? în fine, cîți au curajul să se ocupe de această patiserie a celebrității? *„Mergem mai rău ca animalele!”, a strigat unul din cei aflați lîngă mine în cursă. N-am putut să-l contrazic. Autobuzul a plecat supraaglomerat, iar la fiecare stație, de coborît nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
care mi-o dă reușita unei cronici sau a unui articol. Recunosc, articolele mele de început erau cam țepene, scrise într-un limbaj rebarbativ. Se vede în ele maimuțăreala, la nivelul expresiei, a scrisului călinescian. Pînă acum, n-am avut curajul să le adun (cum mi s-a sugerat) în volum. Din activitatea primilor cinci ani (1963-1968) n-aș putea reține decît cîteva fragmente. Abia după acest interval am devenit mai consistent și mai simplu, dar nici ceea ce am publicat în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
atît: „Asta mi-i necaz, că n-ai și tu cărți!” * Am dat, din întîmplare, peste colecția „Ateneului” de pe anul 1968. Figurez, cu cronici, în 11 din cele 12 numere. A le reciti, după un atare interval, mi-a cerut curaj. Mă nemulțumește în acele comentarii etalarea unor „intuiții”, forma pretențioasă, abuzul neologistic, „vocea de cap”, cam stridentă, cu care-mi afirm judecățile. Sînt defecte pe care gustul meu de acum le condamnă. Azi străduința mea e de a expune calm
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de la ei am deprins-o. * Dacă ar fi să-mi investesc sentimentele într-un scriitor al Antichității acela ar fi Horațiu. O imagine a lui, formată pe cînd pregăteam, ca student, un seminar, în care i se accentua calmul și curajul observației pertinente, mi s-a lipit de suflet. Cercetîndumă, m-am descoperit, în acel moment, la fel cu el. Nu cunosc prea multe despre viața sa, în afara biografiei făcute de Suetoniu și a unor texte din istoria literaturii latine, dar
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ca oaspete, în fața guvernului republicii de peste Prut, unde ar fi afirmat: „Am plecat de acasă și am ajuns acasă”. Mi se pare inutil să comentez: legendele au și început să-și ia zborul!... *Aseară (16 decembrie 1983), am vorbit despre curajul lui Al. Husar, în prezența acestuia, ca toast, după lansarea Mitopoeticii sale. Curajul de a se dedica timp de peste două decenii unei idei; curajul de a scrie o carte pe o temă care nu e la modă: estetica (ea poate
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]