16,375 matches
-
în învățământ. Observă, printre altele, că presupușii contabili au tresărit și au devenit mai atenți la auzul numelui său. Oare de ce? Cu această întrebare în gând, la care tot nu avea decât un probabil răspuns, hotărî să privească afară, prin geamul închis. Pe măsură ce trenul înainta, pata cea neagră dinspre orizont, însoțită de fulgere tot mai puternice și mai dese, se apropia și se mărea, până când soarele învins, s-a lăsat acoperit în întregime nu fără a încerca să apară din nou
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
a transformat brusc în grindină. Puzderie de pietricele albe cădeau cu viteză pe acoperiș, producând un zgomot ca în imediata vecinătate a cascadei Niagara. Multe se loveau chiar de sticla ferestrelor, sporind îngrijorarea călătorilor. Apa șiroia pe partea exterioară a geamului și din această cauză nu se putea vedea prea bine ce se întâmplă afară. E o adevărată rupere de nori! exclamă tatăl profesoarei. Ne-am pricopsit și noi cu ceva! Bine că s-au strâns deja cerealele de pe câmp!, îi
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Înviere a Domnului. Îmbrăcați în straie de sărbătoare, cu ouă roșii în mâini, în jurul mesei încărcată cu cozonaci, bunica, suveranul din umbră al familiei, împreună cu părinții, cu frații și surorile mai mici, gălăgioși ca de obicei, sărbătoreau evenimentul când, la geamul de la ușă, o căciulă rusească apăru deasupra perdelei. Precis era un militar rus! Dorea și el, sărmanul, să facă Paștele într-o casă de om! Îl vor omeni cum se cuvine cu un păhărel de secărică, un ou roșu, o
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
tatăl o barieră vie de un volum și statură apreciabilă, în umbra căruia putea sta discret, aproape fără a fi observat de persoana cu care experimentase primele litere din alfabetul complicat al iubirii, precum și de mama sa. În dreapta, locurile de lângă geam, șase și patru, erau ocupate de membri familiei Carp: Vlad și Elena, iar locurile doi și opt erau ocupate de Florin care moțăia sprijinit cu capul de brațele mamei. Dacă dorea să discute cu unul din membri familiei Bălănescu, era
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
călătorilor că aceste mecanisme se străduiesc din răsputeri să-și facă datoria și să-i ducă la destinație cu bine. Călătorii nu au altceva de făcut decât să aibă încredere în perfecțiunea lor. De pe locul lui, Florin se uita prin geam de la distanță cu nostalgie și interes. Probabil, dorea să vadă cât mai multe, ca să aibă ce povesti copiilor de aceeași vârsta, precum și celor mai mici ca el, care nu au mers cu trenul în viața lor. Din când în când
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
pentru ea, dar va fi, probabil, primul duș rece cu adevărat pe care-l va face în viață. Între timp trenul oprise într-o gară. Se simțea un miros nu prea plăcut. Bidaru a ieșit pe coridor, să privească prin geam afară și să se orienteze. În apropiere, pe o linie paralelă, staționau câteva vagoane pline cu oase de cornute mari. Fără îndoială, era vorba de Fabrica de Zahăr Sascut, recunoscută și de copii. O jumătate de oră și va ajunge
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
putu abține și le spuse celor din compartiment: De la întâi septembrie aici, în Valea Seacă, îmi voi începe cariera de profesor. În momentul acela toți cei cinci rămași în compartiment, din curiozitate și aproape simultan, și-au îndreptat privirile spre geamul deschis, prin care se putea vedea gara, ca să observe măcar o clipă locul unde îl vor putea găsi în viitor pe tovarășul lor de călătorie. Gara părea îngrijită, curată, cu ronduri de flori împrejmuite cu garduri vii și destul de populată
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
el, pe locurile 63 și 65, iar fiica, care trebuia să ocupe locul 62, fiind deja în picioare, după ce răspunse la salut în numele tuturor, își puse în aplicare același plan cu puțin înaintea tatălui: Ieși pe hol să privească prin geam. Noii veniți, după primele impresii, erau sigur intelectuali, după felul cum se priveau, păreau îndrăgostiți sau doi proaspăt căsătoriți, după vârstă și comportament, erau doi vechi capi de familie: soț și soție fără nicio îndoială. Bărbatul părea înalt, ras proaspăt
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
