16,713 matches
-
întoarcere retrospectivă este pentru mine cu atât mai fermecătoare, cu cât; toate le revăd acum prin oglinda închipuirei înseninate, dezbrăcate de caracterul acut al patimilor momentului, sub un colorit dulce pe care îl dă perspectiva depărtărei! Așadar, să mi se ierte dacă voi începe istorisirea vieței mele chiar de la leagăn. Nu știu dacă fac operă utilă descriind o existență modestă, puțin interesantă și care n-a culminat prin zgomotoase triumfuri. Dacă însă m-am hotărât a lua condeiul în mână este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
spatele mele ușa deschizându-se încet și un om înaintând tiptil cu pași târâtori spre mine. Era Gavril Buzatul, vestitul călău, care spânzurase sub Mihai Sturdza vreo 20 de hoți condemnați la moarte. El însuși fusese condemnat la moarte și iertat numai pentru că primise să îmbrățoșeze gingașa meserie de călău. Era țigan de origină, avea o figură hâdă38, neagră, lustruită, încrețită de bătrânețe și ochii lui mari care îi ardeau în cap ca niște cărbuni aprinși îi dădeau un aer de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Ce, vrei să-mi ruginească pușca și să rămân de râsul mazetelor? Când o fi să-mi vie ceasul, tot la un copac am să mor. Și mai, mai că așa s-a întâmplat. Atins de o boală care nu iartă, el a ținut pușca-n mână pănă în ultimele zile ale vieței sale. Apoi venea Dimitrie Rosetti, om distins, care a ocupat în țară pozițiuni înalte, pușcaș de frunte, plin de ardoare înzestrat cu un apetit fără păreche și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și lați: Dimitrie Rosetti și eu. Ne uităm unul la altul cu strângere de inimă, dar de nărav tot nu ne lăsăm, căci la cap, deși înălbiți, n-am prins minte, iar picioarele încă tot ne mai slujesc. Să mă ierte cetitorii, dacă m-am întins poate prea mult asupra incidentelor vânătorești din viața mea. Asta-i singura patimă ce mi-a mai rămas și nu m-am putut opri de a-i face cinstea cuvenită, cât mai țin condeiul în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
proces penal tot la tribunalul de ocol. Între marturi figura un oarecare Ion a Ilincăi. Ușierul îl strigă în glas mare și un om se prezintă sfiicios în sala de ședințe. Cum te cheamă? îl întrebă judecătorul. Conașule, să mă iertați, am să vă spun ceva. N-ai să-mi spui nimic. Răspunde cum te cheamă. Ion a Ilincăi. Câți ani ai? Conașule, mă rog de iertare... dar... Taci din gură, când îți zic ! Câți ai ai? Să trăiți!... 45 de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
oportun să urce treptele tronului lui Ștefan cel Mare cu prețul dezbinărei țărilor surori și a vieței atâtor oameni duși în eroare, care au lăsat după dânșii văduve cernite și o droaie de orfani pieritori de foame. Istoria nu va ierta lui Neculai Roznovanu această mare greșală comisă contra patriei, greșală care dealtfel și-a avut pedeapsa meritată, căci ea a fost cauza originară a ruinei lui materiale. Iată cum se exprima Locotenența Domnească prin mesagiul ce a adresat Constituantei la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ta să poroncim de bucate. Să știi însă un lucru, iubite Manolucă, că nici morți nu plecăm de aici pănă nu vom pune ceva la măsea. Uite nici n-avem putere să ne ducem, chiar dacă am voi. Și unde, Doamne iartă-mă, să ne ducem pe arșița asta. Bată-vă să vă bată, hămisiților! Ei, bine, iaca, oi poronci să vă deie ceva, numai să vă mulțumiți și voi cu ce-a fi gata. Trebuie să credeți omului că face ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
e vorbă, răspunsei eu în numele tuturor. Vom zice că am mâncat împărătește la casa ta. Se înțelege însă că ochiadele cu noimă, precum și semnele din coate n-au lipsit în jurul mesei față de neașteptata mărinimie a lui Manolucă care ne-a iertat plata păserilor împușcate. Apoi, după ce ne-am luat ziua bună de la el foarte prietinește, am pus câte un ban alb în palma babei Acsânia și am plecat spre casă, ce-i drept, sătui, dar nedumeriți de feliul cum Manolucă înțelegea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
că exagerez calitățile lui sau că, doamne ferește, împărtășesc părerile englezului care prețuia mai mult dobitoacele decât oamenii. Ce ar zice prietinii mei cei sinceri? Voi adăugi numai că într-una din zile Milordachi, atins de o boală care nu iartă, venită așa din senin, și-a pierdut cheful, pofta de mâncare și somnul. Îi sunase oara. Era dureros de văzut cum, sărmanul, mereu gemea, se frământa în culcușul lui unde nu-și găsea odihnă, cum se lupta cu moartea, pănă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