bine decât mama ei? Era spre sfârșitul unei minunate zile senine de aprilie. Soarele deja coborâse spre asfințit, gata-gata să se ascundă după orizont. Un disc portocaliu-roșcat, parcă mai mare ca întotdeauna, își revărsa în compartiment, prin sticla transparentă a geamului, paralel cu orizontul, fantele sale de lumină. Acestea, ultimele pentru ziua respectivă, încălzeau parcă mai puternic obiectele pe care le întâlneau în cale. În partea opusă, se perindau prin fereastra dinspre răsărit, luminate pentru câteva secunde de razele aceluiași disc
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
noi așteptăm o nepoțică. Soția se va bucura mult, când va afla cu cine am călătorit până în capitală. Apoi, după o scurtă pauză, exclamă ca pentru sine: "Ce repede trece vremea!" în timp ce fiica tăcută și îngândurată privea spre apus prin geamul închis de pe coridor la ultimele lumini trimise de astrul zilei, lumini ce se reflectau numai pe ramurile din vârf ale plopilor sau ale altor arbori înalți, înșirați de-a lungul terasamentului. Tatăl îi făcu semn cu degetul arătător, ceea ce însemna
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
adunați ad-hoc, norii negri ce acopereau orizontul în întregime; la răsărit liziera, de-a lungul căreia întreaga garnitură se strecura cu viteză și încăpăținare, au învăluit în întuneric și pe neașteptate micul compartiment. Fețele călătorilor aproape că nu se distingeau. Geamurile erau deja ude pe dinafară și aburite prin interior. O pâclă lipicioasă, prin care privirea abia pătrundea, înconjura trenul. Seara își intrase în drepturi depline și irevocabile. Influențat de starea atmosferică sumbră, de cele discutate anterior, de situația confuză sau
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
luminate ale librăriilor, ale nenumăratelor magazine mai mici sau mai mari, precum și la sumedenia de brazi împodobiți cu lumini multicolore. Excepție făceau unele restaurante, cazinouri sau baruri de noapte, a căror activitate interioară nu putea fi observată de trecători, deoarece geamurile din sticlă mată, storurile sau perdelele groase, precum și portarii, îmbrăcați în uniforme, stăteau stavilă privirilor indiscrete. Totuși, trecând prin fața unui cazinou nou înființat, camuflat jur-împrejur cu draperii groase ca în timp de război, din pură curiozitate, se hotărî să-i
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
a daaa din mâini"... Da... A da din mâini; un mic copilaș... Amintiri suprapuse... Mai multe în același tablou... Nu-i venea în minte ordinea lor. Care din ele să fi fost prima? În timp ce tatăl său dărâmase un perete cu tot cu geam și nervos bolborosea ceva într-o limbă necunoscută, el, ajuns sub masă într-o stare de anamneză, din covata în care se legăna singur mai mult decât trebuia, privea în jur și nu înțelegea nimic? Ori poate la începutul unei
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
aminti la ce se gândea când a adormit atât de profund. După o încercare nereușită, și-a dat seama că nu-și mai amintește nimic și că nici nu mai poate dormi. Ca să se convingă, ridică storurile și privi prin geam. Zăpada depusă de cu seara aproape că nu mai exista; se topise în cea mai mare parte, deoarece pământul încă emana căldură; vântul aproape că încetase, în schimb, după toate aparențele, frigul se întețea, iar pe masa din fața lui îl
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de el, trebuia să țină în secret această hotărâre irevocabilă. Acum îi venea singur să râdă de naivitatea lui. Ce simplă și ușor de înțeles era pe atunci dragostea! I-a întâmpinat chiar Mișu în persoană. Îi observase, probabil, prin geam. Avea în față aceeași livadă cu mulți pomi fructiferi, aceeași grădină cu ronduri de flori despărțite prin pietre văruite în alb, aceeași casă ca un zar uriaș îmbălsămat în verde, numai cele două străzi, la întretăierea cărora se afla întreaga
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
miazănoapte sufla un vânt tăios care îngheța nările. Nori grei fugeau învălătucindu-se pe cer, în straturi tot mai groase, aducând zăpezi. Pădurea era înecată într-o întunecime înfricoșătoare. Totul părea ca mort. Doar la casa pădurarului, în ochiul de geam lat de-o palmă, pâlpâia o lumină palidă. Fumul din hogeag, învăluit de vânt, părea să-l bage înapoi în vatră. Înăuntru, în casă era frământare mare... Se lupta pentru viață. - Ha‟di Axinia, hai fata mami... împingi, împingi, fata
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
prispă, doarme nestingherit de străini, dar care, odată cu lăsarea întunericului, picior de om nu se mai apropia de portiță. Casă veche, cu tindă între două odăițe, lipite pe jos cu lut galben, în capăt un iatac cu un ochi de geam ce dă în livadă, pereții și bagdaliile albe, prispă, de jur-împrejur... În odăița de o austeritate monahală, două laițe pe colț, cu așternuturi, oglinda veche, tocmai de când s-a jucat nunta Săfticăi la poartă, după obicei -, cu apele îmbătrânite... o