lucru ce mă apasă și anume, că slăbiciunea de căpetenie, pot zice singura care m-a stăpânit din frageda mea copilărie și m-a dus pe cărări negândite, a fost o deosebită, neînvinsă simpatie pentru sexul frumos. Cetitorii îmi vor ierta acest pacat involuntar și foarte răspândit, comis de mulți alți muritori slabi de înger ca și mine. Cine se crede aparat de această învinuire să-mi arunce piatra. Așa îmi aduc aminte că la niște Paști, pe când aveam abia vro
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Încă mai general. Și-l introduc fără multă vorbă; Îl voi explica, pentru că e cu mult mai complex decât caracterul redox, În multe, poate, capitole: este vorba de entropie. Rog pe aceia care sunt inițiați În acest domeniu să-mi ierte simplificările. Principiul I al termodinamicii arată doar că transformarea energiei dintr’o formă În alta, de pildă din căldură În mișcare, are loc numai În cantități strict echivalente. Principiul al II-lea arată Însă că această transformare are un anume
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
din treaba asta, acei microbi trăiesc. Dar, serviciu contra serviciu: acei microbi produc vitamine, strict necesare gazdei. Comunitatea umană se aprovizionează cu mai mult decât are nevoie pentru a se Întreține; restul e abandonat ca gunoaie, pe care scurmă și, iertați-mi cinismul aparent, le prelucrează, câinii vagabonzi arondați fiecărui tomberon. Concluzia? Să-i tolerăm, precum organismul acele bacterii intestinale. Dar care e contraserviciul? E transformarea acelor deșeuri În piele, carne, grăsime, adică marochinărie, făină furajeră și săpun. Totul e ca
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
pomii Înfloresc Înainte de a da frunza, În baza acestei rezerve energetice. Necesitatea rezervei tactice, pentru sine Însuși, e veche și a evoluat ținând seama de evoluția spre oxidant a mediului. Chiar o plantă inferioară - rog acum pe zoologi să mă ierte - Euglena, acumulează un polimer al glucozei - paramilonul - printr’o polimerizare deloc avansată; ca atare, substanța de rezervă e Încă reducătoare, dar În echilibru cu mediul reducător În care Euglena a apărut. Lichenii, mai recenți, acumulează lichenina, un polimer mai avansat
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
era acoperit, Înnăbușit, de ceea ce vedem peste tot, pe copaci dar și pe zidurile vechilor monumente istorice: nume, date, declarații de iubire veșnică, inimi, evident de piatră, adică caracteristice omului mediu, nu prea responsabil de actele sale sau poate egocentric. Iertați-mi o oarecare tendință spre metafizic, dar Încercând să pătrunzi lucrurile ajungi inevitabil acolo, dar am Încercat să văd mai mult În acel copac. Anume, un străvechi arhetip sau dacă vreți un simbol − arborele cosmic − comun tuturor cultúrilor ariene, chiar dacă
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
de viață aberant, bazat pe lux/inutilități și profit. Iar oameni care nu sunt decât tehnologi și care nu ajung niciodată nici la lux și nici la profit, Încearcă să combată efectele generate de luxul și profitul unor, să mă ierte aceia, ignoranți În tot ce e altceva. Cred că natura mai poate fi Încă copios copiată. Am mai spus-o, că ea, natura, nu se lasă În seama altuia, autoprotejându-se. Desigur, chiar preocuparea tehnologului de a folosi membrane pentru protecția
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
asemenea cu suport chimic, marcând teritoriul, respectiv emanând feromoni. Poate, ca să nu spun sigur, ar trebui să Învățăm de la acești parteneri de ecosferă ceea ce cu emfază numim umanism, mai ales când ne războim, oricum ne confruntăm În interese, omorându-ne, iertați-mă, ca chiorii. “Radiosfera”, 13 noiembrie 1995, ora 9,31 56. Când unii se bat, mai câștigă și alții Nu doresc În nici un caz să las a Înțelege că plantele ar fi o categorie favorizată care, posedând o armă secretă
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
vinul e singura băutură care a fost personificată Într’un zeu și tot el poate Îndeplini euharistia, adică să devină sângele lui Hristos. Coca Cola nu. Dar are suflet și vinul obținut În vreun combinat? Desigur că nu. Să mă ierte oenologii, cărora de fapt le apreciez zbaterea de a obține un produs de calitate, dar tehnologia modernă ține cont doar de chimismul, iar nu de sufletul vinului. Operațiunile și tratamentele pe care le suferă vinul sunt rezultatul aplicării asupra unui