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
a fost gata să deie o mână de ajutor celor în nevoie. ...De două zile și două nopți, neostenită, o îndeamnă pe tânăra femeie..., „haidi, fata mami‟, ...înc‟ olecuță, înc‟ olecuță“. Într-un răgaz dintre îndemnuri, privea prin ochiul de geam, la urgia de afară, care parcă din nou se întețea. Viscolul zgâlțîia acoperișul... văzduhul gemea în depărtare. În răstimpuri, pe pale de vânt, se auzeau urlete de lupi flămânzi, înmulțite de ecoul văilor... Era înfricoșător, lugubru, ăuitul lor. O rafală
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
o gătit gazu‟, mătușî Săftica repetă el, încet, mai mult pentru sine, ascunzându-și gândul superstițios. Scăpară un chibrit și aprinse opaițul, cu seu de oaie, și odată odaia se umplu de o lumină gălbuie. Prin cele două ochiuri de geam, o lumină palidă, năvăli în întunericul de afară, semn că înăuntru mai era viață... Sărmana femeie, părăsită de ultimele puteri, alunecă într-un fel de somn adânc, ca de moarte,... nici nu mai gemea. - Vai di mini, Antoani mamî..., să
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
într-un glas, înfricoșați „Hai, hai, mai încearcă!“ Deodată, tânăra femeie deschise ochii mari, mari... încruntată și cuprinsă de o criză ciudată, începu să mârâie și să ăuie ca lupii; lugubru și tânguitor... Bătrâna, deși trăită la marginea pădurii în geam cu lupii, se înfricoșa în toată făptura ei, rămânând ca mută. „Am văz‟t, ci n-am văz‟t în viața me‟...!“ avea să povestească ea mai târziu. Starea aceea ciudată, a ținut o clipă-două... apoi, femeia se liniști, că
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
față necunoscută... Lacrimile îi spălară obrazul ostenit... dar, tot frumos. - Liniștești-ti, fata mamii... hai, hai să mai încercăm!... o îndemnă bătrâna, cu blândețe, revenindu-i inima la loc... Din nou o rafală... un trosnet de creangă ruptă, izbi în geam. Femeia, cu o voință nebănuită, lupta pentru viață. Un junghi îi împunse ascuțit pântecele, făcând să i se clătine mintea de durere. Se zvârcolea în chinuri, ca o râmă strivită la un capăt. Afară, crivățul urla ca o fiară, în
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
întâmplă ceva dincolo de priceperea lui. Arșița din ea o mistuia... Începu să bâiguie, să aiureze, strigând mereu ceva nedeslușit... Durerile și zbaterile din sufletul ei nu mai conteneau. Furtuna de afară se porni din nou, parcă, mai înverșunată, plesnind în geamuri și-n pereți. Dintr-o dată, un ăuit prelung și mârâitul lui Pârvu din coteț, - unde era închis noaptea, împotriva lupilor-, tulbură liniștea nopții, îl făcu pe Anton să tresară. Prin ceardac se auziră pași ușori, prelingându-se Anuca, fata pădurarului
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pereți. Dintr-o dată, un ăuit prelung și mârâitul lui Pârvu din coteț, - unde era închis noaptea, împotriva lupilor-, tulbură liniștea nopții, îl făcu pe Anton să tresară. Prin ceardac se auziră pași ușori, prelingându-se Anuca, fata pădurarului 49 pe sub geam. Baba Săftica, neclintită, n-o scăpa din ochi pe tânăra femeie. A auzit și ea ăuitul lupului, și pașii prin ceardac, dar n-a întors capul. O rafală violentă, izbi, parcă, gata să smulgă din țâțâni ușa de la tindă, și
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
slobozi din pântecul femeii, că n-ai fi crezut că-i de copil; un fel de ăuit înfricoșător. În acelaș timp un urlet sălbaic se auzi în ceardac. Când pădurarul se uită... un cap mare de lup acoperea ochiul de geam. Nu-l luă în seamă, pentru că nu era prima oară când sălbăticiunile pădurii, pe geruri mari, îi călcau ceardacul. Dar, în acelaș timp, mai multe urlete se auziră la marginea pădurii pe lizieră. Lumina tulbure a zorilor începu să-și
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
numai de necaz cernit... Deodată, ochii i se lărgiră, mult... și izbucni într-un hohot de plâns, care se prelungi într-un răcnet... și, leșină. Se lumina de ziuă... Raze năuce de lumină străbat de afară, timid, prin ochiul de geam. Opaițul arde cu flacăra dreaptă și liniștită. Anton își netezea tânara nevastă, pe creștet, cu palmele lui mari, neînvățate cu dezmierdări, plângând încet. Afară, pe lizieră, urletele lupilor, învălmășite cu frământările văzduhului, nu mai conteneau. Când Anton se uită spre
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]