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
colcăiala sordidă a celor care, Împinși de viață la periferia societății se cufundă Încet și din ce În ce mai mulți, Într’o mlaștină care, departe de a Îndeplini un rol ecologic precum cea adevărată, poluează. Poluează vizual, social, moral. Vă rog să mă iertați: poate sunt cinic discutând aspecte de care, de altminteri v’ați ciocnit desigur mulți dintre domniile voastre. Ținândumi răsuflarea când treceam prin valul de mireasmă de sconx cu care se Învăluie, ocolind, atâta cât permite vânzoleala celei mai mari gări românești
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
calităților de izolator termic, iar apa este absorbită de sol. Gheața Înnegrită a orașului, absorbind energia și transmițând-o În massa ei, se topește rapid; dedesubt nu se află decât asfalt ori acoperișurile clădirilor, astfel Încât apa nu poate fi absorbită. Iertați-mă că abia acum comentez astfel de lucruri, dar vor mai fi ierni și neam putea pregăti de pe acum. Oricum, ca să fiu cinic, ar trebui să mulțumim acestei ierni care nea mai acoperit odată inconștiența și ne va ajuta să
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
putem hrăni cât trăiește el; odată tăiat, ne Încălzește o iarnă. Dar după aceea? Copacul e planeta... “Radiosfera”, 27 mai 1996, ora 12,45 83. Natura nu Înseamnă doar flori 5 iunie este recunoscută drept “ziua mediului Înconjurător”. Fie-mi iertat, dar eu aș lăsa-o deoparte aniversând din acest punct de vedere Întreg restul anului. Totuși, dacă tot vom sărbători poimâine natura, să vedem ce-i putem oferi În dar, ca să-i facă Într’adevăr plăcere. Și, de ce nu, să
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
agricol. Dar omul e și cercetător. Ca mine, de exemplu, care nu puteam să văd toate acestea dacă, cățărândumă, n’aș fi mânat la vale câteva pietre. Și, desigur, am s’o mai fac, rugând de iertare. Stânca mă va ierta, căci În schimbul degradării produse În mediul fizic de iscodeala sa, cercetătorul oferă o idee, un concept, o informație, de fapt menirea vieții umane. Cea de astăzi e că omul, deși atât de Încrezător În puterile sale, e mic În fața forțelor
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
a noastră, trebuie să-i fim recunoscători: adică să nu-i punem În spinare greutăți În plus, generate de vacanța noastră. “Radiosfera”, 5 august 1996, ora 9,37 93. Un ogoraș de vacanță Rog pe ipoteticul “cititor atent” să-mi ierte nota pesimistă a intervenției trecute: sunt și eu om și nu mă ocolesc necazurile. Dar acum, să trecem, treptat desigur, de la acel pesimism la optimismul propriu Vieții. Viață care, paradoxală În raportul ei cu mediul În care guvernează entropia, cu
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
și apa care era atunci planeta, starea actuală, Împestrițată cu soluri, mări de nisip, mlaștini, e cu mult mai diversă. La fel biosfera nu mai este alcătuită din niște celule independente ci, pe lângă acestea, din plante, animale și oameni 44. Iertați-mi eventualul ermetism al tabletei care m-a făcut poate mai puțin Înțeles. Dar să fim drepți, la concluzii, adică la pregătirea unui salt calitativ, au acces mai puțini decât aceia care l’au pregătit, adică au realizat acumulările cantitative
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
genom decât noi, aceia care am creat orașul - acest mediu antropizat - În care ei au găsit salvarea. Atenție! Nu atât salvarea lor, cât aceea a vieții cu V mare, pe care o slujesc poate inconștient. Ne sunt străini câinii și, iertați-mi alăturarea, copii străzii care nu demonstrează altceva decât că În privința instinctului de perpetuare a speciei - instinct, nu rațiune - unii dintre noi nu depășesc stadiul acelui animal - câinele - deși suntem vârful evoluției, vrându-ne stăpânii lumii. Ce să facem cu
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Navigau mult mai puțini oameni decât numărul celor pentru care se pretinseseră plățile, iar calitatea recruților era nesatisfăcătoare ca rezultat al mitei și slabelor metode de recrutare (Lloyd 1975: 82). Dar deși dovada împotriva lor era copleșitoare, ticăloșii au fost iertați de rege, pedeapsa asupra persoanei sau carierei lor fiind neînsemnată. Această decizie a rezultat dintr-o combinație a securității lor personale datorate faptului că făceau parte din facțiunea Lordului Amiral, preferințelor (și presiunii asupra) regelui însuși și propriei abilități tactice
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]